#PolFem, un amuzament feminist

Din vremurile de glorie ale elementului antisocial nu m-am mai amuzat atîta pe seama feministelor românce. De vreo două zile sursa mea de amuzament e pagina de facebook a PolFem, care, cu hashtag în față se autodescrie ca „o platformă de informare și dialog privind participarea politică a femeilor”, descoperită de Vali Petcu.

Feministele au în general cîteva mari dezavantaje în dezbaterea politică: lipsa de argumente, pretenții stupide, lipsă de susținători. Ca să detaliez „lipsă de susținători”, vorbesc chiar de susținători la genul masculin, pentru că femeile, în mod tragic, sunt de obicei mai neimplicate în politică, iar cele care chiar vor să facă o politică neutră la gen o fac fără ajutorul manifestelor feministe.

Nu o să enumăr din nou obiectivele stupide, dar reamintesc chestii precum ideea că minimum 30% din parlament ar trebui să dețină uter. Niciodată nu mi s-a explicat de ce acest lucru e important, pentru că corupția și prostia nu au gen, lucru dovedit de personaje precum Ridzi sau toate profesoarele eșuate pe care USL-ul le perindă prin guvern.

Din lipsa de substanță, PolFem e din start un proiect eșuat. Îl comentez însă pentru că e un proiect finanțat din bani europeni, deci și banii noștri (să nu fim naivi, suntem mai mult contributori decît beneficiari ai pungii comune europene).

#PolFem invită la dezbatere și reflecție. Vrem să auzim opiniile și experiențele voastre ca cetățene și cetățeni ai acestui stat. Vrem să căutăm soluții și punți de dialog între ceea ce trăim și politică. Vrem să auzim vocile voastre în legătură cu teme care vă interesează, probleme cu care vă confruntați. Vrem să vă invităm să analizați critic raportul 88,5% bărbați și 11,5% femei în Parlament și să vă întrebați: de ce, care sunt consecințele, se poate și altfel, cum, de ce?

Ignorați primele patru propoziții. Evident că nu o să vă audă opiniile, experiențele, și nu caută soluții sau punți de dialog. Nu, #polfem e doar un organ de comunicare socialist, un organ de comunicare prin care „se zice”, nu se dialoghează. E o platformă pentru îndoctrinat, nu pentru comunicat; nu există dialog real pentru că de o parte ai niște oameni cu principii rigide care doar încearcă să te convingă pe tine de adevărul lor. Și hai să le acceptăm provocarea, și să analizăm critic raportul de 88.5% bărbați și 11.5% femei în Parlament.

De ce? Pentru că femeile din România doar spun „Girls can”. În schimb, rezultatele se lasă așteptate. Tragic, dar cifrele de mai sus sunt dovada angajamentului în politică al femeilor românce.

Consecințele? Absolut niciuna.

Se poate și altfel? Da, sigur, se poate. Teoretic, există și universuri paralele.

Cum? O altă țară, de exemplu.

De ce? Pentru că femeile uită de la mînă pîn’ la gură? Parcă ați mai pus întrebarea asta.

Iar piesa de rezistență e mai jos:

Manu a observat o mică subtilitate care mie mi-a scăpat pentru că mă-necam de rîs. Vrei dreptate socială? Votează pe cineva care nici măcar nu candidează! Pentru că noi suntem #PolFem și nu trebuie să avem niciun pic de logică!!!

Dincolo de faptul că parcă etnia era cu doi r, și că tipa respectivă nici măcar nu dorește să se implice în politică, #PolFem o trimit în parlament (nu la sterilizare) sau o fac președinte. De ce? Probabil ca să înțelegem de ce proiectele politice la genul feminin eșuează.