Ceea ce s-a întâmplat aseară în biroul oval al Casei Albe a arătat de fapt calitățile politice ale lui Trump și Vance. Vance are liber să meargă să-și tatueze „sluga” pe frunte (accept transliterarea în caractere latine, dar слуга este și mai bine), pe când Trump a arătat că pur și simplu nu are nici măcar capacitatea de a duce o discuție în nume propriu. Dacă doriți niște diagnostice mai clare vorbiți cu un psihiatru și vă va explica exact despre ce afecțiuni vorbim acolo, nu mă interesează acest aspect foarte tare. Faptul că în fruntea Americii este un bătrânel isteric care-și pierde controlul ușor e problema Americii, faptul că ne creează și nouă probleme e altă discuție. Eu vreau să vorbesc despre oamenii care chiar și în acest ceas îi apără pe Trump și Vance, și să vorbim un pic despre cine e și ce reprezintă Trump de fapt.

MAGA nu este Meta-Amazon-Google-Apple, așa cum și-ar dori companiile din tech, dar nu e nici departe. O să folosesc MAGA ca prescurtare pentru regimul oligarhic care a pus mâna în sfârșit pe putere - care nu este Trump, Vance, sau Elon Musk, pentru că știm cam ce poate fiecare din ei și e evident că sunt depășiți de rolurile pe care le-au primit. MAGA e o prescurtare pentru elita americană construită în jurul corupției evanghelice americane (știți voi, ăia cu megachurches, trad-wifes, „Isus e un pămpălău”, „socialismul e dușmanul”, masculinitate, război, sclavagism, sexism, rasism, anti-LGBTQ, breeding-kinks) care într-o vreme avusese o contrabalanță în noile averi pornite din zona de tech/venture-capital. Construită pe diversitate și incluziune, supremația tehnologică americană a descoperit că a ajuns la limita pe care inovația le-o poate aduce și de ceva vreme și-au investit banii în „escrocheria viitorului” - care o vreme a fost cripto-monedele, și acum este AI, o iterație spectaculoasă dar ineficientă la nivelul de cost/productivitate.

Atacul la adresa democrației în România pare nejustificat dacă ne uităm la această întrebare de la Vali. Îi înțeleg nedumerirea, mai jos explicația.

Tot bat eu toba de imediat după alegeri că „actorul statal” care ne face probleme nu este Rusia, că Rusia e incapabilă să facă operațiuni de o astfel de anvergură, că nu mai are bani. Și a venit Alex Mihăileanu să pună întrebarea succint și la obiect: «dacă „actorul statal” nu era Rusia, ci MAGA?». Recunosc, eu nu am avut niciodată concizia asta, dar acum mă bucur că lumea începe să vadă ceea ce ziceam de ceva vreme.

Acum ceva deja multă vreme am încercat să expun mai nuanțat opinia mea despre piraterie. Am explicat în detaliu de ce nu e ok să piratezi. De ce piratarea este o piedică în calea unei vieți culturale echilibrate. Răspunsurile la ce am scris mi-au provocat însă suficient de multă scârbă încât să nu mai apuc să scriu ultima parte din opinia mea despre piraterie: și anume că comportamentul marilor corporații este anti-cultural, un deserviciu adus producțiilor culturale, și doar produse comerciale implicate în schimburi monetare. Și că e complet justificată pirateria în acest caz - în care lipsa de onestitate a partenerului comercial transformă actul cultural și artistic în conținut.

Sunt lucruri pe care le poți face o singură dată într-o viață de om.

O să mă folosesc de un articol de-al lui Vali să discut două probleme importante pe care propaganda de stat SUA le-a împins suficient de puternic în ultimii 20 de ani (cel puțin) încât să intre în subconștientul europenilor.

Nu prea mă dau cu părerea pe blog despre lucrurile care țin de istorie pentru că în general nu prea îmi plac polemicile la modă. Dar discuțiile recente în jurul coifului de la Coțofenești au adus câteva idei pe care le-am discutat și în ultimul episod de podcast.

Pffft, mai e mult? Hai că încercăm să terminăm treaba. Dar nu mai comentez prea mult. Playlist-ul e tot acolo.

Am ajuns deja cu în luna iunie 2024 cu lista. Dar să fac niște precizări întâi. Nu, nu sunt eu ultra-cunoscător în materie de KPop. Depind foarte tare de recomandările pe care mi le face YouTube când mi le face. De exemplu pe 2025 lista e foarte subțire pentru că anul ăsta mi-a împins mai multă politică. Lista e construită așadar din recomandările pe care le-am primit de-a lungul întregului an; dar nu toate clipurile sunt incluse în lista asta. Din vreo 450 rămân, cred, vreo 300, să vedem totuși că nu știu nici eu sigur.