O realizare remarcabilă a regimului comunist și post-comunist român este cât de mulți analfabeți a generat. În 1989, cel puțin teoretic, cifrele analfabetismului erau incredibil de scăzute, de la școală multă făcută cu forța. Strategia comunismului, atât de lăudată de cei care deplâng acum decăderea învățământului românesc, a fost să oblige niște oameni care nu-și doreau educația să participe la cursurile școlilor de stat, în felul acesta dând foarte bine în statistici și cam atât.

Lucian Mîndruță a ieșit la televizor să dea o veste proastă românilor.

Scria ieri Ovidiu despre protestocrație, și despre felul în care trăim cu impresia că numai ieșind în stradă se pot rezolva anumite probleme. Cel mai mult mi-a plăcut acest fragment:

Am ținut ieri o prezentare despre piraterie. Din păcate, am ținut prezentarea în fața a 6 oameni, din care 5 îmi erau cunoscuți; din fericire, discuția a reușit să chiar interesantă, și dintr-o prezentare de 30 de minute, cât mă gândeam că o să dureze, am dezvoltat subiectul pe vreo două ore.

A apărut o modă a scrisorilor „scrise de un tânăr (o tânără)”, de parcă vârsta nu foarte înaintată ar fi o garanție a altceva decât faptul că omul e mai naiv și mai impresionabil. Cea mai recentă e una adresată Bisericii Românie, și, ca toate celelalte, e lungă, lipsită de substanță și de sens. Dar nu e vorba doar de asta; e vorba de multe, multe alte scrisori, după cum se poate observa la o căutare pe Google. Și nu funcționează. Haide să vă zic și de ce.

Am de multă vreme o idee absolut genială. O idee pe care nu am nici talentul de a o promova și nici calitățile necesare pentru a o implementa, dar ideea e foarte valoroasă. E vorba de Internetul Local, și, mă gândesc, este direcția în care vor evolua toate rețelele sociale, sau, mă rog, cele mai inteligente. Câteva au făcut-o deja, chiar dacă un pic mai firav. Germenii sunt acolo, trebuie doar explorați.

Costi Rogozanu urăște clasa de mijloc, ca orice stângel ce se respectă și care urăște din toată ființa lui ceea ce este (altceva decât stângismul, pe ăla nu-l urăște).  Așa că mare mi-a fost mirarea când am văzut că mi-a adresat o scrisoare. Bine, nu mie, ci nouă, clasei de mijloc. Ăștia care suntem prea puțini, că socialiștii pe care îi iubește el atât de tare ne-au împuținat cât de tare s-a putut.

În așteptarea cărții „O istorie a Internetului în România” care va fi scrisă de niște #oamenifaini în momentul în care nu le va mai merge să facă campanii pe bloguri cu 10 lei pe articol, o să îi răspund lui Manu la întrebarea: „De ce nu există o carte de istorie a Internetului din România”. Una pe bune, care chiar să merite citită, nu cu oameni care cred că Internetul a început când au mers ei la primul Internet Cafe să aburească o gagică din Dolhasca care face facultatea (wink-wink) la Bucureș'.

Un film slab de la un cap la celălalt. Automata are un trailer interesant, din care transpiră primele motive pentru care va fi un film prost. Avem un Banderas care urlă: „cum? Vrei să aduci un copil în lumea asta?” și o explicație dată de o Melanie Griffith: „conceptul unei mașini care se repară singură denotă existența unei conștiințe”. Dați-mi voie să râd acum vreme de zece minute, după care să vă explic care e problema.

Vali a postat duminică clipul ăsta (mergeți la Vali, nu o să-i fac embed aici), și am ezitat între a-l ignora, a urla „bă, e prostie” și a comenta clipul pe-ndelete. Am ales să îl comentez spre oprobriul cititorilor mei libertarieni.