Părinți de Caragiale

Stăteam în zona de așteptare de la Cityplex azi cînd am văzut un specimen de mamă oribilă. Era la o masă ea (35-45 de ani), soțul ei (30-35), și fiica lor (5-8), care stătea și absorbea fiecare cuvînt al femeii. Următorul dialog are loc:

Femeia: De ce mi-ai închis telefonul?
Bărbatul: Nu ți-am închis, pur și simplu nu am auzit telefonul.
F: De ce mă minți? (ridică vocea) Știu foarte bine că l-ai auzit.
B (vede că lumea se uită ciudat și îi vorbește mai încet): Dacă îți spun că nu am auzit telefonul
F: Nu-mi spune mie să tac!
B: ?!?!
F: Și știu foarte bine că l-ai auzit, pentru că ai răspuns cînd am sunat după aia.
B: A cîta oară? (vădit nervos)
F: Cum a cîta oară? A cîta oară a fost nevoie! Așa am învățat că e bine în societate, sunăm pînă cînd ni se răspunde.
B: A zecea oară; ai sunat de zece ori
F (răstit, aproape urlat): DECI M-AI PUS SĂ SUN DE ZECE ORI?
B: ?!?!
F: Să-mi iei și mie un Sprite și un popcorn mic.

Comments are closed.