Post IMWorld 2016

Încep acum cu poveștile despre IMWorld. Sunt mai multe lucruri de care voiam să vorbesc dar nu aveam un titlu foarte bun, așa că le-am reunit într-o singură postare.

În primul rând evenimentul – mi s-a părut un pic prea mare pentru audiența română, în mod amuzant perfect balansat – un track de developeri, unul de middle-manageri în IT, unul de marketing, unul de manageri (main stage-ul) și unul pentru manageri de social media, sau cum îi mai cheamă acum pe oamenii care știu parolele la Facebook și Twitter. În felul ăsta a fost cuprins cam tot spectrul care mișcă în materie de tehnologie în România.

Zic că a fost un pic prea mare pentru că pe final (a doua zi) puteai să auzi greierii în Romexpo. La sesiunea a doua de la developers stage veniseră sub zece oameni – s-au mai strâns, cred, cu forța câțiva, dar a scăzut puternic interesul, și ultimele două conferințe s-au întâmplat cu sub 10 oameni (și fără mine). Nici nu erau cele mai grozave chestii posibile.

Apoi, singurul eveniment de la main stage la care am participat a fost discuția de deschidere. Acolo a apărut Delia Popescu, cu un discurs scris. Inițial am fost dezamăgit, dar după ce a turuit un pic câteva cifre (explicația mai jos) am prins ideea că un studiu al Uniunii Europene ne-a pus pe ultimul loc la competențe digitale. Și am fost un pic dat peste cap, cum adică, dom’le, suntem noi ultimii? Așa că după discursul Deliei Popescu m-am strecurat printre bodyguarzi și am oprit-o pe d-na ministru pentru câteva întrebări.

Nu am fost singurul – dar nici nu a fost asaltată de mii de oameni cu întrebări, ceea ce m-a mirat. În fond, rar ai ocazia să pui o întrebare concretă unui ministru, față în față. Am rugat-o să îmi confirme faza cu competențele digitale, și mi-a confirmat că studiul există, și că am înțeles corect.

Apoi, din discuție, a explicat de ce citește de pe foaie, și am înțeles. Pentru că e acolo în calitate de ministru, nu de particular cu o oarecare autoritate, și că comunicarea ei devine oficială – îmi spune că a renunțat să țină discursuri „la liber” tocmai pentru că există șansa să dea o cifră greșită, sau să transmită o idee incorect, și e mult mai sănătos să citească de pe foaie. Și, din păcate, nu avem scriitori de discursuri (asta e o notă de-a mea), pentru că discursul ei a fost destul de tern, monoton. A fost o comunicare oficială (și zic eu că se putea și altfel). En fin.

În plus, în discuție a apărut chestia aia celebră cu „Româna e a doua limbă vorbită la Microsoft”. Chestia aia era bullshit încă de pe vremea când a fost scrisă de unul de la ZF, acum e de multe ori mai mult BS. Hai să ne trezim din visul ăsta, ITiștii români sunt mediocri, mai apare câte unul ici colo, dar Andrei Alexandrescu e unul singur,

Ce am mai observat legat de IT-ul românesc – mulți manageri. Din lista pe care am pus-o acolo patru categorii din cinci erau manageri. Prea puțini lucrători – la zona de developeri era jumătate plin de manageri, de tech leads și alte specii d-astea care să dea din cap și să spună „da, frumos”. Și o zic din perspectiva unui tech lead. Mă întreb de ce firmele de IT nu și-au trimis dezvoltatorii la conferința asta – puțini erau, și de la puține firme. Și, obicei strămoșesc, nu discutau între ei.

Prezentatorii români au venit cu chestii destul de subțiri – cei din prima zi au fost subțiri de tot, cea mai tare chestie fiind un engine de sound recognition făcut dintr-un engine în C++ deja existent (și tradus în JS, o chestie făcută automat cu ceva unealtă) și o colecție de patterns care era gratis pe net.

Cum ziceam, nu judec prea tare treburile lucrurile astea, e foarte greu să faci outsourcing și inovație în același timp. În România nu prea se face inovație, și cred că e legat și de ce scrie mai sus legat de competențele noastre digitale.

În materie de dezvoltare s-a discutat enorm despre JavaScript – cu două efecte: unul, că am mai învățat și eu câte ceva, și al doilea că mi-am dat seama că lumea JavaScript e încă la partea de definire a limbajului – și că mega-framework-urile rezolvă niște probleme banale cauzate de infrastructura jenantă de care dispune web-ul. Nimeni, dar nimeni nu-și dorește să schimbe chestia asta, și oamenii care lucrează JavaScript au probleme să înțeleagă unde e problema. În momentul în care am intrat la discuții mai adânci cu omul care a prezentat ECMAScript2015/2016, și când i-am zis că „dacă tot e incompatibil, de ce să nu-l înlocuiești cu un limbaj decent”, omul a reacționat destul de ciudat, pretinzând că nu folosește tone de framework-uri și tool-uri ca să rezolve probleme banale.

Practic, JavaScript acum este în stadiul în care era C++ prin 2003. Oamenii se luptă enorm cu limbajul, doar că din fericire există oameni activi care să și încerce să schimbe în bine lucrurile (spre deosebire de C++ unde lumea a rămas cu specialiștii Boost, o boală de care nu a scăpat încă nici 13 ani mai târziu, și de care o să sufere probabil pentru tot restul vieții).

Cu alte cuvinte m-am trezit la grădinița IT, din nou. E fain să discuți despre language features, e amuzant să discuți despre extraordinara invenție „un for care să itereze printr-o colecție”, e tragic când oamenii nu-și dau seama de limitările lucrurilor pe care le folosesc, și generații întregi cred că computing se referă la îmbinat jdemii de framework-uri pentru a face lucruri banale.

Cam atât despre IMWorld, deocamdată. O să vorbesc în următoarele două postări despre două prezentări mișto la care am participat. Dar mai așteptați un pic. 🙂