Am venit în Amsterdam și am găsit brînzeturi!

De fiecare dată cînd merg printr-o țară europeană sunt curios de ce se mănîncă de obice. Germanii, de exemplu, mănîncă atît de similar cu românii încît ai credea că suntem toți o nație (și poate că ar fi bine să ne asimileze ca parte din Germania Federală). Olandezii însă nu prea cunosc cu porcul sau cu puiul, și leguma lor de bază e friptura de vită, pe care o găsești la aproape fiecare restaurant.

Amsterdam și împrejurimile: de văzut

După ce ați făcut plimbarea de seară pe străzile pe care vi le-am sugerat merită să vă începeți ziua cu un tur cu barca pe canalele Amsterdamului. Turul se face în cam o oră, și ajunge la vărsarea Amstel-ului în canale, trece prin ecluzele vechi și te plimbă pe traseele construite de diverșii contribuitori la rețeaua complexă de canale. Afli, mai presus de orice, motivul pentru care au fost construite, același cu motivul pentru care națiunea aceasta e cunoscută în lume: comerț((Compania de comerț cu Indiile de Est, cunoscută și ca Dutch East India Company sau VOC (Vereenigde Oostindische Compagnie) este o companie foarte importantă care a influențat istoria epocii moderne și care e responsabilă pentru cea mai mare parte din schimburile comerciale între Vest și Asia. Compania a dat faliment în 1799, (pe-atunci erau mai puțini socialiști, nici măcar VOC nu era too big to fail) dar istoria ei e foarte interesantă și merită studiată.))

Primii pași prin Amsterdam

De cîteva zile m-am întors din concediu: după vreun an fără pauză am făcut o ieșire pînă în Amsterdam, pentru că nu mai fusesem niciodată și îmi doream de ceva vreme să merg.

Criticăm ca maimuțele

Știi momentul ăla în care îl urăști pe Ponta, Băsescu, Iohannis, Udrea, Macovei, Blaga, etc. atît de mult încît îți pierzi uzul rațiunii și, orice s-ar întîmpla, îi critici, îi faci idioți, tembeli, dictatori, și-așa mai departe? Ăla e momentul în care îți dai seama că ești oarecum insuficient mintal și că ar trebui să ți se retragă pentru puțină vreme toate drepturile cetățenești.

Blog, blogger, blogosferă

Azi vreau să scriu genul ăla de blog-post care cutremură din țîțîni întreaga blogosferă și mă va propulsa în topul celor mai citiți bloggeri. Și dacă la sfîrșitul acestui articol veți mai folosi cele trei cuvinte de mai sus, înseamnă că nu ați înțeles sau nu ați citit cum trebuie și ce trebuie.

iCloud, cîteva comentarii, și un sfat

O să încep direct cu sfatul, un sfat pe care îl adresez (nu pentru prima oară) fetelor: nu vă mai lăsați fotografiate sau filmate în feluri în care nu vreți să fiți reprezentate. Dacă nu vrei să fii văzută nud, nu fă poze nud. E atît de simplu.

Despre egalitatea de venituri

După o discuție destul de înfierbîntată pe Facebook am ajuns la concluzia că sunt cîteva aspecte pe care trebuie să le clarific, și am ales blogul pentru a face lucrul acesta.

Tsukahara cu triplu șurub

În 1972, Mitsuo Tsukahara a efectuat o mișcare pe care lumea a admirat-o atît de tare încît mișcarea respectivă acum îi poartă numele. Din păcate, habar nu am ce e ăla un ‘țucahara’, și nici ce e un triplu șurub.