Pirații își merită soarta

O cârciumă insalubră unde vara se înghesuie toți adolescenții să bea băutură îndoită cu apă, la preț de nimic. Și au început toți să plângă după gloria de mult apusă a bețiilor inutile din Vamă:

Salvați barul La Pirați!

Rar am văzut un fenomen mai inutil. În momentul ăsta nimănui nu-i pasă de Vama Veche, decât, cel mult, unor nostalgici care își vor ceva care a fost distrus odată cu barul La Pirați. Așa că degeaba pun ei pe net texte siropoase care încep cu „Some things never change”. Sunt parte din cei care au gândit distrugerea sistematică a Vămii Vechi, oricum ar fi fost ea.

Eu unul nu am niciun fel de nostalgie față de Vamă. Deja cocalarii care au distrus Vama se instalaseră cu tot cu mizeria lor în stabilimente precum ‘La Pirați’ când am ajuns prima oară acolo. Oricum, am ajuns când Cațavencii începuseră campania de demolare a Vămii, „Salvați Vama Veche”. Mihaiu, Toma, ei au fost primii care au folosit „a salva” ca sinonim pentru „a distruge” și „a prosti”, și recunosc că am fost printre cei care s-au dus acolo crezând că salvează ceva, și am găsit numai mizerie și prost gust elitist.

Așa că nu am pic de milă pentru proprietarii Piraților și pentru toți clienții lor. Am mers acolo și am băut cea mai jalnică băutură posibilă, am mers în Vamă și am mâncat cea mai proastă mâncare posibilă, în cea mai lipsită de conținut companie – vamaiotul, această specie de cocalar. Moare barul „La Pirați”? Se face șaormerie în loc? Foarte bine. Măcar șaormarii sunt oameni cinstiți, îți prepară mâncarea sub ochii tăi.

Așa că terminați cu plânsetele prelungi. Faptul că „acolo se cânta muzică rock” nu înseamnă nimic, ce mi-e rock, ce mi-e manele? Dacă tot comportament de cocalar ai, muzica pe care o asculți nu contează.

Povestea „La Pirați“ a început în 2001. Pe plajă erau corturi, Tudor Chirilă încă avea plete, purta haine de bărbat și făcea muzică, Florian Pittis încă recita și nimeni nu venise să Salveze Vama Veche. Între timp lucrurile au… evoluat. Corturile au fost împinse cât mai spre margine, construcții noi au fost ridicate an de an (care mai de care mai hidoase), oamenii au început să se schimbe, iar asfaltul a luat locul prafului de pe aleea principală ce dădea spre plajă. Alee pe care se află și „La Pirați“, un loc râvnit de toți cei care vor să se îmbogățească.

Și cu asta, băieți, ați explicat cum voi sunteți arhitecții distrugerii acelei terra mirabilis care nu a existat niciodată. 2001, anul în care a început distrugerea Vămii. Și voi plângeți după ei? Și mai e o chestie. Dacă locul ăla era chiar așa de mișto, ia explicați-mi voi o chestie: cum de a dat faliment? Cum de nu mai face față? Eu nu știu de niciun loc cu atât de mult trafic, cu atât de mulți fani, care să dea faliment. Pur și simplu nu există. Sau nu cumva suntem un pic ipocriți, și recunoaștem în forul nostru interior că La Pirați e o mizerie și că trebuie să dispară?