Să plîngem după sweat-shop-urile lui Ceaușescu

Matisse-La-Blouse-RoumaineCei care citesc dorinlazar.ro știu că nu apreciez patetismul excesiv al patrioților de duminică. Azi, proiectul ‘La Blouse Roumaine’ a promovat următorul reportaj de la Digi24 în care se prezintă procesul de creare a borangicului, mătasea naturală, unul din materialele tradiționale pentru portul național, ii, năframe, etc.

Pe la 1900, înainte să ne îmbrăcăm de la Paris, purtam haine de borangic. Borangicul era mândria țăranului român, cămașa de sărbătoare, brand de țară. Pe vremea lui Ceaușescu, am reușit performanța de a fi pe locul șase în lume la producția de mătase naturală. Industria a fost distrusă și am ajuns să cumpărăm mătase chinezească și indiană. Și asta, în timp ce nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru dispariția României de pe harta mătăsii.

Bun, de acord, industria a fost distrusă. Dar știți cum s-a făcut industria asta? Industria asta a fost făcută cu copii, elevi de școală care erau puși să culeagă dude sau ce Dumnezeu fac oamenii ca să se îngrijească viermii de mătase. Știți de ce nu puteți pune mîna pe o ‘fabrică de mătase’? Hai să vă zic: pentru că peste vară, școlile din zonele rurale (da, școlile, chestiile alea în care învață copiii voștri), erau umplute cu stative pe care se puneau viermii ăia de mătase. Stativele alea erau îngrijite de profesori care delegau elevi să facă treburile murdare. Și, ah, am uitat să spun, participarea era obligatorie.

La fel ca și curățatul curții de iarbă, de gîndaci și alte chestii. Înainte de 15 septembrie, copiii erau chemați la școală și puși să smulgă cu mîna iarba din pavajul curții. Nu pot să uit mirosul de gîndaci pe care îl adăugam la fiecare mîncare din perioada 15-20 septembrie, un miros persistent, ajutat și de faptul că cu oricît de mult săpun comunist dădeai, și cu oricîtă apă caldă încălzeai, mirosul ăla nenorocit nu ieșea din mîinile alea.

Așa că a murit industria mătăsii? Serios? Să bem pentru asta! Încă un sweat shop în minus!

Sau poate vreți să reamintim liberalilor de azi care plîng după Ceaușescu cum se făcea ‘muncă patriotică’ obligatorie la fiecare început de an, de către toți liceenii și studenții și și de către cei din ciclul gimnazial. Ah, studiezi fizică cuantică? DESIGUR! La Măgurele avem și un cîmp plin de cartofi pe care trebuie să-i culegi înainte.

Comments

Să plîngem după sweat-shop-urile lui Ceaușescu — 10 Comments

  1. Din Balada lui Shogun

    “Suntem fete samuraie
    Nu va luati dupa straie
    Nu-i matase naturala
    C-or murit viermii in scoala
    La vreo zece-n primarie
    Le-or facut autopsie
    Si-or vazut dupa striatii
    C-au murit de radiatii”

  2. Vezi că de la Măgurele unde e fizica și atomii și Turnu Măgurele unde (încă mai) e chimia lui Niculae sunt cam tot atâția kilometri ca de la București la Brașov 😉 Și prin Teleorman nu prea le avem cu cartofii, dar le aveam cu viermii de mătase, deși țăranii locali aveau mare supărare cu duzii care cauzau la gâște sau la rațe (sau poate la amândouă).

    • Am făcut geografie cu o secretară de partid care îl descoperise pe Dumnezeu după revoluție, deci da (de fapt asta e o minciună). Dar merci de corectură, o să fac glume proaste mai inteligent data viitoare! 😛

      Ideea rămîne, din păcate. Țin minte că frate-miu avea cizme și geantă dedicată pentru eveniment, și venea de fiecare dată cu cartofi (că nu prea se găseau).

      Da’ sigur nu aveau la Măgurele un cîmp cu cartofi? Sau măcar un lan de porumb, ceva!

    • Daca se intoarcea cu cartofi de fiecare data nu era un lucru atat de rau 🙂

  3. Pingback: Tot despre Ceaușescu, zeul industriei românești | dorinlazăr.ro