În discuțiile pe care le am mai apare uneori confuzia asta – oameni care sunt surprinși de unele prostii pe care le face X sau Y, în condițiile în care îi știau de oameni deștepți. E o confuzie naturală – îl vezi că se descurcă bine cu o chestie și îți închipui că nu are cum să nu se descurce în ceva situații oarecum similare.

De curând reamintea cineva că fondul școlii/clasei e o colectă ilegală. Inițial am râs, în fond, înțeleg de unde vine necesitatea unui fond al școlii sau al clasei. Dar tineretul revoluționar insistă „fondul școlii/clasei e ilegal”.

După o estimare optimistă, mai avem vreo 10-15 ani până la coagularea unei elite intelectuale reale, care să aibă un impact real în societate. După o estimare pesimistă, nu se va mai întâmpla niciodată, pentru că emigrarea va fi mai ușoară decât cultivarea unui spirit elitist local. Elita intelectuală, cea care poate modifica traseul haotic al unei țări, e prin definiție o structură de tip aristocratic – un grup privilegiat care își poate asuma schimbări și progres (dar și conservare sau regres). Pe graiul nostru simplu, elita intelectuală sunt cei care pot decide care e „mai binele” și să ne ajute să mergem în direcția respectivă.

Într-o discuție cu Vlad am reamintit ideea asta pe care am emis-o ca să enervez un angajat la stat care avea o problemă cu corporatiștii – și după ce am emis-o mi-am dat seama cât de adevărată e. Ceea ce face mult mai amuzantă toată ura oamenilor care urmăresc Antena 3 față de corporatiști. Dar hai să vedem care sunt diferențele majore care fac din statul român cea mai ineficientă corporație din România.

Sunteți din valul nou. Sunteți Tineri, Frumoși și Liberi, și chiar dacă acest lucru a fost spus într-o zeflemea la un post de televiziune de către niște oameni care vă urăsc, sunt trei calități de care nu trebuie să vă fie rușine. Vreți o țară ca afară. Vreți să apărați justiția. Vreți să nu mai fiți conduși de niște hoți. Nu vreți să fiți o nație de hoți.

Dintr-o discuție recentă am rămas cu o idee interesantă pe care vreau să o expun în cele ce urmează. Am discutat la Podcastul de Istorie despre revoluția neolitică și, într-un moment de sinceritate supărată mi-am spus că o mare parte din România nu a trecut de nivelul acesta – că încă suntem în mare parte o țară agrară, dacă nu ca realitate (nu toată lumea trăiește de pe urma lucratului pământului) măcar ca mentalități.

Am căutat un pic să văd ce a făcut Statele Unite de centenarul ei. Wikipedia are o listă chiar interesantă de lucruri, în care aflăm că SUA era condusă de unul din generalii din războiul civil, și se bătea cu indienii la Little Bighorn. Colorado era al 38-lea stat admis în confederație și alegerile nu le-au mers foarte strălucit (era an electoral). Un incendiu devastator la teatrul din Brooklyn care o să inducă treizeci de ani mai târziu modificări în codul de siguranță a clădirilor în New York. 

Acum câțiva (mulți) ani un prieten și coleg de muncă a venit la mine să-mi ceară un sfat. Se pregătea să plece, și, ca la orice loc de muncă la care cineva a stat vreme de câțiva ani buni, avea dubii dacă e o alegere bună sau nu. Dacă să o facă sau nu.

Zilele trecute am dat de clipul acesta pe net – un „behind the scenes” cu Simona Halep pentru o reclamă care circulă, probabil, la televizor sau pe browserele care nu au instalat un ad-blocker (care sunt din ce în ce mai puține).

La începutul săptămânii Vali a pornit o discuție legată de CD-uri vs. discuri de vinil, o discuție la care aduce niște argumente interesante. Două lucruri observasem, și pentru că sunt leneș o să mă autocitez: