Noi vs. Pirateria (episodul 10031)

De ceva vreme încoace văd cîteva semne chiar bune în legătură cu felul în care vedem pirateria. Acum cîteva zile un prieten m-a contactat și mi-a zis că, inspirat de seria mea de articole, a început să renunțe la materiale ilegale luate de pe torenți. Și nu e singurul.

Desigur, există opoziție, și o înțeleg. Arta și entertainment-ul nu ne sunt direct accesibile, sunt poate prea scumpe pentru buzunarele noastre și nu ni le permitem. Dar, așa cum am scris de nenumărate ori pe blogul acesta, Internetul are nenumărate locuri de găsit chestii bune și gratuite. Sigur, găsești Xonia umăr la umăr cu Beethoven, dar ai de unde selecta. În plus, dacă citești ca și mine 20 de cărți pe an și cînd o carte e cît trei beri, parcă nu mai e chiar atît de scump.

Mai ciudată e reacția oamenilor cînd le spui că se poate fără. Mulți oameni nu mă cred cînd le spun că se poate fără piraterie, sau le atragi atenția că poate ar fi cazul să nu recomande materiale piratate. Reacția poate deveni violentă, de exemplu printre comentariile pe care le-am primit pe postările anti-piraterie cîteva erau suficient de dure cît să nu-mi pot permite să le transcriu aici.

Există și tabăra oamenilor care nu înțeleg că ceea ce fac e greșit. Despre aceștia îmi doresc să vorbesc azi. Primul este un politician dintr-un sat apropiat, om respectabil cu mult interes pentru urbea lui dar care o dă în bară grațios și penal recomandînd cîteva site-uri care oferă materiale piratate (ebookbrowsee și bookspot.ro):

[facebook url=”https://www.facebook.com/madalin.guruianu/posts/763543040365086″]

Te-ai gîndi că totuși, ca și politician, ai avea grijă ce recomanzi; din păcate nu e cazul aici. Și e păcat, pentru că omul pare genul de tînăr ambițios care poate chiar să facă lucruri bune în cariera lui, și ar fi păcat ca un detaliu atît de naiv l-ar putea compromite.

Al doilea exemplu este dat de deținătorul site-ului copiereanuefurt.info. Oamenii aceștia, în general mari fan de software liber, nu înțeleg ideea că softul liber este liber pentru că cineva a dorit să-l facă liber, și aplică ideea ’tot ce faci tu ar trebui să fie gratuit’, fără să-și pună problema că totuși niște oameni poate chiar doresc să trăiască din lucrurile pe care le produc, și să le respecte decizia. Așa că ideea lor despre copyright e că el nu ar trebui să existe; lucru cu care poate că aș fi de acord, dar pentru care oamenii nu înțeleg consecințele.

Cei mai mulți dintre creatorii de conținut nu ar crea conținut dacă munca nu le-ar fi plăcută. S-ar face altceva; strungari, agricultori (agricultura, trebuie să înțelegeți, e singura ‘industrie’ care va rezista încă cîteva sute sau mii de ani). Copyright-ul este modul în care oamenii care lucrează în industria de entertainment ajung să fie plătiți.

V-ați uitat vreodată la un film pînă la capăt? Mă refer pînă cînd se termină tot filmul; acolo e pusă toată echipa care a colaborat la producția, promovarea, distribuția filmului; și sunt mii de nume. Oameni care trebuie să trăiască din ceva; milioanele alea de dolari pe care le fac filmele abia ajung să-i plătească pe cei care le fac.

La fel, o chestie foarte faină pe care o face jocul „Assassin’s Creed” e să-ți dea un reward pentru că ai stat să te uiți la toate creditele jocului, după ce l-ai terminat. Creditele rulează (destul de repede) vreme de vreo 10-15 minute. La fel, cred că se strîng cîteva sute de oameni pe puțin, oameni care au colaborat vreme de un an sau doi ca să producă un joc.

Ce i-ar fi motivat pe cei cîteva sute de oameni să se strîngă să facă o producție frumoasă și rotundă precum sunt jocurile Assassin’s Creed? În niciun caz nu e vorba de ‘plăcerea de a da gratuit munca lor de doi ani’ – oamenii ăștia au facturi de plătit, mîncare de cumpărat, rate la bancă; așa cum ai și tu.

Așa că da, copierea e furt; e furt pentru că e un lucru pe care nu l-am permis cu materialul pe care l-am produs.

Pirateria e piraterie; copierea poate fi furt. Dacă tu decizi să dai gratuit materialul tău atunci da, e ok, poate să îl copieze oricine, e privilegiul tău. Dar eu vreau să pot alege dacă vreau să trăiesc din conținutul pe care îl produc.

Din păcate mai e mult pînă ne vom maturiza în legătură cu acest subiect. Dar un prim pas important e să recunoaștem cînd ce facem e greșit, și să încercăm să nu repetăm greșeala.