Părere obligatorie despre poliție și paște

Știu, asta intră la categoria „părere obligatorie despre poliție și paște”, în lumina (hehe) faptului că polițiștii vor fi obligați să împartă Paște și Lumina Învierii de sărbătorile viitoare. Hai să nu lăsăm asta să ne intimideze, și să zicem că dacă nu scriam despre asta îmi luau ăștia buletinul de interneți.

Am mai vorbit în câteva rânduri despre faptul că România e o țară necreștinată încă, și că BOR are de făcut real misionariat, începând chiar de la oamenii bisericii, de la preoți, carevasăzică. Să își explice sieși și apoi mirenilor care e faza aia cu creștinismul, cu credința, cu biserica, cu rolul preotului în societate. Zic asta acum, și am zis-o încă de câteva ori până acum, pentru că realmente, asta e problema adâncă, de rezolvat, cu panica asta legată de sărbătorile pascale. Ca și context, vă rog nu uitați că marea majoritate a românilor sunt păgân-ortodocși: cred în spirite, în zodiac și în Biblie cam cu aceeași putere.

Nu a început din nimic. Primele scandaluri au început de la complicata comunicare pe care a făcut-o biserica. Pe de o parte spunea că în primul rând trebuie ascultate instrucțiunile laice, mesaj neînțeles foarte bine de jurnaliști și de cealaltă categorie de săraci cu duhul, oamenii de social-media, incapabili să citească un text cap-coadă. Pe de altă parte, spre învârtoșarea ateismului de sorginte catolică((ateul catolic este ateul care-l citează pe Ioan Paul al II-lea și pe Francisc)), ai preoți destul de slabi cu duhul care împărtășesc o mulțime suficient de mare în văzul lumii în mijlocul Clujului, sau episcopi care fac asta la Constanța.

Apoi, ai agresivitatea creștinilor de praznic și sărbătoare. Zilele trecute, un judecător vroia să desființeze ordonanțele militare pentru că vroia el să rupă ușa la biserică. Argumentul acela că „am avut molime, nu s-a suspendat paștele” e un pic fals, după cum demontează George Damian. Acum, Vela îi trimite pe polițiști să oficieze rolul de intermediari între biserică și ortodocși, pentru a împlini un act simbolic. Te-ai gândi că simbolismul e suficient; că esențialul e acela de reflecție asupra mortalității, asupra învierii, asupra esenței credinței fiecărui creștin. Că o lumânare aprinsă poate să joace rolul acela simbolic și dacă e aprinsă în tăcere, reflecție și respect lângă slujba dată „live” pe Trinitas.

Și pot să pun pariu că genul ăsta de sugestie a venit din partea autorităților teoretic-seculare. O dată, că e deranjant că nu s-a propus același lucru pentru comunitățile catolice (că doar și ei sunt frați creștini, nu?), pe de altă parte ar putea fi considerat deranjant că BOR nu a refuzat elegant propunerea, căzând în ispita păgânilor. Dar cumva e „în personaj”, BOR nu poate renunța la ritual pentru că simte că ritualul de Paște e liantul principal între națiunea păgână și Biserică.

Nici nu știu dacă e bine sau rău că BOR nu a refuzat sprijinul lui Vela. Pentru mine e neimportant, dar poate pentru alții este, deși recunosc că nu sunt în contact cu oameni care să-mi valideze această alternativă. Cred că nu se dărâmă creștinismul dacă un an nu se face împărțirea Luminii de Paște, dar poate BOR își cunoaște mai bine clientela, și știe că dacă lipsesc un an cu ritualul le pleacă turma. Habar nu am. Probabil că BOR are nevoie de o auto-analiză, să-și dea seama dacă nu cumva ar trebui să facă mai mult misionariat și să dezvolte o cvasi-independență de banii păgânilor. Dar nu sunt parte din BOR să le dau soluții la problemele pe care nu știu dacă le au.

Pe de altă parte, așa cum bine sugerează Ovidiu, s-ar putea să fie doar o fentă.