Ne-am chinuit un pic să găsim un termen pentru o treabă foarte ușor de rostit în engleză dar care nu prea are traducere în limba română; și dacă e vorba să facem pseudoștiință în care să atribuim lipsa acestui termen pe seama unei trăsături mioritice, atunci ne-ar fi foarte ușor să vedem de ce absența lui e o treabă atât de normală. Vorbesc despre agency, un termen englezesc care denotă capacitatea de a lua decizii și acționa în nume propriu.

Ok, un pic de status pe proiectele la care lucrez, și ce o să se întâmple în 2024 cu ele. Proiect PD: De pe la jumătatea lui ianuarie reîncepe podcastul de istorie. Asta înseamnă că pentru mine și Sergiu munca o să înceapă de prin decembrie, dar și că o să publicăm primul episod din noua serie undeva înainte de sfârșitul lui ianuarie 2024. Avem câteva idei despre cum să schimbăm felul în care facem podcastul de istorie, dar câteva elemente rămân esențiale: dialogul liber, subiectele tratate cât de serios putem, dar explicate pe înțelesul tuturor.

Am văzut ieri pe sărite ceva articole legate de Elena Lasconi. Sunt mai multe lucruri pe care vreau să le comentez, dar în primul rând vreau să explic… Ce este USR? USR nu e un partid politic în formă clasică. Nu are o agendă politică foarte bine pusă la punct, oamenii din USR sunt confuzi în legătură cu ideologia partidului, inclusiv cei de la vârf. Asta pentru că se înțelege foarte puțin ce este un partid politic mai ales în contextul democratic.

Vali ridică o problemă la fileul oricui vrea să răspundă în articolul recent despre Fintech OS: „Nu știai la ce companie te angajezi? Nu știai că produsul la care lucrezi e prost? Ești incompetent? Atunci ce pretenții ai?” (în linii mari). Și răspunsul e „iț complichieited”, și hai să explic de ce. Nu știai la ce companie te angajezi? Sincer, cei mai mulți nu știu la ce companie se angajează. Da, e foarte greu să afli dacă compania la care te angajezi e cu probleme.

Cum câmpul științei calculatoarelor și programării devine din ce în ce mai bătrân încep să apară și obituarele, și ni se reamintește din când în când că „ăsta e omul care a inventat X, Y sau Z”. Și deși există oameni înzestrați în domeniul ăsta, oameni cu un talent deosebit, cu o viziune și capacitatea de a inspira, simt că de fiecare dată meritele acestor oameni sunt exagerate și incorect explicate.

Am asistat la discuția despre Fantasy din cadrul Dracula Fantasy-Con, mini-convenția atașată Dracula Film Festival care probabil e cea mai onestă convenție făcută în Brașov în ultimii 20 de ani, și care să nu fie orientată exclusiv spre comic-books. Pentru mine a fost o surpriză această mini-convenție - și chiar dacă mulțimea adunată a fost modestă, probabil din cauza lipsei de promovări, mi-am promis că la anul o să fiu mai pe fază și o să vorbesc mai mult despre evenimentele cuprinse.

M-am ciocnit de o postare a lui Alex Ciucă despre webstock (care fusese anunțat pe 18 octombrie dar a fost pe 16? – greșeala mea, nu e cazul, 18 octombrie e ediția de anul viitor). M-am uitat peste lista pe care a înșiruit-o și mi-a atras atenția că bloggerii sunt irelevanți pentru webstock. Și am stat să mă gândesc dacă bloggerii au fost vreodată relevanți pentru webstock. Astea fiind zise, m-am uitat să văd când am scris despre webstock pe blogul meu.

Știu că lumea așteaptă o reacție din partea mea legată de faptul că filelist se închide. Adevărul e că aseară am râs câteva secunde după care am trecut la următoarea știre. Sincer, nu prea îmi pasă dacă filelist există sau nu; și îmi pare sincer rău pentru cei care foloseau site-ul și acum sunt nepregătiți pentru ceea ce urmează. Că filelist se închide nu e neapărat o veste bună - asta înseamnă că în încercarea de a-și satisface nevoia de conținut oamenii vor recurge la soluții din ce în ce mai proaste.

CDPR a lansat de curând „Phantom Liberty”, expansiunea de la Cyberpunk 2077. Le-am lăsat un pic de pauză să repare lucrurile bușite între timp (invariabil, o sumedenie), și l-am jucat și eu, l-am terminat chiar în acest weekend. Și o să vă spun că Phantom Liberty este definiția perfectă a ideii de Content din DLC. Pentru că asta este. Conținut. CP77 mi-a plăcut - deși am recunoscut încă din recenzie că este o capodoperă imperfectă.

Alex Livadaru se plânge că balaurul Facebook îi mănâncă audiența, și e timpul să ne întoarcem la bază, și să ne amintim vorba cu „dă Cezarului ce e al Cezarului”. Acum mai mult ca niciodată e foarte important să îi ajutăm pe creatorii de conținut, pe scriitorii de știri, pe cei care distribuie informația să se îndepărteze de platformele pe care nu le dețin. Nu deții conținutul de pe Facebook Poate tu îți închipui că este al tău.