Cum pirateria ne sărăcește pe toți

Orice să-i ceri românului, dar nu să nu mai fure.

Există în român o nevoie viscerală de a fura. O furie dementă în care totul i se cuvine și merită orice. E oarecum natural, vine din moștenirea comunistă unde ‘toată lumea fura, dar nu lipsea nimic’. Nu, nu toată lumea fura, și nu toată lumea fură acum; însă cei care o fac o fac cu o apetență profundă. 

Am cîteva cazuri recente de oameni care au încercat să îmi explice cît de greșit e felul în care gîndesc. Acum aproape un an am decis să renunț la orice material piratat. Primele reacții pe care le-am stîrnit au fost: “chiar la tot? nu mai ai niște CD-uri pe undeva?”. “Da, chiar tot”. Uimirea a fost universală. Fiecare și-a justificat nevoile într-un fel sau altul.

Și e ok. Nu e nevoie să îmi urmeze toată lumea exemplul; de fapt, e un pic prea tîrziu, și o să explic în cele ce urmează de ce. Recunosc aspectele pozitive ale pirateriei: pirateria trimite un mesaj puternic către cei care au poziții de forță/monopol în ceea ce privește un anumit tip de conținut. Vrem disponibilitate, vrem prețuri decente, vrem conținutul acum.

Am avut o serie de articole dedicate soluțiilor pentru diversele tipuri de conținut. Tot pe acest blog am vorbit despre cum poți accesa conținut în mod decent la prețuri acceptabile. Am vorbit despre Zonga, Youtube, despre Amazon (nu și despre Audible, dar și Audible e mișto). Am vorbit despre alternative care ar putea acoperi nevoile a 99% din utilizatorii de internet. Chiar dacă articolele sunt scrise într-o manieră mai personală, cineva care își dorește alternative le va găsi.

Însă azi vreau să scriu un articol pentru toți acei flower-power care cred că faptul că ei piratează cărți e încurajat de autori și nu îi afectează pe aceștia. Nu le voi explica cum ei nu sunt păstrătorii cunoștințelor întregii umanități, însă le voi explica care sunt urmările (care se și văd) și în ce fel contribuie la sărăcirea noastră ca societate și ca țară. Voi vorbi în mod special despre producția de carte; extrapolarea la alte medii v-o las ca exercițiu.

Ce este o carte? O carte este, în accepțiunea cea mai simplistă, un text, înșirat pe hîrtie, vîndut pentru un preț modic sau nu în magazine numite librării (de la latinescul ‘libris’). A nu se confunda cu bibliotecile – foarte mulți confundă termenii, pentru că englezescul ‘library’ se referă la biblioteci (de la grecescul ‘byblos’), unde cărțile sunt accesibile pentru un anumit preț (modic, cel mai des).

Apariția calculatoarelor, a Internetului și, mai nou, al calculatoarelor cu o mare capacitate de stocare a făcut ca prețul deținerii unui text să fie minimal. Un hard-disk de 1TB costă sub 50€, iar un terabyte de date înseamnă undeva pe la 1-2 milioane de cărți. Dacă măsurăm o pagină ca 2000 de caractere, un terabyte de date poate conține 550 milioane de pagini; și asta în cazul în care nu folosim algoritmi de compresie. A deține cărți electronice e un lucru incredibil de ieftin.

De aceea există proiecte precum Proiectul Gutenberg, care s-a pus să strîngă toată (pe cît posibil) cartea care nu mai e constrînsă sub drepturile de autor. Baza de date a proiectului Gutenberg poate fi descărcată la orice oră; le sugerez celor care vor să salveze biblioteca din Alexandria să susțină proiectul Gutenberg.

Dincolo de această mică deviație, revenim la ideea de carte. O carte poate fi un text de mici dimensiuni, cîteva zeci sau sute de kilobytes. Însă e o carte doar atît? Nu chiar; pentru a ajunge în acea formă vă voi descrie cam care e efortul de a scrie o carte.

În primul rînd, destul de des ideea unei cărți pornește de la un autor care dorește să spună o poveste. O face din pasiune, poate, sau din diverse alte motive: interese politice, financiare, își dorește faimă, etc. Ideea e că investește în asta timp din timpul lui liber; acel timp liber pe care tu, cel care nu scrii acea carte, îl petreci după buna ta plăcere.

A scrie o carte e un proces foarte dificil pentru unii și foarte ușor pentru alții. Unii sunt naturali, și pot scrie o carte într-o lună. Însă o carte nu se termină acolo; textul acela nu e suficient. Nu vreți să vedeți cum arată o primă versiune; cel mai des este o bucată de text fără sens, care nu reușește să stea în picioare de unul singur, cu multe greșeli de ortografie, cu idei puse în ordinea greșită, cu accente pe aspecte neimportante și, foarte des, fără noimă. Uneori, primul draft este într-o stare atît de jalnică încît cere mîna unui editor.

Editorii buni sunt puțini, și sunt foarte greu de găsit. Sunt oameni care au răbdare cu textul neprelucrat; sunt oamenii care dintr-o masă informă văd o bijuterie. Ei sunt cei care sprijină autorul să prelucreze, să lustruiască, să accentueze lucrurile bune, să treacă mai ușor peste impas. Un editor bun poate salva o carte proastă; în schimb, o carte bună poate fi îngropată de un editor slab.

Sau, poate, e o carte străină. Ea deja e un giuvaer, nu mai trebuie șlefuită. Credeți? Cum poate fi accesibilă o carte care nu e scrisă în limba ta maternă? Nu-i așa că e nevoie de un traducător, și cineva care să corecteze textul?

În sfîrșit, odată ce munca celor de mai sus este încheiată, avem textul, mirificii megabytes cu cartea. Cum ajunge ea la tine?

În primul rînd, trebuie să auzi de ea. Cum o să poți auzi de ea? În primul rînd, ai nevoie de reclamă; marketing, cineva de încredere care să citească cartea, să îți povestească despre ea, să ți-o recomande. Un artist care să facă o copertă, niște afișe. Și să zicem că poate vrei să ai cartea și în format fizic: atunci ai niște tipografi, niște desenatori care te ajută cu aspectul cărții…

Procesul de aducere a cărții în fața cititorului, în librării, e un proces complicat și îndelungat, în care sunt implicați mulți oameni: de la tipografi, la hamali, la transportatori, la deținători de librării, la vînzătorii din librărie. Hîrtia? Păi hîrtia necesită celuloză, care se obține din buștenii tăiați din zone dedicate acestui scop. Tăietori de lemne, ingineri forestieri, plantatori de păduri (pentru că pentru a exploata trebuie să plantezi păduri). Necumpărînd cărți, nimeni nu va avea motiv să planteze la nivel industrial copaci și, implicit, natura și calitatea aerului înconjurător are de suferit.

Pentru varianta electronică, e drept, vorbim de alți oameni: cei care fac un website de unde poți cumpăra produsul, cei care scriu softul care îți asigură securitatea tranzacției, cei care primesc comanda ta și o confirmă, cei care stau să-ți ofere suport tehnic pentru eventualele probleme pe care le ai.

Ce se întîmplă cînd tu piratezi?

Păi e simplu. Nimeni din oamenii ăștia nu va fi plătit. Autorul nu va primi niciun ban, și nu va mai avea absolut niciun motiv să scrie următoarea carte, pentru că timpul ăla pierdut ar putea să și-l petreacă descărcînd, ca și tine, citind cărți și muncind într-o altă industrie mai profitabilă, să zicem, extracția de aur de la Roșia Montană, sau cerșitul de ajutor social de la stat.

Editorul? La ce bun să mai editeze ceva ce niciun autor nu mai dorește să producă gratuit? Sigur, or mai fi cîțiva pasionați. Dar editarea unui text e o muncă grea; e mult mai ușor să scrii un text (dovadă această postare de blog) decît să editezi un text. Cine îl plătește? Poate el să trăiască din satisfacțiile celor cîteva mii de oameni care au descărcat cartea de pe torenți? Poate să-și facă o familie, să aibă copii, să mănînce seara sau, doamne ferească, de două ori pe zi?

Dar ce se întîmplă cu tipograful, cu librarul, cu vînzătorul, cu hamalul, cu transportatorul? Ce se întîmplă cu desenatorul, ce se întîmplă cu artiștii care au contribuit? Vor mai avea ei din ce să trăiască?

Îmi amintesc un caz simpatic, fără legătură cu cărțile. Mi-a plăcut foarte mult comentariul ăsta al lui Răzvan, citind despre niște tineri care vor să explice lumii că proprietatea intelectuală e rea și copiatul fără granițe e bun. Și, observă el, făcuseră un proiect de crowdfunding pentru asta. De ce? Pentru că pentru a produce ceva e nevoie de bani. Exact. Nici măcar pasionații vieții care vor să fie bibliotecarii din Alexandria nu pot să producă ceva fără bani. Pentru că, uimitor, lucrurile costă.

Ei, cine e un pic cu capul pe umeri și mintea între urechi înțelege: piratînd o carte nu ai afectat un autor (care poate nu se supără), ci o mulțime de oameni care lucrează în industriile conexe, pentru că, vedeți voi, industriile astea sunt interconectate. În momentul în care tu iei un produs ieftin, la cîțiva lei, poate 20, poate 40, acei bani se împart între toți acești oameni; din cauza acelor bani, zeci, sute, poate mii de oameni au de mîncare, un loc de muncă stabil, și pot contribui la societate în diverse moduri.

O să mai vorbesc despre un aspect, mult mai direct și mult mai ușor de urmărit. Să zicem că nu există decît un singur intermediar. Eu, autorul, scriu o carte și o dau pe net. Tu o copiezi. Întrebarea e: voi scrie cartea următoare? Dacă voi credeți că răspunsul e ‘da’, întrebarea mea e: “de ce credeți că sunt prost să îmi consum energia mentală și timpul liber scriind cărți, dacă ele nu îmi aduc lucrurile pe care mi le doresc de la ele?” E clar, nu vorbim doar de bani, dar vorbim de anumite lucruri pe care autorul și le-a pus în vedere. Da, poate că uneori cartea piratată este modul prin care autorul își dorește să se răspîndească cartea… dar dacă un autor stabilește un anumit preț, fie că e o adresă de e-mail, 1€, o recomandare, sau orice altceva, de ce să nu-i plătești acel preț?

Tu cînd mergi la muncă mergi fără să primești niciun ban, pentru că îți place ce faci? 

Astea sunt întrebările pe care trebuie să vi le puneți ca să înțelegeți de ce pirateria e un lucru greșit. Piratînd, nu sacrificați doar industrii întregi, ci, mai rău, vă afectați vouă înșivă șansele de a participa în procesul de fabricare a unei cărți. Și nu, nu acelea sunt cele mai rele meserii din lume.

Pirateria ajunge în cele din urmă să ne sărăcească pe toți. Mai puțini oameni care participă în procesul economic, mai puțini oameni care să contribuie la punga comună, mai puțini bani de împărțit. Mai puține acte culturale, pentru că, să recunoaștem, ce vine pe gratis nu e întotdeauna ceea ce îți dorești, și artiștii buni au nevoie să-și exerseze arta, ori pentru asta au nevoie de bani. Și vor să-i facă cinstit, nu jefuindu-vă prin cererea de bani de la stat. Vor să-i facă pe merit.

Data viitoare cînd piratezi, cînd recomanzi un material piratat sau chiar atunci cînd mergi la muncă și nu ești plătit, gîndește-te că tu ești unul din motivele pentru care țara e prea săracă pentru ca tu să ai parte de lucruri bune.

Ziceam la începutul articolului că e un pic cam tîrziu; răul a fost făcut. Deja au murit ziare, au murit tipografii, edituri, oamenii din domeniile astea au început să facă altceva; unii editori s-au făcut tehnoredactori pe site-uri de spam-uri, unde scriu cinci paragrafe pentru zece lei. Autorii? Se ocupă de slujbele lor, au alte treburi. La ce bun să scrie, cînd oamenii nu vor să citească? La ce bun să aibă zece mii, cincizeci de mii de fani pe facebook dacă ultima lor carte s-a vîndut în una-două sute de exemplare? La ce bun?

Objectivist1Oamenii buni au plecat, au rămas cei care sunt incredibil de idealiști și încă mai speră, sau cei foarte buni care însă sunt obligați să publice cărți scrise de niște nulități ambulante, pentru că alea se vînd. Ar fi frumoasă o grevă a acestor oameni, din păcate, însă, e plină piața de oameni dispuși să facă zece lei scriind articole pentru NLPiști. Dar voi, dragi pirați, v-ați asigurat că oamenii ăia o să moară de foame și o să dispară spre alt domeniu. De ce? Pentru că ați fost mult prea darnici cu lucrurile altora.

Data viitoare cînd vedeți un fost om de litere cerșind pe stradă, amintește-ți că tu ești de vină. Cînd un masterand sau doctor în literatură servește cartofi prăjiți la McDonalds, tu ești de vină. Și cînd oamenii se omoară între ei de foame, tot tu ești de vină. Contribuția ta la societate e furtul.

 

Comments

Cum pirateria ne sărăcește pe toți — 110 Comments

  1. Îți recomand să citești The Selfish Gene a lui Dawkins și în particular secțiunea despre strategiile evoluționare stabile. S-ar putea să-ți dai seama că ai o abordare excesiv de naivă și de simplistă a problemei.

    Personal folosesc pirateria, dar nu pentru că mi se cuvine, ci pentru că a plăti ceva înainte de a îi putea cunoaște valoarea reală pentru mine (nu pentru alții) mi se pare o prostie incredibilă. Orice orice carte, orice album orice program poate fi cunoscut cu adevărat doar după ce treci prin el. Am văzut filme ”recomandate” de mulți prieteni care mi-au lăsat un gust amar și în retrospectivă nu aș fi considerat că merită banii. E ca și cum te-ai duce la frizer și l-ai plăti înainte fără să știi dacă nu cumva o sa te tundă în scări pentru că îi tremură mâna.

    Vremurile s-au schimbat, modelul de business refuză să se schimbe. Pe spatele autorilor cărora le plângi tu de milă, trăiesc aparate de producție și marketing extrem de complexe și mult mai bine plătite decât autorul. Cercetează un pic doar cât din valoarea unei cărți ajunge la autor și cât la editură.

    Și încă un lucru. Dacă ar trebui să mă limitez doar la ce pot cumpăra, aș fi o ființă umană mult mai limitată, mai săracă spiritual. Iar eu am puțin de trăit și nu am timp pentru prostii din astea.

    Închei cu un argument clasic și foarte bine documentat:

  2. @Toole: Dacă nu mă limitez doar la ce am, ci mai și fur de la vecin, sunt un om mult mai bogat, spiritual vorbind.

    Cum ziceam (nu eu, de fapt), orice să-i ceri românului numai să nu fure să nu-i ceri, că te linșează. Aș fi răspuns cu un pic de logică la problemele corecte pe care le-ai ridicat, dar cred că ar fi degeaba: în fond, sunt “excesiv de naiv”.

  3. Nu-s convins de argumentul economic. Alternativele gratuite sau aproape gratuite nici ele nu scot bani de la ”foștii” pirați, altfel nu ar fi alternative gratuite. Scot bani de la oamenii care ar fi dispuși să plătească, dar ori produsele clasice sunt prea premium pentru buzunarul lor ori nu sunt foarte disponibile și accesibile.

    Iar pirateria digitală nu schimbă suma de bani aflată într-o economie la un moment dat. Dacă cineva alege să pirateze o carte ca să-și poată cumpăra două shawarma (menționez și eu ceva abject, consumat numai de oamenii răi, răi de tot), atunci el a cumpărat două shawarma și a băgat banii în industria alimentară: de la omul care-i împachetează carnea cu lipie și sos în care se face că nu a scuipat, până la omul care crapă capul vacii cu ciocănașul pneumatic. Doar a ales să facă o industrie mai puternică decât alta. Sigur, sunt industrii cu creșteri mai rapide, care își răscumpără mai bine investițiile decât altele. Dar astea-s calcule pe termen lung și dacă se fac, nu știu cât de mult ies în favoarea industriilor de divertisment.

    Mai convingător mi se pare să spui simplu și clar că nu ai voie să te bucuri de ceva obținut într-o maniera dezaprobată de deținătorul de drepturi asupra acelui ceva.

    • Alin, nu știu cum să zic, dar faptul că există ‘autori’ profesioniști, care trăiesc din asta, sau faptul că există Hollywood nu mi-ar spune că calculele ies foarte prost pentru industriile de divertisment.

      Și pasul e unul simplu: să nu mai furi. Atunci, autorul va putea să scrie următoarea carte, să producă mai multă cultură, să fii mai bogat spiritual, vorba lui Wit.

  4. Wit, capacitate decizională scăzută din partea consumatorului este un foarte slab argument în favoarea pirateriei.
    Altfel, cu toții am fi mult mai săraci spiritual dacă ne-am limita doar la ce putem cumpăra. Sau fura.

  5. Wit, la mai toate cartile de pe Amazon pot sa citesc zeci de reviews si sa rasfoiesc o buna parte din carte inainte de a o cumpara, la fel ca la librarie clasica.
    Sigur, ca acuma ai furat o carte-doua nu o sa fie sfarsitul lumii, dar in timp, cum tot maimulta lume face acelasi lucru, vom observa ca numarul cartilor de calitate scade incet-incet, unii autori de valoare vor renunta sa mai scrie si tot asa..

  6. Si daca eu nu as fi cumparat niciodata cartea, sau ni as fi jucat niciodata jocul daca nu era piraterie, eu ce am furat, de fapt?

    Ba chiar am ajutat autorul. I-am facut marketing gratis, am spus la prieteni ca e un film dragut, ca e un joc ‘misto’. Poate dupa ce l-am piratat m-a impresionat atat de mult incat l-am cumparat.

    Nu prea m-as risca sa dau 50 de euro pe un joc pe care poate il pornesc 5 minute pana sa-mi dau seama ca i s-a facut reclama falsa si e un gunoi.

  7. Un comentariu foarte bun “Wit O Toole” 🙂
    Daca in pretul produsului nu ar mai intra 99% din intermediari toata lumea ar platii pretul si nimeni nu ar mai pirata ! aparitia intermediarilor a nascut pirateria, iar aici nu exista o problematica de genul “cine a fost mai intii, oul sau gaina”

  8. Nu e corect sa-i acuzi pe romani de furt, in conditiile in care de la revolutie incoace (au trecut 25 de ani), sunt indobitociti si constransi sa munceasca pe bani putini si li se mai impuie capul cu fapul ca munca lor nu are valoare. Pai cum sa aprecize munca (intelectuala) pentru care se cere drepturi de autor, atata timp cat munca lor “nu valoreaza” mai nimic. Nu sustin pirateria dar tinand cont de situatia economica din Romania si de faptul ca exista interese ca romanii sa ramana saraci, o intele si o accept.

  9. Sunt intotdeauna amuzante discutiile legate de piraterie. Evident ca apar romanii care cred ca totul li se cuvine si ca totul ar trebui sa fie gratis pentru ca ei castiga putin. Si aia care sustin sus si tare ca pirateria nu produce daune (sunt de acord ca nu produce daunele pe care le prezinta MPAA sau RIAA, dar totusi, produc daune) si ca de fapt ei ajuta industria cu un marketing obscur – povestindu-le prietenilor de filmul x.

    Dorin a pus problema foarte bine: continut (filme, jocuri, muzica, carti etc) exista pentru ca cineva il produce, primind in schimb niste bani. In momentul in care nu mai ajung banii la producatorul de continut, dispare si continutul. Iar sustinatorilor pirateriei le-as sugera sa treaca putin de partea cealalta a baricadei, sa vada daca le convine. Sa investeasca vreo jumatate de an (dar la modul serios, asa, ca la munca, 8 ore pe zi) in ceva proiect si sa-l dea pe gratis, sa vada cum sta treaba.

  10. ah, am uitat ceva:

    “In momentul in care nu mai ajung banii la producatorul de continut, dispare atat continutul cat si industria conexa”

  11. „Daca in pretul produsului nu ar mai intra 99% din intermediari toata lumea ar platii pretul si nimeni nu ar mai pirata !”

    Pentru tine am o carte bună, fără intermediari, gratis, așa cum îți dorești:

    http://www.natsumesoseki.com/home/botchan

    E una dintre cele mai mișto cărți pe care le-am citit, scrisă de unul dintre cei mai mari autori din cultura lui, care practic a revoluționat literatura din zona respectivă.

  12. @Adrian: Am mai auzit argumentul ăsta de multe ori. Dacă nu ai fi piratat jocul ăla, sau cartea aia, și totodată dacă nu ar exista nici o opțiune să piratezi nimic, atunci crede-mă că ai fi cumpărat ori jocul, ori cartea, ori alt joc, ori altă carte. Într-un final trebuie sa citești, joci, asculți, vizionezi ceva, și dacă nu piratezi, atunci plătești.

  13. @Claudiu C.
    sa crezi ca sunt de partea pirateriei, da’ uneori chiar n-ai alta posibilitate decat sa piratezi (sau sa nu te uiti la/joci/asculti film/joc/muzica). Eu sunt in situatia absolut absurda in care stau cu banii in mana, i-as da pe ceva, dar n-am posibilitatea asta. Pentru ca nazistii de la MPAA/RIAA si regulile lor stupide.

    Noroc macar ca pentru jocuri exista Steam.

  14. sunt curios daca Witt se duce la cinema gratis si plateste la sfarsit, in functie de cat de mult i-a placut filmul

  15. Mă, hai să vă mai zic o chestie. ‘entertainment’-ul nu e o chestie obligatorie. Nu e un drept, e un privilegiu. Nu există niciun “uneori n-ai altă posibilitate decît să piratezi”. Întotdeauna există posibilitatea de a NU folosi acel produs, end of story.

  16. Probabil că Witt așa face la cinema. Mai mult ca sigur, altfel nu ar spune el chestii așa de înțelepte din fundul curții 🙂

  17. @Dorin: “există posibilitatea de a NU folosi acel produs” – contra-exemplu Windows OS. Cine cumpara Windows legit? Cine n-are incotro. Ai sa zici ca daca nu-mi place Windows 7/8, n-am decit sa folosesc Ubuntu etc. Da, insa ai mai putin suport pe non-Windows, plus trebuie sa fii destul de cunoscator intr-ale computerelii.

  18. @Dorin
    Ai mai spus-o intr-un articol mai vechi. Si ti-am zis si acolo, dar nu cred ca ai inteles exact ce am vrut sa spun. Sunt intr-o tara straina, a carei limba n-o inteleg si care are prostul obicei sa dubleze filmele. A nu folosi acel produs = sa nu vad ABSOLUT nici un film. Da, nu e aer sa am absoluta nevoie de el, da’ o data la 2 luni m-as uita si eu la un film. As PLATI pentru el in engleza, dar n-am cum.

    La fel e cu cartile in romana. As da o gramada de bani pentru o niste ebookuri in romana. Chiar as da. Dar daca vreau ebook, cu greu gasesc ceva decent in romana. In schimb gasesc Cartarescu si Sandra Brown. Ba chiar si Cozmin Gusa. Da, corect, as putea sa nu mai citesc, dar parca nu-mi surade ideea.

    Asa ca, cel putin in cazul meu, a nu folosi acel produs e ceva de genul sa ma ascund sub o piatra si sa nu mai vad/citesc nimic.

  19. @Ionut Staicu
    Da, vad ca au preturi mai bune, da’ folosesc linux iar Kinguin nu vad sa aibe jocuri de linux, exceptandu-le pe cele pentru care vand chei pentru Steam. Ori in cazul asta mi-e mult mai usor sa caut direct pe Steam, chit ca platesc 1-2 euro in plus.

    @DanCanada
    Gresesti. Nimeni nu te obliga sa-ti instalezi acasa vreun Linux. Ca trebuie sa stii ceva “intr-ale computerelii”? Gresit (de cel putin ceva timp chiar nu sunt probleme, trebuie doar sa te obisnuiesti cu un alt OS), da’ chiar daca ar fi asa cum zici tu, stii cum e, si cand iti crapa o teava in casa, daca nu esti cunoscator intr-ale instalatiilor, scoti niste bani din buzunar pentru un mester care stie.

  20. Iarasi am schimbat ideea in mijlocul propozitiei :(. Voiam sa spun “Nimeni nu te impiedica sa-ti instalezi acasa vreun Linux.”

  21. Miturile spun că e greu să folosești Linux. Practic vorbind, e cam la fel de greu de învățat ca Android – și n-am prea auzit oameni care să spună că nu vor smartphone, că nu se pricep la tehnologie.

  22. Cate scuze penibile gasesc oamenii ca sa isi justifice hotiile! Va intreb: daca va place un costum Calvin Klein, dar nu vi-l permiteti, il furati sau inghtititi in sex si purtati ce va permiteti? Asa si cu muzica, filmele, jocurile, cartile etc. Nu aveti dreptul sa beneficiati de munca altora gratuit! Si pentru cel care spunea ca nu vorbeste limba tarii in care locuieste: nu ti-a trecut prin cap sa inveti limba, ca sa nu mai ai probleme?

  23. Singura mea problema cu articolul e faptul ca generalizezi aiurea (sau insuficient). Și francezii fura, și englezii, și nemtii. Prin furat Înțelegând piratat conținut. Foarte mult și foarte comparativ cu romanii.

  24. Fals, nu fură la fel de mult ca românii. Am trăit în țările respective, am văzut cum funcționează lucrurile. Mai piratează unii un film/carte dar o fac doar de câteva ori pe an.

  25. Ce am zis eu și de ce te legi tu. Există Apple și Samsung, există General Motors și Dailmer, există Monsanto, există BP. Și astea fac foarte mulți bani și astea cer bani pe produsele și serviciile lor. Cred doar că pe plan local industria divertismentului nu are potențialul să fie la fel de mare ca alte industrii care asigură nevoi mai fundamentale pe ierarhia lui Maslow. E doar o intuiție de-a mea, care poate foarte bine să fie greșită, dar oricum era o paranteză și argumentul era altul.

    O întrebare, totuși. Ți-au crescut subit și substanțial investițiile în divertisment de când ai renunțat la piraterie?

    Până una alta, poziția Laviniei este cea mai onestă.

  26. >daca va place un costum Calvin Klein, dar nu vi-l permiteti, il furati sau inghtititi in sex si purtati ce va permiteti?

    Doar ca pirateria nu e furt.
    Pirateria ar fi sa te pui sa-ti croiesti singur un costum identic. N-ai furat nimic, decat ‘ideea’ costumului.
    Daca tu oricum nu aveai bani sa cumperi acel costum, vanzatorul nu a pierdut nimic.

  27. @Dan: oh, de-ar fi doar 2-3 dolari! Sunt nenumărate cazuri în care pe Kinguin sunt prețuri la jumătate comparativ cu Steam (e.g. Wolfenstein 30€ vs 50€, The Crew 31€ vs 50€ șamd). Sniper Elite 3 l-am luat cu vreo 15€ când pe Steam era 40€.

    @DanCanada: Eu. Am cumpărat Windows 7 prin 2009 de bunăvoie și nesilit de nimeni. Ba chiar a trebuit să suport miștourile prietenilor! Și încă le mai suport de fiecare dată când cumpăr câte un joc sau un soft!

    @Adrian:

    Nici în timpul violului nu i se ia nimănui nimic, dar este pedepsit pentru că, mare atenţie, se face fără acordul unuia dintre participanţi. La fel şi la piraterie. Atâta timp cât eu nu mi-am dat acordul ca opera mea să fie distribuită de toată lumea, e ilegal să îi faci o copie.

    De aici

    ———————–

    Una peste alta, cred că ne zgârcim când nu e cazul. Mai ales că softurile „alea scumpe” au început să fie accesibilie prin abonamentele lunare: Photoshop costă 9€/lună, Office costă 50 lei/lună (instalabil pe PC-uri!) șamd.

  28. @Dan: Re la “crapatul tevii in casa”, acu’ vreo 6 luni aveam o problema cu o “pressure relief valve”. Chem un instalator, pretul sa-mi rezolve treaba: 360 $. Mi-am zis “da’ ce-are frate chestia, e unsa cu aur?” Am sapat pe net, m-am dus, am luat o valva de-aia (40 $) si-am schimbat-o singur. No problems ever since 🙂 Deci daca pretul e nejustificat de mare sau nu gasesti ce vrei, normal ca te uiti in alta parte, in cazul discutiei de-aici pirate bay / isohunt s.a. Referitor la ce spuneam in comment-ul de mai sus, sorry da’ n-as da 200-300 $ pe un Win7 Ultimate 64 bit in veacul vecilor!

  29. Cineva spunea, citez: “Întotdeauna există posibilitatea de a NU folosi acel produs, end of story.” Mie mi se pare o afirmatie banala, un rationament de gradinita, venit tocmai din “putul gandirii”, ca sa spun asa.
    Pot sa-l intreb si eu ceva, daca tot a adus in discutie ideea asta?
    A nu folosi un produs e acelasi lucru cu a nu-l cumpara. A nu-l cumpara, e totuna cu a nu contribui cu bani pentru cel care a realizat produsul respectiv.
    Acum vin si eu si te intreb: Ori ca il piratez, ori ca nu il cumpar deloc, nu e acelasi lucru?
    Si atunci, ma rog, de ce mai avem discutii de genul asta interminabile, care nu schimba cu absolut nimic “soarta istoriei”? Doar ca sa ne aflam in treaba si atat?!

    Vrei ca toata lumea de pe fata Pamantului sa cumpere numai produse originale, si cu asta crestem economia, se reduc furturile, oamenii sunt mai corecti? Iti pui intrebarea daca avem si cu ce? Dar guvernele? Care ne fura pe rupte? Companiile care ne folosesc drept cobai si ne manipuleaza non-stop? Eu sa ma gandesc sa traiesc in corectitudine fata de mine insumi, cand suntem cu totii “manjiti” de raul celorlalti pana in varful capului? Noi sa dam exemplu? Cu un CD cumparat de pe raft, nu dai exemplu, scumpule. Nu dai nici un exemplu!!!

    In viata, sunt atatea lucruri mai importante decat sa te preocupe chestiunile astea de 2 lei. Ori nu ai viata proprie, ori esti innebunit dupa un film si vrei acum ca si noua sa ne placa si sa-l cumparam? Ne obligi? Ia mai gandeste-te: din toate produsele care ne sunt livrate pe piata, noi nu avem nevoie decat de cel muuuult 1% din ele.
    Nu-ti mai fa griji pentru altii, or sa dispara toti producatorii, ei dispar in timp din diverse motive, inclusiv daca produsele lor nu sunt vandute. Asta inseamna ca lumea nu apreciaza acel produs. Si e normal asa. Nu iti place-nu il cumperi.

    Now, this is the end of story!

  30. 99% din conținutul piratat e importat. Dacă românii ar da bani pe ele, ai avea un deficit al balanței comerciale de câteva miliarde de euro. Sigur, există varianta să nu consumi, de exemplu seriale HBO, dar ce faci cu programele necesare în anumite activități, care au devenit standarde de facto ? Tu zici, fie plătești cât îți cere Microsoft (prețuri aliniate la piața vestică), fie ne mulțumim cu înapoiere tehnologică.

    Tu alegi să-ți axezi argumentul pe cărți în limba română, pentru că acolo e cel mai facil, dar extrapolarea la alte medii se face cu mare greutate și cu efecte sistemice dramatice. Câteva miliarde de euro importuri înseamnă un curs depreciat, medicamente mai scumpe, împrumuturi externe și dobânzi, etc. Adică atâta timp cât exporturile noastre de cunoaștere sunt cvasi-nule, avem foarte puține motive economice să respectăm drepturile de autor ale produselor străine.

    Ce spui tu vizavi de industria locală afectată de piraterie e cel mult o paranteză, beneficiile economice ale pirateriei pentru România (și pentru China, Rusia, etc.) depășesc însutit dezavantajele.

  31. > Pirateria ar fi sa te pui sa-ti croiesti singur un costum identic. N-ai furat nimic, decat ‘ideea’ costumului.

    Faci tu un film/joc identic?

  32. @punk

    O grămadă de români lucrează la Microsoft în străinătate și eu colaborez pentru chestiile de scris cu o editură americană. Oare de ce nu lucrăm pentru români?

    …a, stai.

  33. @DanCanada: spune rapid, fără să cauți undeva cinci diferențe dintre windows ultimate (care, apropos, costă 150$ pe amazon.com) și home premium (90$) sau ultimate vs professional și cum afectează aceste diferențe un utilizator casnic. Mulțumesc.

  34. O grămadă de români fac multe lucruri pe lumea asta, eu vorbeam de economia României, țara. Cazul tău de freelancer e cu totul special, impactul pirateriei din România asupra pieței mondiale a freeelancerilor este la multe zerouri după virgulă. Un non-argument.

    Mi se pare că puneți problema strict etic și ignorați aspectul economic, asta e exact capcana în care vor să ne inducă marii exportatori de cunoaștere din US și Europa de Vest. Tratatele internaționale privind dreptul de autor n-au nimic de-a face cu ce vi se pare vouă că e cinstit, și totul de-a face cu interesul economic al țărilor implicate. Până la începutul secolului America nici nu a recunoscut vreun patent european, pur și simplu nu avea nici un interes să o facă.

  35. @Ionut: Really? 🙂 De-acu’ ne batem in preturi doar sa continuam in stil Gica-contra? My point era ca nu mi se pare justificat sa-i dau hotului ala de Bill Gates (care stim bine ce “jmeker” a fost la viata lui) o suma de bani pe-un produs care nu merita pretul ala. Da, chiar si W7 home premium. Sa-i dau si lui Microsoft (saracii! ca-s o gramada de coderi acolo care sclavagesc cod in catuse, nu?). Nu, sorry, daca vreau sa fac ceva in scop caritabil ma duc si dau de pomana la biserica sau pe strada.
    In fine, fiecare cu aia a ma-sii, ii respect lui Dorin optiunea, good for him! Si un weekend placut tuturor.

  36. @mithrandir: gresesti. nu stiu cat ai trait tu printre oamenii respectivi, eu stiu sigur ce pack-uri de carti in franceza am pe share la munca, filme in franceza si engleza, seriale in engleza de care nu ai auzit la noi, jocuri&co. se fura la fel de mult in afara tarii noastre mirifice. generalizarile “normal, români” sunt deja exagerate.

  37. N-ai înțeles faza, punk. Noi ăștia care producem ne ducem unde se dă doi bani pe noi. Când nu se dau doi bani pentru cultură, cultura pleacă. Când nu se dau doi bani pentru softuri, softurile pleacă. A, că ajung înapoi la cei de aici în variante furate și piratate, da. Dar asta înseamnă că alții fac treabă și românii rămân milogi, iar cei care nu sunt milogi își iau zborul. În loc să aducă bani în țară, evită să fie furați plecând. E câștigul României, nu-i așa? 😀

  38. Din pacate nu cred ca ce a scris Dorin va schimba parerea multora.
    Si eu am folosit si mai folosesc soft piratat, dar nu ma laud cu asta si nu incerc sa gasesc o justificare morala si sa demontrez ca ar fi ceva corect.. 🙂

  39. @Roxana: motivele pentru care un programator pleacă din România nu au nimic de-a face cu pirateria, e o fantezie revanșardă de-a ta. Piața IP e una globalizată, programatorii pleacă la Microsoft sau la Google pentru că acolo sunt mai bine plătiți, lichidarea completă a pirateriei din România nu ar schimba nimic. Idem piața de media și divertisment, nu o să se mute Hollywood la Buftea prea curând. La tipărituri am acceptat că există o pierdere, dar economic vorbind e minoră. Iar pirateria print nici nu prea se practică, eu habar n-am să existe un site specializat pe publicații românești.

  40. @DanCanada
    1. tocmai, nu te pune nimeni sa dai 2-300 de dolari pe un OS. Inca o data – exista linux, gratuit. Sau daca nici asta nu-ti place, poti sa cumperi un Mac, OSX e moka mai nou. Sau poate te deranjeaza hotul de Jobs?
    2. ce voia sa-ti transmita Ionut e ca pretul unui Windows nu e 2-300 de dolari, ci mai mic, chiar spre 90.
    3. hotul de Bill Gates, care se imbogateste pe spinarea ta: http://9gag.com/gag/arp2xgy/bill-gates-everybody . Ce mizerabil, dom’le.

    @Ionut Staicu
    hmm, mda, pentru asemenea diferente merita. Bun, o sa urmaresc si kinguin de acum incolo. Merci de pont.

    @Adrian

    Pirateria ar fi sa te pui sa-ti croiesti singur un costum identic. N-ai furat nimic, decat ‘ideea’ costumului.

    n-am cuvinte sa descriu cat de mult gresesti. Nu e ca si cand te pui tu sa croiesti un costum identic. Asta ar insemna sa vezi un windows, dupa care sa te pui tu sa lucrezi si sa programezi DE LA 0 un OS. Pirateria inseamna sa vezi un costum, dupa care sa-l furi.

  41. @Lavinia

    Si pentru cel care spunea ca nu vorbeste limba tarii in care locuieste: nu ti-a trecut prin cap sa inveti limba, ca sa nu mai ai probleme?

    Sfinte spanac, cum de nu m-am gandit la asta pana acum? Mi-ai deschis ochii!!!!!!

    Lasand mistoul la o parte, sunt niste probleme:
    1. nu prea am inclinatie pentru limbi straine.
    2. la lucru vorbesc engleza, acasa romana, iar cand ies cu prietenii vorbesc engleza daca e vreun strain printre noi, sau romana daca nu. Sansele sa invat limba tind asimptotic spre 0. Si indiferent ce-ar zice unii, degeaba mergi la cursuri daca in restul timpului vorbesti alta limba
    3. nu stiu cati pureci mai fac aici.
    4. poate-s nou venit in tara asta si n-am avut timp sa aprofundez limba astfel incat sa inteleg macar 80% din dialogurile unui film.
    si
    5. e o chestie in vanzari (si de bun simt) ce spune ca e bine sa vinzi clientilor ce VOR EI SA CUMPERE, nu ce AI TU pe stoc. Ca exista bisnitari care fac exact pe dos, ei bine, e o problema. Altfel spus, daca eu vreau sa cumpar filmul in engleza, pai da-mi-l in engleza si vom fi amandoi fericiti.

    Da, stiu, distractia nu-i absolut necesara vietii.

  42. @punk

    Pe de o parte e corect ce spui tu, la nivel individual fiecare pleacă din diverse motive. La nivel mai mare conspiră niște factori ca să nu vorbim de o situație foarte înfloritoare la români în nicio direcție. Nu există susținere aici, nici din partea statului care bagă impozite de-a-n boulea, nici din partea societății care dacă poate să te fure, te va fura. Nu e un mediu propice pentru dezvoltare.

  43. Interesat articolul, păcat că pleacă de la nişte premise greşite care viciază întregul raţionament.

    Înainte de a înfiera pe cei care piratează, pe motiv că e furt, trebuie demonstrată legitimitatea proprietăţii intelectuale. Şi nu mă refer la a menţiona legea x, care spune că proprietatea intelectuală există, deoarece şi eu pot spune că tot ce a făcut Hitler împotriva evreilor a fost legal. Dar asta nu înseamnă că a fost legitim. Aşa şi cu proprietatea intelectuală, trebuie demonstrat mai întâi de ce este legitim ca ea să existe, pentru ca mai apoi să vedem dacă pirateria este ilegitimă sau nu.

    Pentru o demonstraţie pertinentă, recomand cartea lui Stephan Kinsella, care este un avocat în state specializat pe probleme de patente şi cpoyright, “Împotriva proprietăţii intelectuale”. Este un eseu de 30 de pagini foarte bine structurat.

    Pentru cei care resping argumentaţia a priori şi vor argumentaţie empirică, recomand cartea scrisă de Boldrin şi Levine, Against Intellectual Monopoly”. Cartea demontează argumentul cum că în lipsa proprietăţii intelectuale nu ar mai produce nimeni nimic şi toată lume s-ar cufunda într-o epocă neagră de tip preistoric.

    Pentru cei care nu au timp şi nu vor să citească referinţele de mai sus, argumentul pe scurt este ceva de tipul: proprietatea legitimă asupra resurselor fizice rare derivă tocmai din raritatea lor, şi din posibilitatea apariţiei conflictului datorită rivalităţii dintre ele. Pentru a elimina conflictul oamenii concep drepturile de proprietate, drepturi care oferă posesia şi disponibilitatea exclusivă asupra respectivei resurse. Pentru a putea achiziţiona un obiect tangibil rar şi a deveni proprietar, se foloseşte principiul homesteading-ului, care spune că o resurse naturală anterior nedeţinută de nimeni intră în posesia primului care îşi amestecă munca cu respectiva resursă. Adică Columb când a ajuns în America, presupunând că nu existau băştinaşi şi era primul om care ajunge acolo, nu putea să spună că întrec continentul e al său, ci doar porţiunea de pământ pe care a lucrat-o/ cu care şi-a amestecat munca. Alt mod legitim de a achiziţiona proprietate e pri schimb voluntar cu proprietari legitimi, adică vânzare/cumpărare şi donaţie/moştenire. Orice alt mod de a achiziţiona proprietate este ilegitim.

    Legat de proprietatea intelectuală, ea nu intră în sfera proprietăţii fizice deoarece nu este o resursă rară, putând fiind copiată la nesfârşit fără ca proprietarul iniţial să fie păgubit. Dacă tu ai scris o carte şi eu o copiez folosind resursele mele (hârtia şi cerneala mea), nu ţi-am afectat cu nimic proprietatea, tu încă mai ai exemplarul tău din carte plus cartea la tine în minte. În schimb dacă eu îţi iau portofelul, tu nu îl mai poţi folosi. Dacă în schimb ar exista replicatorul din Star Trek şi eu aş putea să îţi copiez portofelul, nu ţi-am afectat proprietatea cu nimic, tu încă mai ai portofelul tău pe care îl poţi folosi aşa cum doreşti.

    Bine bine, nu îmi afectezi proprietatea, dar îmi afectezi valoarea muncii mele intelectuale. Corect, dar nu eşti proprietarul valorii unui obiect, deoarece valoarea se află în mintea celor care apreciază respectivul obiect, nu este o caracteristică intrinsecă produsului. Când te uiţi la un pahar cu bere, nu poţi să îl analizezi cu nişte instrumente şi să găseşti valoarea lui ascunsă undeva în el. Valoarea este dată de cei care consideră că respectivul pahar cu bere le poate satisface o nevoie. În deşert apa are o valoare pentru oameni, în mijlocul pădurii pline de izvoare potabile apa are altă valoare, deşi chimic este acelaşi lucru.

    • @ÎnDodii: Poți să-ți argumentezi furtul cum vrei. Ar fi interesantă o grevă Randiană, totuși, să rămîi fără materiale de furat. Pe bune, oameni ca tine o merită.

  44. @InDodii – proprietate intelectuala sau nu, autorul unei carti sau melodii, in societatea aata capitalista imperfecta, e normal sa fie recompensat cumva pentru munca depusa. Cum se intampla asta – ca primii 10.000 de cititori ii dau o suma egala, sau sub alta forma, e alta poveste.
    Excluzand utopii in care toti muncim voluntar pentru binele comun al societatii, proprietatea intelectuala e o chestie simpla – daca scriu o carte originala sa nu poata veni altul care sa zica ca el e autorul si sa vanda cartea in locul meu – simplu.

  45. @În Dodii

    Dacă eu nu câștig nimic de pe urma faptului că prestez muncă intelectuală, de ce să-mi mai bat capul? Mai bine merg pe munte și le povestesc doar prietenilor ce am în cap. Dacă am chef, bineînțeles.

  46. @InDodii: Proprietatea intelectuala nu are nici o treaba cu asta: excluzand cine stie ce societati utopice in care fiecare face voluntariat pentru binele celorlalti, pana si in comunism autorul unei carti sau a unei melodii de obicei isi doreste sa fie recompensat pentru ceea ce a produs. Cum se face asta e alta poveste – fiecare persoana ce asculta melodia in urmatorii 80 de ani plateste 50 de centi, fie alta metoda..

    Criticile care eventual sunt valide legate de modul in care unii inteleg notiunea de proprietate intelectuala sunt in alta zona – in cazurile in care am o idee care nici nu e cu adevarat originala, nu o pun in practica, dar o patentez si fac bani doar dandu-i in judecata pe altii care incearca sa faca ceva similar..

  47. @ÎnDodii

    Cel puțin în SUA, noțiunea de “proprietate intelectuală” este una total artificială. Legea recunoaște trei lucruri care momentan sunt puse sub umbrela artificială a așa-zisei proprietăți intelectuale: drepturi de autor, patente și mărci înregistrate. Niciuna nu este defapt proprietate în sine.

    Drepturile de autor, care apropos sunt recunoscute în declarația universală a drepturilor omului, acordă controlul temporar asupra producțiilor. După un anume timp, acele drepturi dispar și producția ajunge în domeniul public. E perfect adevărat că acele drepturi au fost extinse abuziv, oricum, de la 70 de ani de la moartea autorului, drepturile dispar.

    Patentele expiră în 20 de ani.

    Iar mărcile înregistrate dispar și ele în multe condiții (dacă cine le deține nu le protejează, de exemplu). Oricum, ăstea în principiu sunt mai mult de protecția consumatorului, nu de altceva.

    Nu zice nimeni, apropos, că deții ca proprietate ceva gen un roman, software, film, design industrial etc. Doar că ai drepturi exclusive ca autor asupra lor pe o perioadă de timp. Atât.

    N-ai decât să raționalizezi furtul, din punctul meu de vedere (și nu numai al meu) dacă îți însușești pe nedrept munca altuia, e furt.

    Având în vedere că economia digitală e atât de critică în lumea vestică, cel puțin, să nu te miri că Românistanul tot jegul Europei rămâne.

  48. Și eu am fost sărăcit recent de ~ 60 RON la premiera unui film. A avut parte de un marketing puternic însă producția a fost jalnică. Oare asta nu se numește înșelăciune sau furt?

    Pe mine cine mă protejează, în calitate consumator, de reclamele mincinoase din media?

  49. @BetaTester – în principal te poți proteja pe tine însuți așteptând review-uri. Nu zice nimeni că trebuie să vezi premiera, poți aștepta.

    Iar în ceea ce privește minciunile din reclame, într-o țară civilizată în principal poți da în judecată pentru ceva de genul respectiv.

  50. Consumatorii sunt mult mai multi decat producatorii, deci cel mult saracim pentru ca cei multi platesc pentru cei putini. O greseala fundamentala e ca presupui ca autorii sunt in majoritate “profesionisti” (adica traiesc din asta), ceea ce e complet fals. Pentru cei care chiar sunt, hai sictir cu “dreptul la munca” 😛 La fel, faptul ca industriile conexe au un business dependent construit pe drepturi pozitive enforce-ate de stat ignorand niste chestii economice elementare (costul marginal cvasi-nul al unei copii), e fix problema lor. Poti sa te lupti cu realitatea o vreme, dar pana la urma asa cum ai observat, ziarele mor, editurile mor, etc. Creatorii de idei trebuie sa se adapteze. Uite cateva idei: http://wiki.mises.org/wiki/Without_Intellectual_Property

    • Nu, creatorii de idei și de conținut nu trebuie să se adapteze. Și nu o vor face. Motivul: pur și simplu vor abandona ideea de a mai scrie cărți, de a mai genera conținut. Și data viitoare cînd o să se întrebe lumea de ce nu se mai scriu cărți bune, de ce nu se mai fac filme bune, o să le dau un link către wiki.mises.org, unde o să vorbească despre cum e să trăiești fără proprietate intelectuală.

  51. Cei ce creaza continut original se vor adapta, dar nu prin a face munca de voluntariat – deja au aparut noi forme de a vinde cartile si melodiile in cantitati mai mari dar preturi mai mici, softurile si jocurile tot mai des se vor inchiria cu plata lunara/anuala in loc de o singura plata lifetime.. Reviste care pe vremuri erau disponibile doar contra cost acum sunt ‘gratis’ dar pline de reclame.

  52. Nu e inexact, forma functionala/utilitara nu poate fi protejata de copyright. Nu esti protejat de copyright pentru o creatie cu 4 roti, usi si motor puse intr-o caroserie. Exista alte forme mai slabe de IP protection (copyright pentru decoratiuni/ornamente, design patents, trade dress, etc) care pot proteja design-urile de masini. Mai slabe in sensul ca sunt mult mai restrictive.

  53. @cmatei
    coane, ideea e ca nu e chiar asa cum o prezinta aia de la mises – ca nu e nici o forma de protectie. Peste tot in lumea asta (bine, poate mai putin in China 🙂 ), produsul muncii tale e protejat, asa cum si este normal. Daca vrei sa-l dai pe gratis, foarte bine, ai respectele mele. Dar daca nu vrei, e iarasi ok, e produsul muncii tale si faci ce vrei tu cu el, nu ce vor altii.

  54. E o tampenie doar pentru ca ai citit tu in diagonala. Patentele sunt cu totul altceva decat copyright-ul si da, se pot obtine, dar nu e la fel de simplu. Exact ce ziceam mai sus. Daca ai sa citesti de la stanga la dreapta si de sus in jos 🙂 nu apare nicaieri textul “nu au nici o forma de protectie”. “There are industries and products where copyright protection serves a small role (“Low-IP industries”) despite the creative effort going into them (when compared to “High-IP industries” like movies, books and music)”. Pot accepta argumente impotriva ideilor de-acolo, insa nu un strawman.

  55. @cmatei
    coane, hai sa te intreb ceva: patentul nu cumva e o forma de IP?
    Mises spune ca in industria automobilelor nu exista IP exact in primele randuri. Ca eu asta inteleg din “Industries without IP”. Eu ti-am aratat ca exista (ok, se numeste patent, dar hai sa nu facem analiza pe text ci sa discutam ideea). Bun, mai zic ei de low-profile, dar doar pentru ca-s idioti. Industria auto nu ajunge foarte des in discutii legate de IP pentru ca nu e chiar usor sa copiezi o masina, iti cam trebuie o fabrica pentru asta. Dar asta nu inseamna ca marcile nu-si protejeaza la greu munca. Doar aia de la mises au impresia ca din cauza ca n-a fost un scandal de amploarea celui dintre Samsung si Apple, in industria auto IP nu e importanta.

    BTW, n-am citit pe diagonala – am citit pana la “Industries without IP” si m-a umflat rasul. Pentru ca intr-o forma sau alta, proprietatea intelectuala tot e protejata. Ca se numeste patent sau dracu’ stie cum e mai putin important, IP tot exista.

    Ah, si ca sa nu lungim discutia cu ce e IP:

    Intellectual property (IP) rights are the legally recognized exclusive rights to creations of the mind.[1] Under intellectual property law, owners are granted certain exclusive rights to a variety of intangible assets, such as musical, literary, and artistic works; discoveries and inventions; and words, phrases, symbols, and designs.

    Common types of intellectual property rights include patents, copyright, industrial design rights, trademarks, trade dress, and in some jurisdictions trade secrets.

    Deci designul e IP => designul unei masini e IP => ca aia de la misses vorbesc prostii cand spun ca in industria auto nu exista IP. Argumentul asta e destul de bun, sau continuam sa aberam in continuare?

  56. @ Dorin Lazar

    Ok.. caz concret. Eu filmez, cu acreditare de presa pentru site-ul meu sa zicem doua piese ale unei trupe. Le fac o minima editare (pun logo, o mica corectie de culoare, etc) si o pun pe You Tube. Dar, de asemenea, cele doua piese, le pun la dispozitie GRATUIT, pe un site de torrente celor interesati. Casa de discuri / trupa folosesc cele doua piese ca bonus pentru un material oficial pentru care acestia iau bani din vinzarea produsului si au si drepturi de autor inca 70 de ani de la moartea celor care au compus / interpretat cele doua piese. Sunt sau nu piratat daca EU nu mi-am dat acordul ca cele doua piese filmate de mine sa fie oferite contra cost ci doar in folosinta gratuita.

    Multumesc!

  57. @adib: de ce mă întrebi pe mine? Vrei punctul meu de vedere? Vrei să-ți zic că nu la chestii de genul ăsta mă refeream? Cred că acreditarea de presă ar trebui să-ți zică exact cine are drepturi pe ce anume.

    Ce treabă are asta cu ăia care au downloadat toate albumele lui Iris? Ce treabă are asta cu ăia care au downloadat tone de cărți?

  58. Argumentația libertariană împotriva dreptului de autor e una pur politică care respinge aprioric orice noțiune de contract social și bunuri publice. O viziune mai echilibrată recunoaște că introducând limitări în folosirea proprietății fizice (calculatoare, prese de tipărit etc.) și acordând autorilor un privilegiu limitat în exploatarea propriilor creații, toată lumea are de câștigat.

    De subliniat cuvintele “privilegiu” și “limitat”. Adică nu e vorba de un drept divin, ci de o convenție socială, noi ca societate ne punem de acord să facem ceva în interesul comun, nu al doar tău al autorului. Libertatea noastră de a copia e naturală, alegem să o limităm pentru a oferi autorului un stimulent în producerea de cultură. De aici și aspectul limitat al dreptului de autor, în contrast cu proprietatea, care e perenă. Scopul e maximizarea beneficiului social, nu îmbogățirea autorului sau a urmașilor săi.

    Pentru că nu există un avocat al interesului social, ci doar grupuri de lobby din partea marilor deținatori de drepturi, duratele de protecție au crescut necontenit. Dacă în prima lege de copyright din istorie (Statute of Anne) durata de protecție era de 15 ani, nu văd de ce astăzi un program software s-ar bucura de o protecție mai lungă de 5 ani. Pentru cărți sau muzică, 15-20 de ani e suficient. Să nu uităm că scopul e beneficiul social, câtă vreme autorul e stimulat să producă și să facă publică acea producție, scopul e atins.

  59. @Roxana: Cine a spus că nu o să mai câştigi nimic de pe urma prestării de muncă intelectuală? Este un non-sequitur. Sunt multe modele de business care pot promova remuneraţia autorilor de IP în lipsa protecţiei legale oferite de către legislaţie. Vezi site-urile de croudsourcing de exemplu, unde un autor poate să îşi publice opera pe care a făcut-o până acum în mod gratuit şi să ceară o remuneraţie pentru a o continua.

    În plus, dacă argumentul tău ar fi valabil, întreaga industrie care se bazează pe open-source nu ar trebui să existe. Dar tocmai pentru că există, rezultă că oamenii muncesc şi crează şi fără a fi remuneraţi direct şi imediat.

    @Dorin Lazăr: Rand a fost foarte confuză pe probleme de IP. Kinsella îi demontează foarte frumos argumentele în acest articol. Asta dacă ai timp să citeşti.

    Şi poţi să faci o grevă, chiar te rog. Numai să nu îmi mai fie încălcate drepturile de proprietate asupra lucrurilor tangibile rare datorită unor aşa zise drepturi de proprietate intelectuală. Nu cred că lumea va duce lipsă de creaţii intelectuale, vezi open-source.

    @Vlad: Eu susţin că nu doar în SUA, ci peste tot în lume proprietatea intelectuală este o noţiune artificială, impusă prin coerciţia statului. Irelevant dacă drepturile de autor sunt recunoscute pe undeva. Appeal to authority fallacy.

    Drepturile de proprietate ale mele asupra unui obiect tangibil rar nu expiră. Rămân al mele perpetuu. Dacă şi proprietatea intelectuală ar fi tot un tip de proprietate, nu ar trebui să expire nici ele.

    Drepturile exclusive asupra creaţiilor al căror autor eşti încalcă drepturile de proprietate legitime ale terţilor care nu au intrat în contract voluntar cu tine. Dacă tu creezi o cursă de şoareci şi eu o văd, fără să îţi calc proprietatea (presupunem că mi-o arăţi, de exemplu), eu am tot dreptul să mă duc acasă să folosesc lemnul şi metalul de la mine din curte şi să o copiez. Dacă susţii că dreptul tău de autor poate fi justificat în a mă obliga pe mine să nu îmi folosesc proprietatea aşa cum vreau, înseamnă că tu ai obţinut un drept parţial de proprietate asupra resurselor mele. În lumina celor spuse de mine în primul comentariu, orice altă metodă de achiziţionare a proprietăţii în afară de apropriere originală şi schimb voluntar este ilegitimă.

    Dacă copiatul ar fi furt, spune-mi te rog ce anume nu mai poţi face tu cu “proprietate” ta, din moment ce eu am copiat-o. Pentru o discuţie normativă, este irelevant dacă economia digitală este importantă sau nu. Deşi pot argumenta că lipsa proprietăţii intelectuale ar duce la o creştere a inovaţiei şi, deci, o creştere economică mult mai mare decât ce avem acum cu proprietatea intelectuală.

    @Dorin Lazăr: Este o speculaţie că în lipsa IP creatorii de conţinut o să abandoneze ideea de creaţie. Pe lângă contraargumentul meu de mai sus, dacă afirmaţia ta ar fi valabilă atunci nimeni nu ar fi creat nimic până în secolul XIX. Bethoveen şi Mozart nu s-au bucurat de drepturi de autor, dar au continuat să compună.

    @punk: Libertarienii au demontat de mult timp noţiunile de contract social şi bunuri publice. Dacă eşti interesat îţi pot oferi câteva linkuri dar sunt sigur că nu vei dori să îţi schimbi opiniile, deoarece confirmation bias e la putere.

    Spune-mi te rog ce este acela un beneficiu social şi cum poate fi cuantificat? Din câte ştiu, şi comuniştii şi nazişti tot pentru binele public au omorât milioane şi milioane de oameni, dar nu au o metodologie de măsurare a “beneficiului” social. E foarte simplu să oferi durate de protecţie care ţi se par ţie “suficiente”, dar este complet arbitrar. Poate ţie ţi se pare suficient 15-20 de ani, pe când mie mi se pare suficient 1 secundă. Nu există un mod obiectiv de a cuantifica beneficiul, deoarece fiecare apreciază diferit valoarea pe care acel lucru i-o aduce. Şi nu se pot face comparaţii interpersonale de utilitate.

  60. @ÎnDodii: “Numai să nu îmi mai fie încălcate drepturile de proprietate asupra lucrurilor tangibile rare datorită unor aşa zise drepturi de proprietate intelectuală”

    POFTIM? Da’ ce drepturi de acces ai tu la lucrurile tangibile rare? Cine ești tu să ai dreptul de acces la lucrurile alea tangibile rare? Dacă eu le fac? Ce-ar fi să îți intru în casă și să mă pun pe fotoliul tău să mă uit la televizorul tău și să îți mănînc mîncarea pentru că sunt niște “lucruri tangibile rare”?

  61. @In Dodii: deja o dam in filozofie.. 🙂
    In sistemul asta imperfect care se cheama capitalism, ne place sau nu, daca un scriitor sau un software company vrea sa ceara o suma fixa de la fiecare persoana care citeste acea carte sau foloseste acel soft, o va face; nimeni nu are cum sa-l impiedice si legea il va sprijini.
    La fel, cine vrea sa isi monentizeze creatia in alt fel sau sa o ofere gratis, e liber sa o faca.

    Ca deocamdata mijloacele prin care poate sa aplice aceasta restrictie sunt imperfecte (DRM etc..), e alta poveste.

  62. cum se face ca desi lumea pirateaza la greu, artistii sunt destul de saraci sa isi permite insule?

  63. Pentru ca inca mai sunt cativa ‘fraieri’ care sunt corecti si cumpara ce produc acei artisti..
    Si fiindca am considerat eu ca merita acum cativa ani sa dau 50 de lei pe un DVD produs de formatia X a fost posibil ca 2 ani mai tarziu aceeasi formatie sa produca un nou album si unii romanasi smecheri sa-l fure gratis de pe net.. 🙂

  64. Ma intreb cand vor intelege zelotii open-source ca e absolut normal daca cineva nu vrea ca produsul muncii lui sa fie open-source si ca daca vrea bani pe el, e iarasi absolut normal.

    Sunt curios si cati din astia ce sustin pirateria pe aici prin comentarii au produs ceva. Pentru ca e absolut misto sa sustii ca softul ar trebui distribuit pe gratis atata vreme cat tu nu esti programator; e extrem de fain ca filmele sa fie distribuite pe gratis atata vreme cat nu esti regizor/actor si asa mai departe.

  65. Am asa o presimtire ca aceasta discutie interminabila va dura inca generatii intregi de acum incolo cu acelasi rezultat: doua parti cu pareri opuse incercand sa-si impuna reciproc modul de perceptie al “problemei”.
    Personal, nu cred ca pirateria in acceptia generala a cuvantului va disparea prea curand. Tot personal, cred ca dreptul de autor nu este singura cale ca un autor sa beneficieze de pe urma muncii lui – altfel, toata lumea care lucreaza la diverse proiecte open source (care se pot obtine moka – pe intelesul tuturor) ar face-o pro bono – ceea ce e o tampenie. Chiar WordPress-ul asta care iti permite sa ai un loc unde lumea sa te citeasca, tot “gratis” este – daca si el la randul lui ar fi fost protejat de legea drepturilor de autor si ar fi costat bani, poate ar fi dat pe el cat pe un vBulletin – adica peste 200$. Ma intreb daca atunci cand ai pornit acest blog ai fi mizat pe un vBulletin in loc de WordPress.
    In rest, esti creator? Munca ta trebuie sa conteze pentru tine? Atunci bineinteles, cere cat vrei pentru efortul depus – prost nu este cel care cere, ci cel care da (in conditiile in care ceri un pret nesimtit de mare). Vor exista mereu oameni care sa creeze ceva si sa dea comunitatii fara a cere nimic in schimb. Chiar si “clone” de Windows (vezi proiectul ReactOS pe care il urmaresc cu interes). Cat despre industria muzicala si a filmelor – nu mai comentez nimic – sunt convins ca Lady Gaga, Justin Bieber si Miley Cyrus au nevoie de si mai multe vile, masini eventual si ceva mijloace de transport aerian 🙂 Nu as asculta asa ceva nici daca m-ar plati ei pe mine. In schimb, i-as clona pe cei de la PianoGuys in sute de exemplare – oameni care au pornit “pe mokaciune” si tot isi lanseaza videoclipurile gratis pe Youtube desi vand si albume – culmea – oamenilor care ii apreciaza si-i sustin dupa ce le-au vazut/ascultat creatiile in mod gratuit.
    O sa incep sa cumpar tot ce e de cumparat in momentul in care o sa te pot si trage de urechi in cazul in care produsul pe care ti l-am cumparat nu corespunde descrierii/reclamei sau are defecte in functionare. Ca si cum pe fiecare produs alimentar ar fi un mare EULA in care scrie: producatorul acestui produs alimentar nu este in nici un fel responsabil de daunele provenite din folosirea/ingerarea acestui aliment. No shit! Un film cu un trailer fantastic si care se dovedeste a fi o mare porcarie (atestata de toti criticii de film) cum e? Nu se numeste tot japca? Iti cumpar un album care are 1 hit si restul melodii oribile pentru ca n-am putut asculta dinainte sa ma decid daca imi place?
    Vezi de treaba – nu pirateria ne saraceste – avem probleme mult mai mari pana acolo. Sunt curios daca vor fi rezolvate toate celelalte probleme pe care tara noastra le are, ce s-ar intampla cu pirateria? Ar creste, ar scade? Asta ar fi interesant de observat.

  66. @Dodii: interesul social e ușor de definit ca o maximizare a interesului individual mediu, câtă vreme drepturile fundamentale nu sunt încălcate ca în exemplele tale cu naziștii. Eficiență Pareto etc. O secundă este clar insuficient pentru monetizarea unui program software, 75 de ani de la moartea autorului este clar exagerat, în 15-20 de ani nici nu vor mai exista calculatoare capabile să-l ruleze. Există criterii obiective pentru aflarea unei durate adecvate de protecție: pe de-o parte vrem să folosim opera gratuit, pe de altă parte dorim ca autorul să fie stimulat să o producă. În general deciziile economice și de investiții se fac pe un orizont de timp de ordinul anilor, e greu de crezut că extinderea duratei de protecție după 20 de ani va stimula pe cineva să scrie mai mult – autorul vrea să trăiască azi, nu e motivat de îmbogățirea pe termen lung.

    E cât se poate de evident că pentru mine ca individ, o lume în care pot cumpăra o carte cu 5 lei e net superioară uneia în care cărțile noi sunt închise sub cheie și accesibile unui club select de abonați. Un joc video sau o producție cinematografică de mare amploare sunt exemple clare de lucrări care nu se pot produce fără remunerare materială a creatorilor, există acolo foarte multă muncă de detaliu, obscură și specializată, care nu aduce faimă. Sunt de acord cu sistemele de finanțare gen open source și crowdfunding, dar ele pot funcționa în paralel cu dreptul de autor, nu sunt lezate cu nimic și din câte se pare nu sunt la fel de eficiente în a stimula creatorii, au cote de piață foarte reduse.

    Dar așa cum ziceam, să nu cădem în talibanism, dreptul de autor nu e o lege divină și absolută. Scopul este beneficiul social, dacă România poate folosi producția intelectuală a vestului fără să plătească sume exorbitante și fără să sufere sancțiuni economice, avem un beneficiu național net, chiar dacă sunt lezați autorii români; exporturile noastre de cunoaștere (în general în zona IT) sunt foarte slab corelate cu pirateria din România. Cel mult poți vorbi de un oarecare retard al culturii naționale care nu găsește surse de finanțare – dar asta ține mai mult de specificul național decât de piraterie.

  67. Salut,
    Referindu-ma la carti, unele nu sunt disponibile in Romania. Altele se dovedesc a fi niste porcarii sinistre, cu un marketing excelent, gen: “Si daca e adevarat” de Mark Levy. Culmea e ca de cand citesc carti gasite pe anumite siteuri de pe net, continui sa cumpar carti la fel de des ca inainte.
    La fel si la filme, uite de exemplu http://www.cinemagia.ro/stiri/snowpiercer-un-sf-distopic-bantuitor-25292/ a rulat de 2 x in Romania, si nici o sansa sa-l vad altfel.

  68. @Tudor Turcu
    Numai ca intervine mizeria de care ma plang eu:

    http://imgur.com/Td67CUx

    Pentru ca un monitor de 24” nu e bun pentru filme HD. Un Kindle Fire de 7” sau un telefon de 5” sunt potrivite, in schimb. Sa-i fu…elicit.

    Dar sa zicem ca ma multumesc si cu SD:

    http://imgur.com/rdfbNC4

    Sa-i felicit din nou. Pirateria e nasoala si produce pierderi, da’ cand e vorba sa vindem, ne pis@m pe cumparatori.

    Na, in conditiile in care eu vreau musai sa vad filmul asta, ce fac?

    • Ghinion.. E aceeasi poveste ca la DVDs, unele jocuri, apps pe Windows Phone etc.. Nu de-al dracului sau de prosti ca nu vor banii tai nu le vinde intr-o anumita regiune geografica, ci alte motive (care pentru ei sunt importante, chiar daca nu sunt pentru tine) 🙂 Scopul unui comerciant e sa faca profit, nu sa satisfaca binele public 😉

  69. @Dan: Eu refuz să mai consum material care nu e disponibil pentru România. De exemplu, seriale Tv. de ce? Pentru că refuzînd consumul, ei pierd. Dar căutînd consumul pentru acele materiale, românii piratează materialul, făcînd dorința de a lansa materialul respectiv legitim în România mult mai mică.

    Neconsumînd respectivul material, la un moment dat își vor da seama că s-ar putea să aibă clienți și în România, și clienții aceia să plătească bani buni pe materialele pe care le produc ei.

    Ideea e că eu nu mor fără să văd filmul X, și refuz să o fac cît timp au o atitudine restrictivă față de țara mea. Dar problema cu noi e pirateria: dacă nu eram o țară care pirata totul pînă acum aveam un serviciu de streaming cinstit, folosit, și care ar fi fost atractiv pentru furnizorii de material din străinătate.

    Dar guess what. Toți retarzii au strigat “huo voyo” în loc să își dea seama că Voyo face lucrurile cum trebuie. Dar no, românul dacă nu primește în secunda 2 ceva el crede că are dreptul să fure.

    • @Dorin : absolut ! nici eu nu stau in Romania, dar ceea ce tu enunti eu il aplic si Romaniei … vacantele, cit mai des, oriunde, numai in Romania nu, poate isi vor da seama ca serviciile propuse sint nule si supraevaluate. Cind ma duc in Romania incerc sa-mi limitez consumatia, a consuma inseamna a permite guvernului (pe care nu-l accept) sa perceapa taxe/impozite/etc pe sumele cheltuite de mine in Romania samd

  70. @Dorin
    Nu, nu cred ca asta e motivul pentru care n-avem un serviciu decent. Pai in Germania nu e foarte la moda pirateria si totusi, Neflix si Hulu se tin departe.

    In alta ordine de idei, stau in Cehia, materialul ala nu e disponibil in Cehia. Si nu m-ar mira sa fie disponibil doar in US. Pentru ca asa stie MPAA sa faca afaceri, dupa care sa se dea cu curu’ de pamant ca – vezi dom’le, piraterie. Practic, daca erau ei putin mai deschisi la minte, pirateria n-ar fi ajuns la proportiile actuale. Dar ei, cu politicile lor stupide (lansare pe DVD la x luni dupa premiera la cinema; restrictii in functie de zona si asa mai departe) au pus umarul la dezvoltarea pirateriei.

    Sa-i f*t si pe aia de la Voyo (desi poate nu e vina lor, ci tot a MPAA cu drepturile de distributie pe zone). Am fost cat pe ce sa-mi fac abonament la ei, da’ serviciul nu e disponibil pentru oameni din alte tari. Cum am scris mai sus, eu sunt in situatia absurda in care stau cu banii in mana, as cumpara ceva, da’ nu pot.

    Cand o sa inteleaga idiotii de mai sus ca sunt oameni care ar cumpara si prin alte zone; ca in Europa (cel putin) ai oarece grad de migrare a oamenilor dintr-o tara in alta si in fond, cata vreme cumpara (indiferent din ce tara), ai un cumparator, nu unu’ care pirateaza material, ei bine, atunci o sa ajunga si pirateria la cote neglijabile. Ma asteptam ca toti idiotii de mai sus sa invete ceva de la Valve si succesul de care se bucura Steam in Rusia. Unu’ n-a plecat urechea la ce a zis Newel:

    “The people who are telling you that Russians pirate everything are the people who wait six months to localize their product into Russia,” said Newell. “It doesn’t take much in terms of providing a better service to make pirates a non-issue.”

    Nu, au preferat sa-i bage capul in c*r cat mai adanc si sa se planga ca-s piratati.

    @Tudor
    sa faca profit cum? Pai eu (si altii) vreau sa cumpar, da’ ei nu ma lasa sa cumpar? Asta mie nu-mi miroase a profit.

  71. Asta e, Dan, schimbi forma de entertainment, și crede-mă, există suficient material disponibil gratuit sau pentru o sumă modică. Sigur, nu e filmul ăla, e altul. Dar nu e bai, nu intră în sac zilele.

    Și da, sunt super-de acord cu ce zice Gabe Newell acolo.

  72. @Dan – tu chiar crezi ca aia de la Netflix sau Amazon sunt prosti si nu ar vinde acel film in Romania daca ar putea? Ne place sau nu, asa e facut sistemul. Motive sigur exista, mai mult sau mai putin obiective (restrictii de export, in ce tara se plateste impozitul pentru ceea ce se vinde, restrictii de import, intelegeri intre distribuitori pe zone geografice etc..)

  73. @Tudor
    Coane, filmele de pe amazon sunt disponibile in 4 tari. 4, atat. Sa-i recomanzi unui roman ca uite, nu e nevoie sa-l pirateze pentru ca e pe amazon, nu e chiar corect. Da, e pe amazon, da’ romanul nu poate sa-l cumpere. Asa ca nu poti folosi chestia asta ca si argument impotriva pirateriei. Nu de alta, da’ uite, sa luam cazul de fata: daca dilu vrea sa vada filmul de care vorbim, poate sa-l vada numai piratand. Prea putin il intereseaza ca e pe amazon, atata vreme cat el nu poate sa-l cumpere din cauza ca…. x reguli idiote, cum ar fi cu drepturile de distributie pe tari/zone/etc.

    Si 2: atata vreme cat nu-l vinzi in zona mea, ciocu’ mic. N-ai voie sa te plangi ca pirateria iti cauzeaza pierderi cand tu nu-mi vinzi filmul. Plange-te ca pierzi bani datorita faptului ca-s guvernele rele si nu vor sa te lase sa vinzi filmul in tara mea, nu te plange ca piezi bani pentru ca l-am piratat (ceea ce inseamna ca sigur n-o sa calatoresc 1000 de km pana in cea mai apropiata tara din care pot sa-l cumpar).

  74. @Dorin

    crede-mă, există suficient material disponibil gratuit sau pentru o sumă modică.

    Nu e vorba de pret, e vorba ca n-am cum sa cumpar. Si da, cam schimb forma de entertainment, ma uit poate la 5 filme pe an.

  75. Am citit cam jumatate din comentarii. Vad ca ne invartim in jurul moralitatii, cazurilor speciale samd. Era un nene mai sus care spunea ca nu e dispus sa dea x lei pe un Windows, ca e praf. Dar totusi, il foloseste. Altii care explica pe-acolo cum e consumatorul inselat, ca nu e ok sa dai bani pe un produs inainte de a-l testa – cu mancarea cum e? Adica daca imi cumpar o ciocolata si constat ca nu-mi place, ce fac? Daca haina aia faina nu imi tine de cald iarna? Exemplele sunt multe. In cea mai mare parte din cazuri, e o chestiune strict legata de gust.

    Problema mea in momentul de fata ar fi cu alternativele legale.

    Pentru jocuri, exista steam(cu ale sale summer sale, winter sale si alte promotii saptamanale), avem humblebundle.com, bundlestars.com si sunt sigur ca exista multe alte variante. Plus variante retail la magazinele romanesti mari(gen altex.ro) sau cele second-hand.

    Pentru carti, exista diverse targuri de carte, exista biblioteci, mai sunt promotii sau, zic eu, deja celebrul elefant.ro. Pentru carti in engleza, exista amazon.com sau bookdepository.com(cu livrare gratuita in toata lumea).

    Pentru soft, a pomenit Dorin de acele abonamente, plus ca exista destule variante gratuite(poate cu mai putine facilitati) ale unor programe contra cost.

    Din punctul meu de vedere, problema este la filme si seriale. Pentru filme noi avem cinematografele, pentru unele mai vechiute poate blu-ray. Totusi, nu avem nicio platforma decenta pentru vizionat filme on-demand. Gen Netflix. Sa n-aud de voyo.ro sau seenow.ro. Ca intentie, e o treaba. Dar nu exista varietate si nici calitate. Pana una-alta, e un pas mult prea timid. Cat despre seriale, aici e si mai trista treaba.

    @Dorin Ti-am citit articolele despre cum ai renuntat la piraterie si cam peste tot ai oferit alternative bune. Singura exceptie a fost aici, la seriale. Spuneai ca pur si simplu ai renuntat la How I Met Your Mother, pentru ca nu merita aia samd. Asta mi se pare deja o treaba aiurea. Vreau o platforma online pentru filme/seriale si sunt dispus sa platesc pentru asta. Dar n-avem. De ce? Pentru ca, zic eu, salariile sunt mai mici la noi. Zic ca treaba de aici apare – sunt prea putine persoane cu suficient de multi bani incat sa renunte la ciordeala. Asa, dintr-un turn de fildes, e usor sa zici ca nu e ok sa furi. Cand iti permiti sa cumperi lucrurile pe care le vrei(si AI DE UNDE LE CUMPARA), e foarte simplu sa le spui altora sa se abtina. Din cate am inteles, si tu ai dat din aripioara cat ai putut pana ai avut posibilitatea(financiara, dar si oferta) sa cumperi. Aici apare nedreptatea.

    Daca cineva cunoaste alte alternative, va rog sa imi spuneti.
    Multumesc!

  76. avem noroc ca numa in Romania se pirateaza. Se stie ca singuri vikingi ai onlineului sunt in spatiul carpato-daco-pontic. Cand apar romanii pe net, se blocheaza bisericile virtuale, filmele se roaga sa nu fie violate, cartile sa nu fie omorate si muzica schingiuta sau luata de sclava.

    Nu vorbim de moralitate, dar partea cu “romanii” cam suge. Pirateria exista peste tot.Ba in UK au scos-o din zona infractiunilor. Te poate da in judecata compania, dar statului nu ii mai pasa de tine. niste romani

  77. @Dragos: ai spus niște lucruri foarte corecte. Și da, dificultatea cea mai mare este la seriale.

    Problema e, desigur, că serialele respective există în spațiul nostru cultural doar pentru că le-am piratat. În mod normal nu ar fi existat, noi n-am fi știut de ele. Și există cîteva alternative. De exemplu, ProCinema dădea Big Bang Theory, AXN dădea Archer. HBO își cam aduce producțiile bune și la noi. Da, sigur, nu există How I met your mother, dar, cum s-a terminat, dacă e un serial care îți place îl poți comanda de pe Amazon.co.uk: văd că aici costă 42 lire. http://www.amazon.co.uk/How-Met-Your-Mother-Season/dp/B00E0NHPNI/ref=sr_1_1?s=dvd&ie=UTF8&qid=1408560383&sr=1-1&keywords=how+i+met+your+mother

    Da, de acord, le vreau și eu disponibile aici și acum. Dar e foarte nerentabil pentru un consorțiu care poate vinde media aici (gen CME aka ProTv & friends) să aducă un serial foarte bun dar scump. Pentru că oamenii nu se uită, pentru că au gata piratat. Cunosc din experiența mea cu Game of Thrones, pe care m-am încăpățînat să îl urmăresc cînd a apărut la HBO în românește, și nu l-am adus de pe net. Vorbim de o diferență de o zi; dar ce se întîmpla? Luni toată lumea deja comenta cine cum a murit. 🙂 Și, serios, vorbim de o singură zi.

    De exemplu, știai că Breaking Bad a fost dat de Voyo ‘la timpul lui’? Da, exact. Breaking Bad a rulat pe voyo în timpul ultimului sezon, și erau puse cam toate sezoanele anterioare. Uite aici ce scriam pe-atunci: http://dorinlazar.ro/pierde-voyo-ocazie-extraordinara/

    Pirateria ne taie șansa de a urmări legal chestiile respective. Asta nu pricep toți tembelușii ăștia care cred că e normal să furi.

  78. @Dorin
    Seriale/filme mai vechi, care au ajuns deja pe DVD, livreaza. Filmele de pe Amazon Instant Video, nu.

  79. Da, nu o să le vezi în primele cîteva săptămîni de la lansare. Așa, și? 🙂

    Serialul bănuiesc că nu e mai slab la două luni de la lansare, nu?

  80. @Dorin Nu stiam de povestea cu Breaking Bad la zi. Am citit articolul si ai dreptate – daca ar fi facut ceva reclama, era alta poveste. Celelalte observatii privind interesul lor m-au convis sa nu imi fac abonament la ei. Se duce de rapa probabil. Ce e interesant e ca s-ar putea sa nu fie din cauza pirateriei.

    Ce vroiam eu sa spun, printre altele, e ca, din punctul meu de vedere, in lipsa unor mijloace legale, pirateria atrage atentia asupra unei piete potentiale. Daca am merge pe principiul tau(daca nu mi se ofera serialul X, nu-l consum, sa se invete minte), atunci nu ar fi atat de evidenta ideea de potential. Dava as avea de ales unde sa imi deschid taraba – intr-o tara unde se pirateaza produsul meu sau in alta in care nici nu s-a auzit de el, cred ca as merge pe prima varianta.

    De ce zic asta? Pentru ca ma gandesc la cati clienti are Steam-ul in Romania. La noi se piratau jocuri intr-o veselie inainte de Steam. Si inca se mai intampla. Totusi, sunt destui care au abandonat viata de pirati. Daca nu s-ar fi ciordit initial, sunt destul de sigur ca nu s-ar fi construit apetitul initial. Dar da, e vorba aici si de un confort financiar.

    Apropo de voyo, stii intamplator de ce ai nevoie de abonament la cablu tv de la anumite firme pentru a primi abonament HBO GO?
    In plus, ce stii de site-ul asta? M-am uitat la vreo 2 episoade gratuite si am fost multumit, dar toata povestea aia alambicata mi s-a parut cam tampita.

  81. HBO Go și RDS probabil nu s-au înțeles la bani. E complicată treaba.

    În legătură cu Voyo, am avut abonament la ei vreme de trei luni, și pot să-ți zic că ceea ce mă deranja a fost că aveau material de calitate slabă (dar aș fi putut trăi cu asta dacă aveau și oferte bune, cum e Breaking Bad) dar și faptul că le-am raportat probleme cu player-ul și nu mi-au răspuns deloc. Cînd a fost vorba de billing, de luat bani, au sărit rapid pe problemă, dar cînd a fost vorba de niște chestiuni concrete legate de player-ul lor nu au mai zis nimic.

    Acum, sincer, eu o să vreau de la următoarea rețea de streaming la care mă înscriu să suporte ChromeCast. Pîna atunci mă descurc cu conținutul pe care îl pot obține în alte feluri, legitime.

  82. @Dorin

    Da, nu o să le vezi în primele cîteva săptămîni de la lansare.

    Nu, mai degraba primele 4 luni.

    Așa, și?

    Pai dupa 4 luni eu (cel putin) deja am uitat de film/serial si nu-l mai cumpar 🙂

  83. Pingback: Un an fără piraterie | dorinlazar.ro

  84. Cel Mai Prost Articol Sau Stire Facuta Vreodata.Bai Oameni Buni Voi Sinteti Prosti La Cap?Cum Sa Fii De Vina Tu Ca Utilizator Care Descarci Gratuit De Pe Internet:Jocuri,Filme,Muzica,Etc.Sau Ca Descarci De Pe Torenturi.Eu Sint Dezacord Intru Totul Cu Ce A Spus Prostii,Cretinii,Retardatii Si Cei Care Au Facut Stirea Sau Articolul Asta.Traiasca Pirateria SI Descarcatul Jocurilor,Filmelor,Video,Etc Care Pot Fi Downloadate Gratis.Sa Fim Seriosi Eu Nu Cred Ca Var Conveni Fiecaruia Dintre Voi Sa Dati Bani Pentru Toate Filmele,Jocurile,Programele De Soft,Etc Si Sa Le Platiti Pe Toate,Sau Sa Platiti Toate Cele Mentionate Aparute Zinic.Daca Ar Fi Asa Nar Mai Avea Lumea Ma Refer La Userii Sau Utilizatorii Nar Mai Putea Sa Vada Nici Un Film Gratis,Videocliuri Sau Video Gratis Sau Sa Descarce Filme De Pe Internet Sau Torenturi Si Nar Mai Putea Sa Ia Nimeni Nici Un Joc.Cat Despre Drepturile De Autor La Filme,Jocuri,Programe De Soft,Etc,Nici Nu Imi Pasa Ce Spuneti Si Ce Credeti Voi.Si Nu E Vina Oamenilor Care Descarca De Pe Internet Jocuri,Filme,Video,Programe De Soft,Etc Ca Oamenii Respectivi Nu Mai Pot Face Nici Un Ban DIN Aceste Drepturi De Autor(Filme,Programe,Softuri,Jocuri,Etc).Asta E Viata,Merge Inainte.Daca Nu Au De Ales,Atunci Sa Se Angajeze In Alta Afacere Banoasa Si Care Nu Implica Sau Care Are De-a Face Cu Internetul,Sau Sa-si Gaseasca Alta Meserie.INCA Odata Traiasca PIRATERIA…………………………………………..

  85. Pingback: Cea mai bună scuză pentru piraterie | dorinlazar.ro

  86. Bun articolul. Bravo! Si eu vreau sa ma las de piraterie si vazand si pe altii care au facut-o imi da mai mult curaj si motivatie.

  87. Merci!
    Am totusi cateva intrebari/nelamuriri:
    1. Cum sa actionam in cazul cartilor gasite pe net al caror autori au murit de mult timp? Si ma refer aici in primul rand la cartile duhovnicesti, gen Filocalia, Sfinti Parinti, etc. E clar ca nu pagubim autorul, dar editurile si librariile care nu-si mai vand cartile respective?
    2. Imprumutul cum il tratam? Pot da unui prieten o carte cumparata de mine, sau un film? Am cumparat un DVD si pe el scria clar ca nu am voie sa-l imprumut. Mi se pare logic intr-un fel, ca-l poti imprumuta unui nr mare de oameni si asfel pagubesti destul de serios firma. Dar parca e ciudat sa nu-l dai unui prieten sau fratelui tau, nu?
    3. Poti inregistra muzica, filme de pe radio si tv pt vizionari ulterioare?
    As mai avea si altele dar deocamdata sunt interesat de parerile tale pentru cele de ma sus.

    • 1) E posibil ca acele cărți să intre deja în domeniul public, și deci să fie disponibile gratuit.
      2) Legea copyright-ului în România îți permite să împrumuți DVD-urile/cărțile. Când scrie pe DVD că nu ai voie să îl împrumuți spune că nu ai voie să îți faci business de împrumut de DVD-uri cu el.
      3) Da.

  88. Multumesc pentru raspunsuri! As mai avea niste intrebari:
    1. Ce faci cand esti nevoit la serviciu sa lucrezi pe programe piratate? Si nu ca ti-ar impune patronul, dar vine seful cu un .xls si nu prea poti spune ca n-ai cu ce sa-l deschizi ca tu nu vrei sa furi asa cum o face el…
    2. In domeniul meu, ingineria, este foarte util, daca nu vital, sa stii softuri CAD-CAM. Cum le poti invata fara sa piratezi? Ca majoritatea firmelor vor deja sa stii. Nu e vorba sa le folosesti in productie, ci doar sa le inveti.
    3. Crezi ca e in regula sa cumperi o licenta pentru un soft la zi, dar tu sa folosesti o versiune mai veche, piratata, pe care stii sa lucrezi?
    4. Daca e voie sa inregistrezi filme de pe tv si sa le revezi de cate ori vrei, n-ai putea spune ca odata ce ai vazut filmul la tv, nu mai e considerata piratare sa-l iei de pe net si sa-l revezi? Nu stiu daca e vreo logica in asta, ma intreb si eu…

    • 1) Convingi angajatorul să îți cumpere softul necesar sau îți dai demisia.
      2) Există variante demo și variante “light”. E problema acelor firme care vând programele să stimuleze procesul de învățare. Mergi pe site-ul celor care vând și vezi cum poți învăța.
      3) Cred că dacă ai luat licența softului la zi ar trebui să preferi să folosești versiunea nouă, pentru că, serios, nu te poți lupta cu evoluția. Orice producător de software decent ar trebui să te ajute să treci la noua versiune, chiar și contra cost. Despre cât de ok e să lucrezi cu versiunea piratată nu știu, întreabă și tu la BSA. 🙂
      4) Când înregistrezi filmul de la Tv fie e împănat cu reclame (și ele sunt de fapt cele care îți plătesc filmul) fie e de pe un canal pentru care ai plătit. În fiecare caz plătești într-un fel. Folosești lucruri pentru care ai plătit. Furatul de pe net e altceva: acolo ai o copie la nivelul DVD/BluRay fără să plătești pentru așa ceva. Vrei filmul la nivelul ăla de calitate? Foarte bine, cumpără DVD-ul.

      Ideea de bază e simplă: Nu mai fura.

  89. Pingback: Proprietatea intelectuală ca materie de liceu | Roxana-Mălina Chirilă

  90. Pingback: Leapșa cu cărți, 2014AD | dorinlazăr.ro