Citeam de curînd despre regula de 1% din cultura de Internet, sau de proporția 90-9-1. Regula asta spune că sub 1% dintre cei dintr-o comunitate online produc conținut; proporția fiind undeva la 90% de vizitatori neimplicați, 9% contributori, 1% creatori. Asta pune „we are the 99%” într-o altă perspectivă; oricum, în momentul în care compari cu 20-80 din principiul lui Pareto, începi să-ți pui întrebări. Ajungi și la niște răspunsuri, de exemplu ’e prea multă lume pe Internet’ sau ’e greu să faci ceva original’. Cred eu că întotdeauna a fost, dar oamenii au făcut-o pentru a-și oferi satisfacția de a crea ceva original; și de a fi răsplătit de societate pentru asta (poate chiar printr-un act comercial).

Adevărul găzduiește un articol despre Manga, aparent numele japonez al teribilului flagel al pornografiei infantile legale. Scandalizați, românii pot afla că în Japonia pornografia infantilă este legală. Numai că, desigur, e un exemplu de jurnalism făcut cu picioarele, și, în cazul articolului Adevărul, probabil un rezumat al cîtorva articole din tabloidele de limbă engleză gen CNN sau DailyMail. Atenție, articolul din Adevărul are ca și cuvinte cheie următoarea listă:„manga, japonez, sex, violenta, pornografie infantila, benzi desenate, animatie, abuzuri sexuale, minori”, deci e clar că e nerecomandat celor care au ezitări în legătură cu aceste subiecte.

Sunt o sumedenie de puncte de vedere care se învîrt în jurul atașamentului românilor față de Simona Halep. Sunt mulți care o să posteze pavlovian „mîndru că sunt român” – cam aceeași oameni pe care i-ați auzit că se pișă pe el de vot. O să vedeți niște oameni care contestă mîndria ‘românilor’, amintindu-ne că nu e o victorie a românilor, ci a Simonei Halep.

De ce credeți că artiștii își remasterizează înregistrările vechi? Există o modă recentă în care trupele vechi care mai știau să cînte (și ai căror membri sunt încă în viață) să îsi remasterizeze albumele și să le scoată din nou spre vînzare. Oasis, de exemplu, a lansat zilele trecute ‘Definitely Maybe’. Pink Floyd relansează „The division bell”. De la trupele mari din anii ‘70, mai toate variantele de albume pe care le găsești pe net (legal) sunt remasterizări. Motivele sunt mai multe, și sunt sigur că cele mai multe îmi scapă, dar mai jos aveți cîteva din ele:În primul rînd, „the gravy train”. O remasterizare cere efort minimal și e posibil să atragă vînzări, mai ales în online. Aproape zero efort, 100% cashing in.

Să trecem în revistă cîteva (posibil 7, așa le-a organizat comentatoarea mea) puncte în care feministele de rit nou se înșeală. 7 greșeli clasice, așa cum sunt ele ilustrate de comentatoarea Oana pe postarea despre PolFem. 

În weekend-ul trecut (9-11 mai 2014) a fost East European Comic Con în București, la Romexpo. Am ajuns acolo în ziua a doua, sîmbătă, și, din cîte am înțeles, cea mai aglomerată zi ca și număr de vizitatori. Cîteva gînduri legate de organizare și de fenomenul Comic Con în România:

Mă amuză povestea cu mutatul autostrăzii pe Olt. Sigur că se mută pe Olt, toată lumea aștepta lucrul acesta, cred că Vali scria de cîțiva ani că aia de pe Olt are mai mult sens (a se citi: Uzinele Dacia Pitești).

Foarte multă lume a comentat despre ieșirea lui Ponta la adresa unor „fasciști bătrîni și cam anti-români”. Pentru cei care nu cunosc încă, Ponta a aruncat cu termenul „fascist„, demascînd două aspecte ale personalității sale: comunistul/socialistul îndoctrinat și sluga Rusiei. Îmi doresc să explic termenul: în termeni mai simpluți, cît l-am înțeles și eu. Nu sunt un expert, dar am petrecut ceva timp de-a latul internetului, să înțeleg despre ce e vorba.

În mod normal aici aș fi pus cronica de la Amazing Spider-man 2. V-aș fi scris despre un spider-man mai cocalar, complet adaptat vremurilor, tipologia ‘douche-bag’ care își omoară prietena (pe Emma Stone) din neglijență. Mă rog, aș fi preferat să fie Dunst în locul ei, dar aia e altă discuție. [Atenție! Fraza anterioară conține spoilere!]

Mă amuză o poveste ce se desfășoară acum în State, unde, acum cîteva zile, Avril Lavigne a lansat o nouă piesă. Nimic extraordinar aici cu excepția faptului că videoclipul (deloc extraordinar) a fost considerat rasist față de japonezi. Numai că nimeni din state nu a reușit încă să găsească japonezi ofensați.