Noi vs. Pirateria (episodul 10031)

De ceva vreme încoace văd cîteva semne chiar bune în legătură cu felul în care vedem pirateria. Acum cîteva zile un prieten m-a contactat și mi-a zis că, inspirat de seria mea de articole, a început să renunțe la materiale ilegale luate de pe torenți. Și nu e singurul.

Desigur, există opoziție, și o înțeleg. Arta și entertainment-ul nu ne sunt direct accesibile, sunt poate prea scumpe pentru buzunarele noastre și nu ni le permitem. Dar, așa cum am scris de nenumărate ori pe blogul acesta, Internetul are nenumărate locuri de găsit chestii bune și gratuite. Sigur, găsești Xonia umăr la umăr cu Beethoven, dar ai de unde selecta. În plus, dacă citești ca și mine 20 de cărți pe an și cînd o carte e cît trei beri, parcă nu mai e chiar atît de scump.

Mai ciudată e reacția oamenilor cînd le spui că se poate fără. Mulți oameni nu mă cred cînd le spun că se poate fără piraterie, sau le atragi atenția că poate ar fi cazul să nu recomande materiale piratate. Reacția poate deveni violentă, de exemplu printre comentariile pe care le-am primit pe postările anti-piraterie cîteva erau suficient de dure cît să nu-mi pot permite să le transcriu aici.

Există și tabăra oamenilor care nu înțeleg că ceea ce fac e greșit. Despre aceștia îmi doresc să vorbesc azi. Primul este un politician dintr-un sat apropiat, om respectabil cu mult interes pentru urbea lui dar care o dă în bară grațios și penal recomandînd cîteva site-uri care oferă materiale piratate (ebookbrowsee și bookspot.ro):

Te-ai gîndi că totuși, ca și politician, ai avea grijă ce recomanzi; din păcate nu e cazul aici. Și e păcat, pentru că omul pare genul de tînăr ambițios care poate chiar să facă lucruri bune în cariera lui, și ar fi păcat ca un detaliu atît de naiv l-ar putea compromite.

Al doilea exemplu este dat de deținătorul site-ului copiereanuefurt.info. Oamenii aceștia, în general mari fan de software liber, nu înțeleg ideea că softul liber este liber pentru că cineva a dorit să-l facă liber, și aplică ideea ‘tot ce faci tu ar trebui să fie gratuit’, fără să-și pună problema că totuși niște oameni poate chiar doresc să trăiască din lucrurile pe care le produc, și să le respecte decizia. Așa că ideea lor despre copyright e că el nu ar trebui să existe; lucru cu care poate că aș fi de acord, dar pentru care oamenii nu înțeleg consecințele.

Cei mai mulți dintre creatorii de conținut nu ar crea conținut dacă munca nu le-ar fi plăcută. S-ar face altceva; strungari, agricultori (agricultura, trebuie să înțelegeți, e singura ‘industrie’ care va rezista încă cîteva sute sau mii de ani). Copyright-ul este modul în care oamenii care lucrează în industria de entertainment ajung să fie plătiți.

V-ați uitat vreodată la un film pînă la capăt? Mă refer pînă cînd se termină tot filmul; acolo e pusă toată echipa care a colaborat la producția, promovarea, distribuția filmului; și sunt mii de nume. Oameni care trebuie să trăiască din ceva; milioanele alea de dolari pe care le fac filmele abia ajung să-i plătească pe cei care le fac.

La fel, o chestie foarte faină pe care o face jocul “Assassin’s Creed” e să-ți dea un reward pentru că ai stat să te uiți la toate creditele jocului, după ce l-ai terminat. Creditele rulează (destul de repede) vreme de vreo 10-15 minute. La fel, cred că se strîng cîteva sute de oameni pe puțin, oameni care au colaborat vreme de un an sau doi ca să producă un joc.

Ce i-ar fi motivat pe cei cîteva sute de oameni să se strîngă să facă o producție frumoasă și rotundă precum sunt jocurile Assassin’s Creed? În niciun caz nu e vorba de ‘plăcerea de a da gratuit munca lor de doi ani’ – oamenii ăștia au facturi de plătit, mîncare de cumpărat, rate la bancă; așa cum ai și tu.

Așa că da, copierea e furt; e furt pentru că e un lucru pe care nu l-am permis cu materialul pe care l-am produs.

Pirateria e piraterie; copierea poate fi furt. Dacă tu decizi să dai gratuit materialul tău atunci da, e ok, poate să îl copieze oricine, e privilegiul tău. Dar eu vreau să pot alege dacă vreau să trăiesc din conținutul pe care îl produc.

Din păcate mai e mult pînă ne vom maturiza în legătură cu acest subiect. Dar un prim pas important e să recunoaștem cînd ce facem e greșit, și să încercăm să nu repetăm greșeala.

assassins-creed-pirates

Foto via

Comments

Noi vs. Pirateria (episodul 10031) — 15 Comments

  1. Corect. Iar daca prostii lacomi de la RIAA, MPAA si altele de gen ar intelege ca oamenii vor acces usor la filme, muzica si alte cele, pirateria ar intra intr-un declin serios. Da’ cand pentru a vedea un film in confortul casei tale trebuie sa astepti 6 luni – in cel mai bun caz – parca-ti cam bagi picioarele in filmul lor si-l iei de pe torent. Asta n-au inteles imbecilii: marea majoritate nu pirateaza pentru ca n-ar plati, ci pentru ca e MULT mai usor sa iei ceva de pe un torent decat sa te duci sa-l cumperi dintr-un magazin, sau sa mergi pana nu stiu unde ca sa-l vezi la cinema. In plus, d-aia baga multi bani in proiectoare si sisteme 7.1, ca sa se duca sa vada un film la cinema, unde mai ii suna unuia telefonul, unde nu poate sa puna pauza, unde nu poate sa bea o bere daca vrea si asa mai departe.

    • Bun, dacă tu simți că faci spirit de frondă copiindu-le produsul, sure, go ahead. Doar că nu faci asta; ce faci e să le menții status-quo-ul ca și ‘cei mai mari producători de conținut’. Renunță la conținutul lor; și scăderea pirateriei îi va afecta pe ei în primul rînd. 🙂

  2. Nu, nu le copiez produsul ca sa le fac in ciuda, le copiez produsul pentru ca vreau sa-l vad, dar n-am cum sa platesc pentru el. Daca vreau sa vad un film (si nu ma uit la multe filme pe an, poate vo’ 5) as trece si peste aversiunea mea fata de cinema si as incerca sa merg la cinema, dar nu pot pentru ca sunt intr-o tara in care au prostul obicei sa dubleze filmele.

    Si as plati pentru Netflix, Hulu, HBO, dar nu pot pentru ca… pitong. Poate chiar m-ar interesa vreun serial si as plati pentru el, da’ nu pot. Pot doar sa cumpar DVD-urile de pe amazon dupa “numai” un an de asteptare, cand deja am si uitat de serial. Si as plati si abonament la o companie de cablu ce sa-mi transmita online posturi TV, dar nu se poate decat daca sunt pe teritoriul tarii in care e inregistrata compania, chestie incredibil de stupida – online vreau sa vad tocmai ce nu-mi vine prin cablu acasa.

    Ideea e ca nu pot sa vad legal filmele ce ma intereseaza. Da, stiu, pot sa traiesc fara ele. Dar nu asta e ideea. La fel pot sa traiesc si fara jocuri, da’ in ciuda acestui fapt tot cumpar jocuri.

    • Păi cumpără-le. 🙂 Pe bune, nimeni nu te obligă să le folosești produsul. Nu le folosi. Vei descoperi un univers în care există și atel chestii mai interesante decît filmele lor, și nu o să mai ai nevoie de ele.

      Poți trăi fără filmele lor, fără serialele lor, și mult mai fericit 😉

  3. Inteleg foarte bine ce zice Dan. Am simtit pe propria mea piele. Cand inca mai piratam, pirateria se rezuma la seriale. Filmele le vedeam cu prietenii la cinema. Software nu piratez pentru ca nevoile mele sunt destul de mici si pentru tot ce am nevoie exista o alternativa open-source. Pentru seriale, am fost incapatanata si n-am vrut sa-mi fac abonament la cablu din varii motive gen pret prea ridicat pentru posturi de rahat, o gramada de reclame la fiecare 8 minute etc. De cand mi-am facut abonament la Netflix n-am simtit nevoia sa mai piratez nimic. Cu toate neajunsurile lui, platesc cei $8/luna fara probleme. Si-as plati si mai mult daca ar ridica pretul. E ok ca nu vad cele mai noi seriale, pentru ca am fost nevoita sa caut si sa gasesc altceva. Culmea, sunt si alte seriale bune mai vechi si de prin alte parti ale lumii.

    In fine, ce voiam sa spun e ca eu n-a trebuit sa iau o decizie ca renunt la piraterie. Pur si simplu s-a intamplat gradat, datorita faptului ca am access la tot ce vreau, la preturi decente. Sunt sigura ca sunt foarte multi care ar avea aceeasi experienta daca ar avea de unde cumpara usor ceea ce vor, la preturi rezonabile.

  4. La mine a trebuit să existe un ‘moment zero’, pentru că în România e prea ușor să piratezi. Și nu e ok; dar noi nu ne dăm seama cît de tare ne furăm căciula. Dar, în fine, e prea mult de discutat, și nu toată lumea înțelege lucrurile astea.

  5. Da, inteleg ce zici si nu zic ca n-ai dreptate. Trebuie ca multa lume sa adopte viziunea asta ca sa se schimbe intr-adevar ceva, in special in Romania si probabil si alte tari similare. Doar ca ar fi mult mai simplu dac-ar fi mai usoara trecerea. Vina e de partea tuturor.

    • Eu unul refuz să mă mai culpabilizez singur. Nu are sens. Mai bine să îi fac pe ei să facă efortul, și să îmi vîndă chestii. Cînd mai mulți oameni vor înțelege acest aspect, vom fi cu toții mult mai fericiți.

  6. Ce minunat e sa iti cumperi carti de pe Amazon, cu kindle-ul. Nu am nimic mai mult de zis, vroiam doar sa laud treaba asta. Incepe sa fie chiar placut sa nu mai piratez, pentru ca nu mai trebuie sa caut pe nspe mii de torente sa imi gasesc cartea, sa o convertesc si alte mizerii. Asa dau 10(sau 20 sau 30) dolari si in 2 secunde…e acolo si e a mea. E minunat. Si cu update-ul nou, ai acum integrare cu goodreads direct din kindle. 😀

  7. Pirateria e ceva mai mult decat furt. E furt, contrafacere, raspandire de materiale contrafacute si asa mai departe. Mi-am racit si eu gura si tastatura o vreme pe tema asta, dar atat hipsterii cat si pustanii dornici de vplay mai au cativa ani de crescut si inteles ideea de economie. Si culmea, sustin open source-ul.

    • O să continui să îmi răcesc și eu gura… deși, să știi, am și feedback pozitiv, de la oameni care nu mă cunosc și care m-au contactat să-mi zică “mă, știi? se poate și fără piratat, și e ok”.

  8. Eu nu tin neaparat ca toti sa renunte brusc la piraterie, mai ales oamenii care nu-si permit accesul la informatie (atentie, este vorba despre informatie, nu despre divertisment – divertismentul nu e un drept!). Ideea ar fi ca, daca tot o fac (daca pirateaza), sa-si tina totusi gura, nu sa incerce sa se recomande drept oameni deschisi si progresisti.

    • Sunt perfect de acord. Înțeleg ideea că informația poate fi uneori prea scumpă, și și eu am învățat programare de pe cărți piratate. Multe din ele le-am cumpărat mai tîrziu, cînd mi le-am permis, colecția mea de pe Kindle de carte tehnică e destul de mare.

      Nu spun nici eu că e cazul să renunțe complet, și, dacă o fac, măcar să o facă discret. Da, divertismentul nu e un drept, și, așa cum zicea și Roxana pe aici, cafeaua nu ți-o iei gratis și de două ori.

  9. Da, si eu am o ditamai colectie de jocuri pe Gog.com pe care nu le voi juca niciodata. Sunt titluri clasice care m-au marcat, atat sub aspect de game design, cat si sub aspect narativ. Adaptate sau nu, multe sunt greu de jucat astazi, dar, chiar daca putini bani vor ajunge la producatorii initiali (majoritatea ajung la CD Projekt Red sau la distribuitori), consider ca merita sa le aduc un omagiu, oricat de mic ar fi.