Stop Cadru, o trupă de hip-hop brașoveană a lansat albumul Cronocid. Albumul nu e rău, deși ar fi putut fi mai bun (oh, pe căpitanul Evident îl dau metaforele afară din casă). Sunt niște lucruri de ordin tehnic ce pot fi reproșate, însă versurile sunt în general bune, mesajul este dens.

Nu cred că am asistat vreodată la o campanie electorală mai inutilă și lipsită de conținut. Condusă de Victor Ponta, care deja se vede regele României înscăunat pe următorii 90 de ani, lipsa de conținut se manifestă pe tot spectrul politic. Dar nu pentru că candidații nu ar avea o platformă definită; mai toți jucătorii importanți au pornit cu ceva.

A trecut mai bine de un an de când m-am lăsat de piraterie. A început în momentul în care obosisem să tot caut cărți pe care voiam să le citesc, și să găsesc mereu zeci de opțiuni. A părut atunci un gest absurd și inutil. Și, mai ales, mi s-a urat să mă reapuc de piratat în vreo câteva zile dacă nu ore. A trecut un an, și nu am mai simțit nevoia.

Se pare că cea mai bună opțiune pentru a lua un premiu internațional de nivelul premiului Nobel este să pleci din România, indiferent de vârstă. Nu numai că o să fii deodată iubit în România, dar șansa de promovare e maximă, pe principiul că dacă supraviețuiești în închisoare, în afara ei te vei descurca admirabil.

Bucureștiul de azi nu mai seamănă aproape deloc cu ce știam eu de acum 5-10 ani. Cum am participat la forumul pan-est-european legat de problema Ardealului zilele trecute, am profitat de ocazie și m-am plimbat prin centrul vechi, să mănânc și eu ca omu’ o șaorma #cudetoate.

Am fost aseară la meciul României contra Ungariei. Nu pe o terasă ca tot omul, ci pe stadion, cu încă vreo 50000 de concetățeni pasionați de geopolitică. Nici nu știam că suntem atât de mulți.

Zilele trecute a fost foarte popular un articol despre cum un tânăr se desparte de țara lui. Nu îi cunosc povestea reală (pentru că e vorba totuși de o postare) și bănuiesc că plângerile lui sunt cât se poate de întemeiate. Articolul a devenit instantaneu popular, și multă lume l-a citit, l-a distribuit, l-a comentat.

Aud de un program „prima mașină nouă”. Într-o încercare teribilă de a crește consumul, statul român se pare că garantează un împrumut de până la 14000€ pentru o mașină nouă. Și nu înțeleg care e logica. În general, la creditele astea oamenii vor încerca să ia toți banii, ceea ce înseamnă, de fapt, că oamenii vor opta pentru mașini străine, Ministerul Economiei asigurându-se, în acest fel, că oamenii vor fi îndatorați pentru a plăti niște importuri. Cu alte cuvinte, Ministerul Economiei se asigură că țara va rămâne din ce în ce mai tare îndatorată.

Povestea asta o am în minte de pe 29 septembrie, de când DNA-ul a cerut să înceapă urmărirea penală pentru 9 foști miniștri. M-am întrebat dacă chiar vreau să scriu cuvintele de mai jos, pentru că nu am nici informații noi, confidențiale sau interesante.

Acum un an, când nu se zicea nici pâs de Simona Halep, scriam despre asta într-un articol adresat microbiștilor. Simona nu era încă în top 10 mondial și puținii care se uitau la vreun meci de-al ei mai spuneau ceva, în tăcerea lor. Dar nu prea aveau cu cine să schimbe o vorbă, cu cine să se bucure. „Simona Halep? Cine e aia? E aia nouă de la Capatos?”.