CDPR a lansat de curând „Phantom Liberty”, expansiunea de la Cyberpunk 2077. Le-am lăsat un pic de pauză să repare lucrurile bușite între timp (invariabil, o sumedenie), și l-am jucat și eu, l-am terminat chiar în acest weekend. Și o să vă spun că Phantom Liberty este definiția perfectă a ideii de Content din DLC. Pentru că asta este. Conținut. CP77 mi-a plăcut - deși am recunoscut încă din recenzie că este o capodoperă imperfectă.

Alex Livadaru se plânge că balaurul Facebook îi mănâncă audiența, și e timpul să ne întoarcem la bază, și să ne amintim vorba cu „dă Cezarului ce e al Cezarului”. Acum mai mult ca niciodată e foarte important să îi ajutăm pe creatorii de conținut, pe scriitorii de știri, pe cei care distribuie informația să se îndepărteze de platformele pe care nu le dețin. Nu deții conținutul de pe Facebook Poate tu îți închipui că este al tău.

Alex se întreba în legătură cu noul release de EAFC cum poate să fie varianta digitală mai scumpă decât cea fizică?. Se uită peste prețurile celor de la EA, pentru ceea ce se numea FIFA și se vindea la 329 de lei anul trecut, și ceea ce nu mai are brandingul FIFA, deci costă cu 250 de milioane mai puțin să fie licențiat, dar prețul e 389 de lei pentru varianta digitală și 339 de lei varianta fizică ce se vinde la eMAG sau Altex.

Primul lucru pe care l-am făcut în momentul în care m-am lăsat de piraterie în 2013 a fost să caut chestii „de consumat”. Am luat decizia într-o dimineață după care a trebuit să plec de-acasă într-un drum până la Cluj pe care CFR-ul mi l-a întins la 8 ore. Am șters conținutul pe care îl aveam în mod ritualic - dar opt ore pe tren trec lent și nu mi-a trecut prin cap să iau vreo carte cu mine.

„Timișoara l-a adus pe Brâncuși în expoziție. Brașov a adus Forza ZU” exprima cu năduf pe Facebook Mihai Tatu de la Litera9, într-un nou episod din „dacă nu suferi nu e cultură”. Prima oară am crezut că e o postare laudativă până am văzut că de fapt problema era că sunt mai vizibile evenimente ca Forza ZU și Massif decât Bienala Albastră, care acum miră oamenii prin Brașov. Forza ZU nu ar fi cultură Pentru că peste câțiva ani nu o să mai știm despre ce e vorba trebuie să vorbim un pic despre ce este acest Forza ZU.

România consumă foarte puțin curent electric și asta e o problemă, scrie ZF zilele trecute. Lumea se dă cu fundul de pământ: „cum, nu-i bine? De ce nu-i bine? Salvăm planeta!” Nu e bine nici când consumăm puțin? Doar că nu e chiar așa. În primul rând, articolul respectiv analizează problema din perspectiva economică a pieței de energie, care are de suferit în momentul în care energia nu se consumă. Articolul nu e foarte lung, în principiu ei spun câteva lucruri:

După o discuție de ieri am reușit să-mi identific o întrebare mai veche pe care o aveam: de ce ultimele mele proiecte personale în materie de software mi-au eșuat. Ultimul din lista asta este proiectul legat de motorul pentru blog, dar înainte sunt nenumărate proiecte legate de te-miri-ce, cu excepția notabilă a roboțelului de Discord care e o hăcuială dezordonată. Îmi pusesem diagnosticul undeva între burnout și analysis paralysis, și dacă e un răspuns pe care l-aș putea aplica tot timpul pentru 90% din oamenii care au ceva în cap și care chiar vor să facă niște lucruri bune, burnout-ul e cel care contribuie decisiv la eșecuri.

Văzusem un pic pe sărite la videointerviul lui Buhnici cu Morar, o nesatisfăcătoare punere în scenă a vorbei cu „s-a întâlnit prostul cu hoțul” (linkurile sunt pentru domnii avocați). Nu stau deci să îl comentez în amănunt, doar vreau să spun două lucruri. Primul, că ăsta nu e primul interviu al lui Buhnici de când s-a întâmplat nenorocirea ca el să se exprime în public, chiar dacă Buhnici asta a zis.

Hai să vorbim un pic despre neutralitatea celor de la Apple. E singurul buzzword pe care l-au mai aruncat anul ăsta, când s-au lăudat că au inventat cablurile USB-C (lăsați că o să inventeze și USB-3, 2 e suficient deocamdată). Totul neutru în carbon. Și-au întrerupt hiper-prezentarea chiar pentru un sketch tâmpit. În mod normal aș fi zis „bravo lor că încearcă ceva”, dar sunt suficient de bătrân și trecut prin o tonă de buzzword-uri ca să mai cred în greenwashing-ul companiilor mari.

It gets darker before dawn, și dacă după postarea anterioară despre negocierile morale din jurul pirateriei a listat niște dileme morale, astăzi o să vorbim despre un mit, probabil cel mai repetat mit în conversația recentă de pe reddit și nu numai. Pirateria ar fi o infracțiune fără victime. Un scenariu pe bune V-aș fi putut plictisi cu o poveste în care un scriitor care scrie o treabă super-mișto, devine super-popular dar, în același timp, cărțile lui nu vând pentru că sunt piratate (o scrisesem în 7-800 de cuvinte).