Pentru nehotărîți

Mîine se votează. Cei care vor să-l voteze pe Băsescu, foarte bine. Cei care vor să-l voteze pe Geoană, foarte bine. Iar cei care nu vor nici pe unul, nici pe celălalt, cei care sunt nehotărîți și cred că nealegînd fac o alegere: suntem aici pentru că voi nu ați făcut alegeri. Pentru că voi nu ați avut bărbăția de a alege o parte sau alta – că ați ales să fiți majoritatea tăcută. V-ați ținut departe de mizeriile politice și ați ajuns să fiți conduși de cei pe care-i urîți. Pentru că voi ați ales să transmiteți un mesaj de neparticipare, cei care au vrut să participe au hotărît pentru voi. Alegerea nu e individuală, e de grup. Ei, cei pe care îi urîți acum pentru că au ajuns acolo, ei sunt acolo pentru că voi nu ați ales pe alții în locul lor. Pentru că nu v-ați implicat. Pentru că nu ați zis nimic. Pentru că nu ați decis. Pentru că v-ați ascuns în spatele idealurilor înalte, sau ideilor stupide, pentru că ați lăsat în mîna altora deciziile. Pentru că nu ați fost în stare să aveți o inițiativă, pentru asta sunteți condamnați să alegeți.

Voi, nehotărîții, sau voi, cei care nu vreți să votați, ar trebui să o faceți. Să nu vă mai ascundeți în spatele ‘românilor proști’ că au ales ceva. VOI nu le-ați dat altă opțiune. Nu ar trebui să aveți dreptul să vă plîngeți. Nu votați, nu aveți dreptul să ziceți nimic. Sunteți mizeria pe care o reproșați românilor.

Mergeți la vot.  Nu vă mai ascundeți de responsabilitățile voastre. Nu mai dați vina pe cei care aleg. Nu mai spuneți atît despre România că e de rahat – așa o faceți voi să fie. Și pentru că acum trebuie să alegem din nou între doi comuniști… Dar hai că nu mai zic nimic, nu-i locul potrivit pentru imprecații.

Comments

Pentru nehotărîți — 23 Comments

    • Dacă au votat fiindcă așa au simțit ei: da, desigur. Foarte bine. Dar sindromul nehotărîți ne cam sugrumă de cîțiva ani încoace – și la alegerile din 2000, nehotărîții ăia ar fi putut schimba serios lucrurile.

  1. De unde sa incep. Nu am timp, lucrez. 100000 de semnaturi de unde sa le iau nu am bani.
    Nu suport sa dau ordine, nu accept ordine – decat de nevoie. Pentru a supravietui. Ajuns sef – as informa oamenii. As gasi eu ce sa fac. Inteleg ca nu pot demonta sistemul direct – sistemul scapa de mine mai repede.
    Dar ai o idee. Sa incep, sa ma interesez, vreo 10 semnaturi tot strang.

    • Începe de la tine – uită-te cît de mult greșești tu cu atitudinea ta. Tu ești prima piedică în calea numelui tău pus pe buletinul de vot.

  2. Eu am votat de fiecare dată până la acest ultim scrutin. De două ori am scris pe buletin că nu am cu cine vota, deci mi-am anulat votul, dar am arătat că îmi pasă. Asta mai demult. Acum nu-mi mai pasă cine “conduce” țara, dar nici nu sunt dintre cei care se plâng de situația din România, cu atât mai puțin să dau vina pe politicieni, deși evident că au hibele lor, foarte mari de altfel. Oricum peste tot, în cam toate țările civilizate e la fel, sunt doar diferențe de nuanță; oricum, oricine ar fi la guvernare, cam tot aia ar fi.

    Schimbările nu vor veni vreodată de sus. Dacă așteptăm asta, așteptăm degeaba. Schimbările se produc de jos în sus , de la nivel de comunitate (grassroot changes). Toate schimbările majore s-au întâmplat așa, fără vreun program prestabilit.
    Dar de! așa ne-am obișnuit, de mii de ani, să așteptăm un salvator, când de fapt nu avem nevoie de el.

    A, încă ceva: e nevoie de 200 000 de semnături ca să candidezi.
    Iar despre candidatura lui pai mei: știți citatul ăla:

    “Political tags – such as royalist, communist, democrat, populist, fascist, liberal, conservative, and so forth – are never basic criteria. The human race divides politically into those who want people to be controlled and those who have no such desire.”

    Am impresia că pai mei face parte din a doua categorie, și mă bucur că e așa 🙂

    • Eu unul nu am trăit mii de ani, așa că nu mă pronunț – în orice caz, non-opțiunea nu e o opțiune. Niciodată 🙂

    • Fain citatul, dar cât de bine vă înțelegeți cu responsabilitatea individului – era o alta idee destul de importantă susținută de cel pe care-l citezi? Nu de alta, dar și la tine și la paimei pare-se că tot timpul numa’ Sistemu și Mașina sunt de vină pentru toate.

  3. Văd că nu ne înțelegem 🙂
    Am ales să mă implic în a construi o viață frumoasă pentru mine și pentru cei din jurul meu, fără ajutor de la nenea președintele Oricumîlcheamăpeelescu și echipa sa.

  4. Cui datorez scuze?

    (de fapt voiam să inchei discuția, altfel ti-aș mai fi răspuns la multe din punctele enunțate de tine mai sus…)