Perdelele și mocheta contează

Am lucrat în mai multe birouri. Cred că felul în care arată un birou influențează destul de mult și felul în care îți faci treaba. Oricum s-ar întoarce problema, într-un fel lucrezi într-un birou cu niște perdele opace, pline de praf, care acoperă lumina soarelui și în alt fel o faci când vezi soarele dintr-o încăpere curată, aerisită. Desigur, aprecierile mele pot fi considerate superficiale, dar sunt lucruri care contează, și care creează mai multe nemulțumiri decât se crede pentru muncitorii white-collar.

Evident, nu e întâmplătoare mica mea discuție despre praful din birouri. Știți că purtătoarea de cuvânt s-a supărat pe presă pentru că ei au reacționat populist și demagog când cea dintâi a spus că nu-i convin perdelele grena de la Cotroceni.

Asta e o dispută de mahala, iar disputele de mahala sunt semnul unei națiuni care stă suficient de bine cât să nu aibă probleme reale, sau e semnul unei prese lipsite de un minim de intelect. Cred că în România ambele direcții sunt semnalizate corect prin dispute precum perdelele grena și centimetrii fustei Primei Doamne.

Fiecare astfel de subiect ascunde în el eterna luptă a presei întru imbecilizarea cititorilor. Un presar care gândește ar putea să remarce că problema perdelelor nu e întâmplătoare. Că poate, odată, o să vină Angela Merkel în România. Unde dorim să o primim, într-o clădire care pute a comunism? Ce ar putea să iasă dintr-un astfel de mediu, altceva decât niște idei îmbâcsite? Dar bănuiesc că presa nu o să facă prea des astfel de gimnastică mentală pentru că deși sesizează motivele și chiar pot simpatiza cu ele, “X a făcut un lucru surprinzător, dar bun” nu e o știre dacă nu te plătește cineva pentru a zice asta.

Și de-asta apar scrisori îmbâcsite de penibil: “Iertați-ne, domnule președinte! Cu pensia de 4 lei, doar perdele grena i-am putut lua tovarășei Tatiana, la Palat“. În primul rând, autoarea acestui text nu are “o pensie de 4 lei”, în al doilea rând, nu despre asta era vorba acolo. Subiectul de presă era acolo, dar nu i l-a dictat nimeni, așa că Ramona Ursu nu a știut să îl comenteze. În schimb, a dat-o pe chestia care o să lovească numai la publicul needucat sau spălat pe creier: “Vai, cum îndrăznește cineva să se ia de perdelele naționale?”

Revenind: subiectul e o prostie. Nici nu știu de ce se consumă octeți pe internet cu o asemenea prostie. Nu știu de ce a devenit un subiect de discuție la o conferință de presă. Mă gândesc că e o conspirație subtilă, pentru a nu ne lua de grosimea materialului din care sunt făcute șosetele Primei Doamne.

Adevaruri-inca-nespuse

PS: Despre aerul comunist de la Cotroceni a scris foarte fain Alex Mihăileanu.

Comments

Perdelele și mocheta contează — 1 Comment

  1. cred cu tarie ca subiectele de acest gen sunt generate de fostii consilieri prezidentiali basescieni.
    asta ca sa ne lamurim din ce stofa sunt croiti…
    tema este puerila, cu unele exceptii istorice gen Casa Alba, toti presedintii isi aleg biroul si felul in care arata.
    procedez aievea fel la serviciu si la fel ca mine majoritatea celor care au aceasta posibilitate, s-a nu-i zic lux. pentru mine locul in care imi petrec poate mai mult de 50% din timp conteaza enorm si poarta macar partial amprenta mea.
    cat despre presa.. ma abtin.