Plastic hippies (Vama Veche)

Ai nevoie de un loc unde să te simţi unic? Unde psihoza şi nevroza ta să devină un lucru acceptabil? Unde să nu îţi pese de ce zic ceilalţi pentru că de fapt ceilalţi nu-ţi zic nimic? Unde să te droghezi în linişte, fără teama că vei fi prins, sau măcar arătat cu degetul? Un loc unde să bei alcool deşi ai puţin peste 15 ani? Un loc unde să uiţi de tine fără a suporta consecinţele? Un loc unde să te dezbraci fără ruşine de ceilalţi? Un loc unde poţi să faci lucrurile pe care nu le-ai face niciodată pentru că nu ai curaj?

Mergi în Vama Veche. Acolo te vei simţi unic, iar toate lipsurile din educaţia ta devin plusuri instantaneu. Nu-i aşa că ai găsit locul? Neştiut de nimeni, neumblat. 🙂 haha s-o crezi tu.

Vama Veche e mai aglomerată ca Piaţa Steagu’ pe cînd nu se desfiinţase Fîşia Gaza (pentru cei care nu au fost la piaţă acum 12-13 ani, nu prea ştiu despre ce e vorba). Ca să înţelegeţi, nu există un colţ din Vama Veche în care să poţi merge să stai în linişte. Foarte mult zgomot, pentru nimic.

Pentru că zgomotul începe de pe drum. De pe tren, din 100 de oameni într-un vagon îi ţinteşti pe cei care se duc în Vama Veche. Sunt vreo trei sau patru, îi recunoşti după tricoul negru cu cîte-o formaţie de care nu a auzit nici dracu’, probabil nici ei înşişi. Au părul lung, tuns extrem de prost, iar lipsa de gust se justifică: “punk”, dar piercing-ul discret îi dă de gol total. Expuşi, se uită la tine duşmănos, nu eşti de-al lor doar pentru că pe tricoul tău nu scrie nimic, şi ai părul tuns scurt.

Sunt mai mulţi în maşina care merge din Constanţa pînă în Mangalia. proporţia creşte, pentru că nu există prea multe posibilităţi de a ajunge acolo, şi ştii că dacă vrei să ajungi în vamă te iei după ei.

Iar în Mangalia e clar totul. în autogară rămîn ei. Se salută, unii se cunosc între ei, şi se aşteaptă febril. Se discută despre nimic, cu cuvinte scurte şi rostite cu atîta siguranţă că îţi vine să crezi că au certitudini, nu alta. Toţi au certitudini. Se fumează stîngaci, se etalează (the new metrosexual-gay-confused punk-teen style) frezuri şi piercing-uri. Se vorbeşte de isprăvile unor oameni care nu sunt prezenţi, ceea ce e absolut convenabil, pentru că de fapt toate povestirile lor sunt poveştile unor oameni care nu au poveşti personale.

Se urcă buluc în microbuz. 40 de oameni într-un microbuz cu 15 locuri, plus bagajele! Aş fi tentat să compar cu sardinele, dar sardinele în conservă sunt puse ORDONAT, ca să încapă. Aici stai cu teamă, să nu cumva să te atingi de piercing-ul vreunuia, şi să-i rupi bucăţi din falcă.

Noroc mare că nuevo-vamaiotas e o specie care e temătoare tare, şi uşor impresionabilă. Nu am avut probleme să fac rost de loc în microbuz, cu alte cuvinte.

Se ajunge în Vamă. Acolo… Ei bine, am văzut talciocuri mai puţin înghesuite decît acesta… Pentru că Vama Veche e un mare talcioc.

Nu are rost să vă vorbesc despre diversele episoade trăite în vamă. Nu are sens. Poate un episod mi se pare relevant. Dimineaţa, în Vamă. Ies la soare, ca omul (era cald, şi era bine). Pe plajă, mai nimeni.

După vreo oră ies de pe plajă să mă plimb. Mă întorc, numai să îmi văd locul cucerit de un grup de francezi care cărau după ei chitară şi lipsă de inspiraţie, şi ‘the romanian counterparts’, aplaudaci. Nu aveam cu mine nici un prosop (venit ca vamaiotu’ cică) şi pentru că toată lumea în jurul meu stătea pe scaune de plastic mi-am luat unul. Mi-am atras oprobiul ‘artiştilor’ care mi-au cîntat ‘vama nu-i a voastră’.

Oook. Kids. Cool down. În primul rînd Vama este, practic, şi a mea, chestie dată de cartea de identitate de România. În al doilea rînd, între mine şi ei, ei au făcut cea mai mare mizerie pe-acolo (mai exact au spart sticlele cu băutură pe care le aveau după ei. În al treilea rînd, de unde atîta ipocrizie, dragii mei? V-aţi trezit deodată lipsiţi de inhibiţii şi tari, în gaşcă, şi în viaţa reală nu faceţi nici doi lei, şi plecaţi capul în faţa oricui?

Nu-mi plac hippioţii ăştia. Sunt lipsiţi de vînă, şi de idei. Sunt nişte recipiente de plastic, cu piercing, dacă e cazul. Cu ce e diferită o curvă de Vama Veche de una de Neptun, să zicem? Doar compania şi preţul, zic eu. Cu ce e diferit un drogat de Vamă şi unul de Mamaia? Doar drogul şi costul lui.

Am făcut alergie urgent la aceşti plastic hippies. Am plecat cu primul tren. Nu puteam suporta să rămîn singur în atîta ignoranţă şi ipocrizie…

[later edit] Şi vorbind de plastic hippies, ca să evit nevoia de a mă justifica de fiecare dată, răspunsul la întrebările tip ale rockerilor nervoşi se găsesc aici

Comments

Plastic hippies (Vama Veche) — 2 Comments

  1. Pingback: More plastic hippies | Fly on the Windscreen

  2. Pingback: Pirații își merită soarta | dorinlazar.ro