Păreri, nu reacții

Poate unul din cele mai importante lucruri pe care l-a furat educația românească oamenilor, în general, e capacitatea de a emite o opinie. Prea puțini oameni care termină studiile în România au curajul sau exercițiul de a exprima o opinie; cel mai des, în loc să exprime opinii ei repetă părerile altora.

Există în România impresia că orice spune ‘altcineva’ e mai corect decît ceea ce gîndești. Totul, cred eu, a început de la învățămîntul de tip comunist, unde nu ești lăsat să gîndești ci ți se impune ceea ce să gîndești. Tot ceea ce repeți în învățămîntul românesc este aprobat de stat; părerile nearmonizate sunt sancționate de autoritate. Este cel mai sinistru mod de a crea indivizi depersonalizați, idioți utili care fac ce li se spune. E modul comunist de a-și educa omul nou, mod care nu a fost încă abandonat de școala românească.

De aceea oamenii se sperie în momentul în care trebuie să emită o părere. Se fîstîcesc, stau să se gîndească dacă nu cumva părerea lor e greșită, dar, în general, sunt foarte bucuroși să adopte părerea altcuiva. Să vă dau în primul rînd exemplul care mi-a pornit această reacție:

Pareri

Acum, cînd postezi pe Grupul fotografilor amatori și profesioniști te aștepți la păreri ceva mai articulate decît “Foarte tare”, “Misto” sau un thumbs up. Te aștepți la un minim “îmi place pentru că …”. Apropos, dacă vreți să vă ziceți părerea despre poză, vizitați blogul lui Radu Lăncrănjan.

În cazul de mai sus, Radu nu a fost foarte încîntat de calitatea părerilor primite. Nici nu avea de ce; întotdeauna și-a exprimat dezaprobarea în legătură genul acesta de comentarii: un “Mișto” nu îl ajută deloc să-și îmbunătățească arta fotografică, nu îi dă nicio sugestie în legătură cu ce ar putea să facă mai bine. Un “nasol, pentru că…” ar fi fost mult mai util decît un “mișto”. Nu toți își doresc genul de răsplată goală pe care o primești cînd auzi un “bravo bă”. Dealtfel, în momentul în care Radu a comentat ceva gen “mulțumesc de aprecieri, ego-ul meu e mai bine hrănit acum, dar chiar mă interesează opinii reale”, like-urile la poză și și comentariile aprobatoare au încetat.

Problema aici, ca și în alte cazuri, e că s-a confundat ‘părerea’, cu ‘reacția’. Cei care au răspuns (și nu sunt singurii, sunt doar cei mai rapizi), nu au fost în stare să emită mai mult de trei cuvinte pentru că, real, nu au o opinie. Nu le-a format nimeni o opinie; sunt niște oameni care așteaptă să vină să le spună cineva ce cred.

De exemplu dacă după comentariile astea urma un individ care să argumenteze tehnic, chiar dacă greșit, că spațiul alb nu e contrabalansat de ceva, imediat ar fi venit același tip de oameni să afirme: “da, sigur, păcat că spațiul alb nu e contrabalansat de ceva, dar în rest e mișto”. Dacă ar fi exprimat asta.

Tipul ăsta de indivizi sunt aceiași care au niște noțiuni foarte tîmpite de ce e bine și ce e rău; sunt oamenii care turbează cînd spui că, totuși, cîinii vagabonzi ar trebui eliminați de pe străzi, nedîndu-și seama că așa își afectează de fapt viitorul odraslelor care pot oricînd cădea victimă unui cîine infectat cu rabie. Pentru că, da, din păcate acești oameni lipsiți de opinii și înzestrați doar cu reacții se înmulțesc, și chiar par oameni de succes.

Probabil că viața lor merge pe principiul “capul ce se pleacă sabia nu-l taie”. E un principiu pe care l-am urît dintotdeauna, mai ales că oamenii nici nu cunosc versul ce urmează după acesta. Cît timp ai doar reacții, nu păreri, nu poți fi acuzat de nimic; ești curat ca pasărea cerului, nu ai cum să greșești.

Ori nouă ne e foarte frică să nu cumva să greșim. Un alt efect al școlii românești; frica de a eșua, care e întotdeauna văzută catastrofic, ceea ce ne face să plutim într-o mediocritate infamă. E, pînă la urmă, teama care ne-a ținut departe de un crah economic în ultimii 25 de ani, dar care nu ne-a permis să curățăm sistemul de căpușe.

Revenind însă la opinii, exprimarea lor e cel mai important lucru pe care îl vom face. Cînd știm că am făcut bine ce-am făcut? Cînd cei din jurul nostru se sperie, și zic chestii precum: “nu ai inventat tu gaura la covrig”, sau “nu pui tu sîmburele în cireașă”. E o validare un pic cam rebelă, prin faptul că opiniile nu mai pot fi contra-argumentate rațional, ci ți se explică futilitatea lor. E foarte bine, înseamnă în momentul respectiv că ai reușit să te ridici din mediul în care ești și să exprimi o opinie diferită, corectă, care deranjează.

Exprimarea opiniilor e un exercițiu absolut necesar. Numai gîndind liber poți genera opinii din ce în ce mai corecte și coerente. Pentru mine asta e blogul: platforma unde pot să-mi exprim opiniile, să-mi exersez dreptul de a gîndi; exercițiu pe care îl aplic de fiecare dată. Nu îmi mai e rușine să spun că nu știu, nu îmi mai e rușine să spun că nu am nicio opinie, nu mi-e rușine să-mi exprim opiniile cînd le am.

Și știu să emit păreri, nu reacții.

Comments

Păreri, nu reacții — 29 Comments

  1. „înseamnă în momentul respectiv că ai reușit să te ridici din mediul în care ești și să exprimi o opinie diferită, corectă, care deranjează”

    Uneori poate fi și incorectă. Riscurile meseriei.

  2. Misto.

    Sarcasm over. 🙂
    In scoala nu suntem invatati multe, dar mai grav e faptul ca avutul si dezbatutul opiniilor nu este invatat in familie, ca pana la urma, de-acolo porneste totul.
    Da, comunismul a ucis si ultima farama de spirit liber din punctul asta de vedere, dar internetul e plin de trolli cu opinii de genul “mama ta e c*rva pentru ca nu-mi place fata ta”.
    Nu stim sa argumentam, nu stim sa ne exprimam – eu una recunosc ca habar n-am sa ma fac inteleasa si ca am mari gauri la capitolul asta.
    Asta nu inseamna ca daca am o opinie pe care vreau s-o exprim (ca mai am si unele pe care nu tin neaparat sa le expun cuiva anume) o sa o tin pentru mine pentru ca sunt o incapabila din punctul asta. Ma chinui pana imi iese sau pana obosesc de-atata exprimare. 🙂

  3. N-are nici o treaba sistemul de invatamant sau tare de origine. Pur si simplu profesionistii nu lucreaza gratis si nu stau nici la aruncat cu pareri pe net. Vrei arta fotografica, critica si sugestii, te bagi la o facultate de arte.

  4. @Andreea: Păi la ce bună școala dacă nu ne învață aceste lucruri de bază? Așa-i că e aproape inutilă?

    @Alexx: Nu ai priceput nimic, nu? 🙂 Nici măcar nu era vorba strict doar despre cazul pozei lui Radu. Și ARE legătură cu sistemul de învățămînt, asta susțin eu.

  5. “Oricum, cu toate minusurile ei, ediţia RAO International are avantajul că oferă cititorului român o primă traducere a aventurilor de pe Pământul de Mijloc. Cel interesat poate găsi cu uşurinţă textele originale pe internet şi face corecţiile necesare. Aici puteţi găsi şi un sit românesc, ţinut de unul Zaibăr (pe listele de chat veţi găsi nume mult mai ciudate decât al acestui fan tolkienean), care oferă „The Hobbit” şi „The Lord of the Rings” în format Acrobat Reader (calitatea reproducerii este excepţională, însă mărimea fişierelor poate fi prohibitivă pentru internauţii dial-up care folosesc serviciile Romtelecom).

    Altminteri, eroica noastră critică literară, care citeşte doar prefeţele din cărţile membrilor Academiei şi Plaiul cu boi, nu s-a implicat încă în luptele duse de confraţii lor anglo-saxoni. Căutând pe internet, am fost uimit să descopăr că articolele despre „Stăpânul inelelor” prezente pe web se referă doar la filmele lui Peter Jackson, regizor care, dacă în „Frăţia inelului” a manifestat o oarecare supunere şi adoraţie faţă de opera lui Tolkien, în „Cele două turnuri” s-a îndepărtat adesea de la litera scrisă (ba chiar, se zice, l-a făcut pe Smeagol să semene cu George W. Bush). Aşa se face că o operă care se situează (ca număr de exemplare vândute) imediat după Biblie, rămâne în continuare o necunoscută pentru tinerii cititori români. Preţul prohibitiv, atât al ediţiei copertate cât şi al celei broşate, a făcut ca „Stăpânul inelelor” să nu intre decât în marile biblioteci şi într-un număr de exemplare nesemnificativ. Grosul tirajului a fost cumpărat, precum a plănuit şi editura, de cei puşi în mişcare de campania publicitară de lansare a filmului, promoţie gălăgioasă care i-a deranjat şi i-a îndepărtat pe literaţii „cu pretenţii”

    Citat de aici: http://www.srsff.ro/2013/12/hobitii-in-tara-lui-ceausescu/

    Sună bizar. Faptul că sună bizar e de bine. Înseamnă că în numai 10 ani România s-a schimbat atât de mult încât nici măcar limba vorbită acum 10 ani nu mai e de înţeles azi. Dial-up? Dial-up atât de prost încât e o muncă de Hercule să iei un PDF!? Faptul că atunci când vrei să citeşti ceva trebuie mai întâi să îşi dea cu părerea despre el “un literat cu pretenţii”? Ca răposatul Pruteanu?

    Adică nu ai voie să citeşti ceva până când nu vine Pruteanu sau Manolescu şi să îţi spună “citeşte, bă”?

    …Faptul că în ultima vreme în loc de “produs cu pretenţii al şcolii comuniste” cel care îţi spune ce ai voie să citeşti şi ce nu se numeşte “Preafericitu’ Sataniel dă la Patriarhie” e chiar mai suspect de atât.

  6. @Alexx: Cred că postul acesta este mai mult despre comentariile inutile decât despre comentariile inutile.

  7. …Că un rromân roş… verde nu e în stare să citească sau să gândescă de capul lui, şi are nevoie tot timpul de unul care să-l mâne înainte ca pe măgar?

  8. Pe mine m-a şcoat ideea că nu trebuie să cumperi o carte până când nu îţi dau undă verde “literaţii pulii”.

    Scrisă în 2003, nu 1983.

  9. @Dorin: acuma sa nu ma intelegi gresit, nu spun ca scoala nu trebuie sa te invete sa iti spui parerea. Ce spun eu este ca lucrul asta porneste de cand esti mic, cu mama langa tine, si in scoala se “aprofundeaza” acest talent, despre care unii au auzit ca e mai mitic decat inorogii.
    In primele clase scoala te invata sa citesti, sa numeri, sa te folosesti de lucruri pur teoretice. Dupa cativa ani in care ai prins ceva “experienta”, avant si curaj, poti sa incepi sa iti exprimi parerile la liber, cu argumente, fix ca la carte.
    Dar nu, scoala nu trebuie sa te invete sa iti spui parerea, doar sa continue munca parintilor.
    Numa’ zic.
    Si bineinteles, ma leg de exemplul personal aici, ca eu veneam cu multe pareri la scoala (si nu numai), invatata de muma, care s-a chinuit un pic cu mine in pruncie. 🙂

  10. Și părinții noștri tot de școală sunt educați. Dar mai e o chestie; mai pornește și de la noi. 🙂 Eu, de exemplu, în liceu nu aveam păreri. În facultate însă am schimbat, eu, personal, foaia.

  11. Îmi pare rău să te contrazic, dar greşeşti profund. În opinia mea, de când spaţiul virtual a început să fie din ce în ce mai populat, opiniile pertinente tind să fie pierdute în maldărul de păreri mai mult sau mai puţin avizate. Dimpotrivă, există o mulţime de “părerologi” care cred că le ştiu pe toate, dar cărora le lipsesc minimele criterii morale sau ştiinţifice pentru a oferi o opinie cât de cât corectă. Toţi se pricep la toate, dar nu au aprofundat măcar o lună de zile domeniul în care îşi dau cu părerea.
    De exemplu, nu poţi veni cu opinii de genul “toţi fură, şi eu aş fura în locul lui” ! În acest caz, lipsa criteriului minimal moral cum că furatul e dăunător lipseşte cu desăvârşire !
    În opinia mea (deh ,şi eu am opinii), totul porneşte de la faptul că se citeşte din ce în ce mai puţin, sau sursele de documentare sunt din ce în ce mai slabe calitativ. Astfel de oameni cad repede pradă opiniilor induse de către “manipulatori”, pentru că nu au baza de a judeca valoarea unei opinii. Aşa ajung unii să credă că vaccinurile sunt dăunătoare, impuse de “companiilie farmaceutice profitoare”, sau că o anume persoană are dreptate, doar pentru că a apărut la televizor (deh, nu oricine ajunge la TV. Pe vremuri se făcea o selecţie cu cine apare, acum acea selecţie a dispărut, rating-ul contează).
    Lipsa de cultură minimală nu e generată neapărat de şcoală, ci de lipsa sau alergia la unele minime repere de logică corectă. Pe care mulţi nu mai ştiu de unde să le obţină. Dacă le zici să citească măcar o carte pe subiectul respectiv, zic că ai ceva cu ei …

  12. @Blue, poate nu greșește chiar atât de profund. În momentul în care te obligi să formulezi o părere, un raționament articulat, care depășește nivelul de “uu!! oaaa!!” începi să devi mai critic. Poate chiar să începi să dai doi bani pe propria opinie. Să judeci opiniile altora înainte de a înghiții pe nerăsuflate un text doar pentru că este la modă. În momentul în care doar limitezi sursele de informare (sau reduci numărul de părereologi sau whatever) nu o să ai niște oameni mai inteligenți capabili să judece mai bine.

  13. @Radu. Din punctul meu de vedere, cei cu “uu!! oaaa!”” sunt doar băgători de seamă, ce au ajuns şi ei pe net şi vor să-şi vađă şi numele lor pe forumul respectiv.
    Dar cei ce au o opinie pe respectivul forum (e un exemplu), ar trebui să aibă măcar minime cunoştinţe despre ce se vorbeşte. O minimă experienţă. De ex., Dorin excelează pe Quroa, dar pe acolo se aventurează şi unii care dau de gard cu opiniile. Ce poate confuza pe un începător. Noroc cu mai nou sistemele de vot, prin care se încearcă a se filtra opiniile pertinente.

  14. Din alt punct de vedere, contează foarte mult calitatea respectivului ce dă acel “Foarte fain !”. Dacă, în exemplul enunţat de Dorin, opinia era a unui fotograf recunoscut, opinia cântărea altfel. Dar, de multe ori, aceştia se feresc a emite opinii critice, de teama unui feedback necorespunzător. Plus, nu sunt plătiţi pentru asta ! 🙂

  15. @Blue: Da, nu sunt plătiți pentru asta. Este o precizare foarte utilă. Era mai sus un comentariu care sublinia la fel de “””corect””” acest aspect (http://roxanamchirila.com/2014/06/02/profesionistii-si-parerile-lor-pe-net/ are un răspuns mai bun decât reușisem să formulez).
    Dar poate totuși nu ceruse nimeni doar comentarii ultra avizate exclusiv de la monștrii sacrii care conștientizează valoarea imensă a fiecărui minut consumat din viața lor. Poate acest post este pentru muritorii de rând. Poate exprimă nevoia de a avea oameni obișnuiți care depun efortul de gândi un pic mai mult, care încearcă să contribuie un pic, care doresc să iasă dintr-o mediocritate călduță plină de gânduri frânte unde ar fi doar niște oi conduse către un viitor luminos de către o mâna de oameni.
    Dunno, zic și io, comentatul pă net e moca.

  16. Problema e ca sunt prea multi datatori cu parerea in tara asta! Toti prostii au o parere despre orice dar abia stiu sa-si lege sireturile. Si daca tot suntem la subiectul asta atunci sa-mi dau si eu cu parerea: tot online-ul e o fastaceala de oameni sub medie care viseaza la atentie. Va dati super sofisticati, pretentiosi, sunteti europeni, aveti standarde dar nu stiti nici macar o priza sa schimbati in casa. Vorbiti despre toate dar nu sunteti in stare sa faceti nimic. Mi-e greata de voi si v-as calca cu masina ca in gta doar de distractie. Lumea a fost cladita de bajeti care fac nu de femei cu penis care beau cafea la carton sa o arda americani. Hai flit!

  17. @Andreea, sunt unii copii care au reusit exclusiv gratie educatiei din scoala (deoarece acasa nu prea li s-a dat), probabil sunt si altii pe care i-au ajutat parintii mai mult decat scoala.
    Depinde cum ai noroc. Cred ca atat scoala cat si parintii au contributia lor dar totusi, de la un anumit nivel e foarte importanta scoala. Tu probabil te referi mai mult la cei 7 ani de acasa. 🙂
    @Dorin, o parere cu adevarat valoroasa este una pertinenta. Restul raman la stadiul de aprecieri prea putin utile. Tocmai de aceea cred ca e bine sa ne ferim de opinii critice pe subiecte in care nu avem un bagaj suficient de cunostinte. In plus, datul cu parerea nu face decat sa consume inutil timpul celorlalti,

  18. Blue: unde greșesc profund? Pentru că argumentația ta este ceva de genul: “Blue, greșești profund! Pămîntul nu e în centrul sistemului Solar, iar Soarele însuși navighează către centrul galaxiei”. Relativ corectă, dar n-are aproape nicio legătură cu subiectul. 🙂

  19. @Blue

    „Dacă, în exemplul enunţat de Dorin, opinia era a unui fotograf recunoscut, opinia cântărea altfel.”

    Mie mi se pare că nu prea e. Adică, da, te încălzește mai mult că Xulescu, Mare Fotograf, consideră că poza ta e faină, dar asta nu înseamnă că ai primit un comentariu util, totuși.

  20. @Alin: Ai dreptate. Tu ești cel mai bun exemplu de dătător cu părerea!

    @x: Da, o părere valoroasă e una pertinentă. O părere impertinentă poate fi însă mult mai valoroasă. Vezi tu, o părere e o părere, dacă e sinceră și argumentată, merită discutată.

    Dar cînd oamenii din fața ta nu au nicio părere orice dialog e lipsit complet de orice dimensiune. Un dialog cu un om cu păreri care și înțelege valoarea unui argument va fi însă fecundă; opiniile, încrucișate, pot da ceva mult mai bun.

  21. @Dorin. Profund greşit e faptul că consideri important ca cineva să aibă o opinie, pe când eu zic ca sunt deja prea mulţi ce îşi “oferă” gratuit opiniile, mai mult sau mai (cel mai des) puţin valoroase. Eu consider că nu numărul celor ce au opinii e prea mic, ci numărul celor cu opinii valoroase, UTILE. Asta e diferenţa pe care vroiam să o specific.
    @Roxana. Este util, atât timp cât nu te critică, înseamnă că e ok, din punctul lui de vedere. Eşti pe drumul cel bun.

    • :))))))))))))))))))))))))))))))))))

      Blue, ce e util pentru tine e inutil pentru alții; ce e util pentru ei poate fi inutil pentru tine. Da, fiecare trebuie să aibă 1) o opinie și 2) capacitatea de a o exprima. Asta ar trebui să fie treaba #1 a școlii, lucru pe caer școala nu-l realizează.

      Asta ca să nu mai continui să vorbesc de faptul că nu cred că ai înțeles ce vreau să zic aici.

  22. Nu Dorine, nu-i chiar aşa. Ar cam trebui să mai ieşi din turnul tău de fildeş (Quora) şi să vezi în ce stadiu sunt alte forumuri. Eu, personal, am obosit a mai citi şi a mai posta softpedia… În general, 90% din posturi sunt discuţii sterile, pierdere de timp şi nervi. Toată lumea are o opinie, iar tu primeşti bocanci în gură dacă le zici că nu e bine. De exemplu, sunt unii pe secţia de Linux ce pretind că Richard Stallman e un cretin comunist (fără prea multe argumente) şi te fac şi pe tine cretin dacă îi contrazici. Nu ştiu unde te simţi tu singur, fără dialog, dar eu am obosit a citi cretinătăţile altora. Măcar pe tine te mai citesc, că măcar aduci argumente logice, cu toate că nici tu nu eşti deschis în a fi contrazis. Dar numărul celor care îmi jignesc inteligenţa e deja prea mare. Iar unii se mai vântură şi pe blogul tău.

    • Nu îmi pierd vremea pe forumuri. Cel mai des, opiniile astea din spatele anonimatului nu au nicio valoare; e o diferență între ceva ce scriu sub blogul meu, asumat, față de o vorbă sub anonimat pe softpedia. Zic eu.

  23. Ok, cum zici tu. Dar un blog nu este o Agora. Opiniile tale rămân pe blogul tău, nu ajung să fie promovate pe forumurile de specialitate. Iar dacă tu nu ieşi să te promovezi, nimeni serios nu o să vină la tine să îţi citească opiniile, decât dacă eşti promovat de alt blogger. Şi te mai plângi că nu ai cu cine dialoga…

    • Ai spus sintagma cheie: “forumurile de specialitate”. Forumurile de specialitate sunt o chestie unde ajung oamenii de specialitate; forumurile generaliste precum cele pe care le-ai invocat o să fie pline de mizerii.

      Oricum, în cele din urmă pe blogul meu sunt ‘șeful’, și pot să cenzurez, să modific text, să fac orice. Blogul e o platformă de discuție liberă doar pentru cel care îl deține; restul se conformează regulilor mele.

      Blogurile astea se arhivează, și pot fi referite oricînd. Eu pot să modific cum vreau blogul; dar dacă vrei să mă verifici există indexări în Web Archive de care nu pot scăpa.