Mihai Vasilescu a preluat o poveste – celebrul „am un prieten” – în care acuza BCR că a intrat în criză de lichidități. Ca să înțelegeți, cuvintele „criză de lichidități” sunt, probabil, sintagma cea mai dureroasă pentru o bancă, pentru că asta înseamnă că după urmează doar falimentul sau mai rău (bancherii sunt, în fond, campioni la săritura de la etajul 20). Mi se pare un pic inconștient să ieși cu un astfel de articol mai ales dacă ești un om cât de cât citit de oameni influenți din online. Oameni care citesc și dau mai departe. Dar asta e problema lui Mihai, care a retractat titlul (deși nu a actualizat în facebook, deh). Îmi închipui atacul de panică în momentul în care au văzut oamenii de la BCR postarea asta:

Câteva lucruri legate de succesul neașteptat al articolului de ieri:

Circulă zilele astea o replică șocantă la adresa elevelor de 9 și 10 care își trimit scrisori deschise prin intermediul ziarelor sau blogurilor. O transcriu aici parțial, pentru că ar fi prea mult dacă aș posta toată scrisoarea, atât de șocantă e replica.

Citisem zilele trecute (și m-am tot luat cu altele, cu muncă, prostii d-astea) despre fermierul modest din Codlea care nu cere absolut nimic pentru produsele sale și care a fost sancționat de autoritățile din Codlea pentru diverse nimicuri. Povestea m-ar fi emoționat la culme dacă aș fi avut un vid intelectual complet, dar e și mai interesant să afli și despre cine e vorba în povestea cu fermierul.

Când câștiga era distractiv, toată lumea urla „Haide Simona”((sau haidesimona, Internetul nu știe majuscule)) și era încântată de progresul pe care îl făcea Simona. Cârcotașii se mai plângeau de isteria fanilor, dar în rest, toată lumea era acolo, pe fază, o „susținea”.

Internetul s-a cam șifonat când Delia a început să cânte despre beție și despre alte lucruri care se mai întâmplă în viața reală. Probabil oamenii nu sunt obișnuiți să audă alți oameni cântând despre probleme reale și, cumva, toată lumea se așteaptă să ne identificăm cu versurile pieselor pe care le ascultăm.

Uneori unele lucruri mi se par atât de evidente încât îmi dau impresia că nu are sens să scriu despre ele. Chestia asta cu consumatul local e unul din acele lucruri, și ăsta e motivul pentru care atunci când o să iau concediu o să rămân prin țară și o să o bat de-a lungul și de-a latul ei.

Grecii sunt considerați fondatorii democrației, la concurență cu romanii (care nu au totuși documentele „în regulă” în zona respectivă a istoriei). Dar pentru că jurnaliștii români au început să scrie despre democrația grecească de parcă ar ști cu ce se mănâncă (sau, vorba poeților, ar fi fost acolo). Doar că democrația grecească nu e ceea ce se presupune că este.

… indiferent de ce anume faci? E o problemă de etică, de disciplină personală dar nu numai. Dacă ești nemulțumit de cum arată țara, de cum arată lumea din jurul tău, totul se întâmplă așa și pentru că tu ți-ai bătut joc de munca ta. 

De vreo câțiva ani încoace una din problemele majore ale online-ului românesc este că lumea știe ce se va întâmpla în Game of Thrones. Așa că în ziua în care se dă episodul de Game of Thrones, cei care nu au avut răbdare și stil și au „halit” în fugă următorul episod de GoT se bucurau de plăcerea de a arunca: „Moare Stark”, „Moare X”, „Moare Y”.