La începutul săptămânii Vali a pornit o discuție legată de CD-uri vs. discuri de vinil, o discuție la care aduce niște argumente interesante. Două lucruri observasem, și pentru că sunt leneș o să mă autocitez:

Postarea asta ar fi, ideal, orientată către oamenii care tocmai termină liceul și care cred că facultatea îi va ajuta la ceva. În realitate, învățământul românesc îi lasă pe oamenii de liceu incapabili să citească un text și să-l și înțeleagă (cam jumătate fiind atât de rău încât sunt clasificați ca „analfabeți funcțional”), așa că din păcate acest text va fi citit de niște oameni care au terminat facultatea și știu deja lucrurile astea.

Atitudinea bulei față de trecerea codului penal:

• Furie: e malefic! Ne dă liber la violat/furat/etc. Explicațiile vin de la oameni fără pregătire legală, cei mai mulți pentru că așa li s-a zis. Nu spun că nu sunt niște argumente reale în spate, dar ele nu există în reacția asta furioasă. Furia, de obicei, e distructivă.
• Revolta celor plecați peste hotare. Da’ ce faceți, mă, de ce nu ieșiți? Pentru că, real, ne afectează prea puțin, sau chiar ne ajută. A, cum, nu știați că suntem în general un popor de hoți? Nu de-aia ați plecat, că se fura cam mult în România? E surprinzător că există acum legislație pentru protejat hoții? Dar e ok, vă așteptăm 10 august, atunci ne faceți și voi o vizită cică, ca să ne arătați că vă pasă. Noi suntem oricum prea proști ca să avem o opinie în legătură cu ce se întâmplă. Și da, e enervant să fii împins de la spate de cineva care are un interes doar marginal în poveste.
• Apatie agresivă. Vai, cum ne-au înfrânt, sunt niște hoți, noaptea ca hoții, emigrez. Deja devine obositoare apatia asta (vezi mai jos), e o apatie pasiv-agresivă în care singurul lucru despre care se vorbește este cum să abandonăm treaba.
• Oboseală. Toată lumea a obosit. Eu am obosit, voi ați obosit. Suntem cu toții obosiți, și asta pentru că nu știm să ne organizăm. Dacă toți ne chinuim să reinventăm soluții pentru țară în loc să-i sprijinim pe alții să le facă nișat, pe fiecare în parte, e imposibil să fim altfel. Ne-ar prinde bine un concediu de la țara asta, să facem un pic de pauză, poate vedem lucrurile mai clar.

Eu am început pauza asta, și nu pot decât să observ că din toate cele patru reacții nu rezultă nimic pozitiv. Cu minimumul de claritate pe care-l am, am înțeles că schimbarea începe de jos, de la individ. Și încerc schimbarea asta în mine. Și-mi definesc prioritățile mai bine. Dar despre priorități într-o postare ulterioară.

Într-un interviu luat după târgul de carte Bookfest, Liiceanu a început să urle despre cum românii nu mai citesc. Și pentru că e Liiceanu, mare om de cultură și stâlp al nemuririi și neatârnării culturale a neamului, e clar că nu îl putem suspecta de insucces – editura domnului Liiceanu e una din cele mai de succes edituri din România, deși la bilanț, profitul nu e deloc impresionant – undeva la 10% dintr-o cifră de afaceri de vreo 6 milioane de euro, cam atâta reușise în 2016.

Circulase acum vreo lună sau două un articol despre cum ortodoxia ne trage înapoi ca țară. Ideea de bază a articolului e că ortodoxismul ne induce o aversiune la risc și cu deschidere către autoritarianism. Ca și în perioada când circula acest articol, nu o să comentez foarte mult conținutul lui, mi se pare o glumă prost argumentată. În schimb, o să argumentez că o țară profund păgână, precum România, are nevoie de creștinism mai mult ca niciodată.

Nu se poate să nu fiți activi pe Internet în ultimul an și să nu dați peste ceva legat de Jordan Peterson. Despre Jordan Peterson scrisesem acum 4 ani, era un psiholog care sugera că o viață virtuoasă e o viață mai împlinită, printre altele. Nu sunt idei foarte rele – de fapt, dacă iei discuțiile de acum patru ani și le asculți vezi că ai un motivational speaker decent cu idei conservatoare, unele împrumutate din budism, din stoicism sau alte isme care dăinuiesc de secole.

În timp ce românii se bucură de ce au reușit progresiștii irlandezi și își amintesc că România e retrogradă și va vota ceva fără consecință să fie adăugat în constituție, să nu uite că motivul pentru care România e „de rahat” e că modul în care cei cu gândire progresistă insistă că vor câștiga acest referendum va fi prin neprezentare.

Tot văd o sumedenie de greșeli făcute de oamenii din bula mea în conflictul deschis cu PSD-ul. Sunt niște lucruri relativ simple care ne arată că încă nu suntem capabili să trimitem PSD-ul la groapa de gunoi a istoriei, la un loc cu PNȚCD și PD și PNL. Să le enumerăm (și îmi asum faptul că lista e incompletă):

Primul meu Eurovision, că văzusem că încep să curgă memele și vroiam să înțeleg despre ce e vorba. Așa că am dat drumul la televizor, și iată ce am văzut:

Am scris și prin alte părți, dar mă gândeam că e cazul să pun și-aici ca să rămână. În 2012 am fost pus față în față cu o alegere complicată. Băsescu (un tip pe care îl displăceam destul de mult) era suspendat de o coaliție monstruoasă formată din PNL și PSD. Dar să mă citez, că mi-e lene să rescriu acel text: