Post IMWorld 2016

Încep acum cu poveștile despre IMWorld. Sunt mai multe lucruri de care voiam să vorbesc dar nu aveam un titlu foarte bun, așa că le-am reunit într-o singură postare.

În primul rând evenimentul – mi s-a părut un pic prea mare pentru audiența română, în mod amuzant perfect balansat – un track de developeri, unul de middle-manageri în IT, unul de marketing, unul de manageri (main stage-ul) și unul pentru manageri de social media, sau cum îi mai cheamă acum pe oamenii care știu parolele la Facebook și Twitter. În felul ăsta a fost cuprins cam tot spectrul care mișcă în materie de tehnologie în România.

Zic că a fost un pic prea mare pentru că pe final (a doua zi) puteai să auzi greierii în Romexpo. La sesiunea a doua de la developers stage veniseră sub zece oameni – s-au mai strâns, cred, cu forța câțiva, dar a scăzut puternic interesul, și ultimele două conferințe s-au întâmplat cu sub 10 oameni (și fără mine). Nici nu erau cele mai grozave chestii posibile.

Apoi, singurul eveniment de la main stage la care am participat a fost discuția de deschidere. Acolo a apărut Delia Popescu, cu un discurs scris. Inițial am fost dezamăgit, dar după ce a turuit un pic câteva cifre (explicația mai jos) am prins ideea că un studiu al Uniunii Europene ne-a pus pe ultimul loc la competențe digitale. Și am fost un pic dat peste cap, cum adică, dom’le, suntem noi ultimii? Așa că după discursul Deliei Popescu m-am strecurat printre bodyguarzi și am oprit-o pe d-na ministru pentru câteva întrebări.

Nu am fost singurul – dar nici nu a fost asaltată de mii de oameni cu întrebări, ceea ce m-a mirat. În fond, rar ai ocazia să pui o întrebare concretă unui ministru, față în față. Am rugat-o să îmi confirme faza cu competențele digitale, și mi-a confirmat că studiul există, și că am înțeles corect.

Suntem ultimii. Pe bune.

Suntem ultimii. Pe bune.

Apoi, din discuție, a explicat de ce citește de pe foaie, și am înțeles. Pentru că e acolo în calitate de ministru, nu de particular cu o oarecare autoritate, și că comunicarea ei devine oficială – îmi spune că a renunțat să țină discursuri „la liber” tocmai pentru că există șansa să dea o cifră greșită, sau să transmită o idee incorect, și e mult mai sănătos să citească de pe foaie. Și, din păcate, nu avem scriitori de discursuri (asta e o notă de-a mea), pentru că discursul ei a fost destul de tern, monoton. A fost o comunicare oficială (și zic eu că se putea și altfel). En fin.

În plus, în discuție a apărut chestia aia celebră cu „Româna e a doua limbă vorbită la Microsoft”. Chestia aia era bullshit încă de pe vremea când a fost scrisă de unul de la ZF, acum e de multe ori mai mult BS. Hai să ne trezim din visul ăsta, ITiștii români sunt mediocri, mai apare câte unul ici colo, dar Andrei Alexandrescu e unul singur,

Ce am mai observat legat de IT-ul românesc – mulți manageri. Din lista pe care am pus-o acolo patru categorii din cinci erau manageri. Prea puțini lucrători – la zona de developeri era jumătate plin de manageri, de tech leads și alte specii d-astea care să dea din cap și să spună „da, frumos”. Și o zic din perspectiva unui tech lead. Mă întreb de ce firmele de IT nu și-au trimis dezvoltatorii la conferința asta – puțini erau, și de la puține firme. Și, obicei strămoșesc, nu discutau între ei.

Prezentatorii români au venit cu chestii destul de subțiri – cei din prima zi au fost subțiri de tot, cea mai tare chestie fiind un engine de sound recognition făcut dintr-un engine în C++ deja existent (și tradus în JS, o chestie făcută automat cu ceva unealtă) și o colecție de patterns care era gratis pe net.

Cum ziceam, nu judec prea tare treburile lucrurile astea, e foarte greu să faci outsourcing și inovație în același timp. În România nu prea se face inovație, și cred că e legat și de ce scrie mai sus legat de competențele noastre digitale.

În materie de dezvoltare s-a discutat enorm despre JavaScript – cu două efecte: unul, că am mai învățat și eu câte ceva, și al doilea că mi-am dat seama că lumea JavaScript e încă la partea de definire a limbajului – și că mega-framework-urile rezolvă niște probleme banale cauzate de infrastructura jenantă de care dispune web-ul. Nimeni, dar nimeni nu-și dorește să schimbe chestia asta, și oamenii care lucrează JavaScript au probleme să înțeleagă unde e problema. În momentul în care am intrat la discuții mai adânci cu omul care a prezentat ECMAScript2015/2016, și când i-am zis că „dacă tot e incompatibil, de ce să nu-l înlocuiești cu un limbaj decent”, omul a reacționat destul de ciudat, pretinzând că nu folosește tone de framework-uri și tool-uri ca să rezolve probleme banale.

Practic, JavaScript acum este în stadiul în care era C++ prin 2003. Oamenii se luptă enorm cu limbajul, doar că din fericire există oameni activi care să și încerce să schimbe în bine lucrurile (spre deosebire de C++ unde lumea a rămas cu specialiștii Boost, o boală de care nu a scăpat încă nici 13 ani mai târziu, și de care o să sufere probabil pentru tot restul vieții).

Cu alte cuvinte m-am trezit la grădinița IT, din nou. E fain să discuți despre language features, e amuzant să discuți despre extraordinara invenție „un for care să itereze printr-o colecție”, e tragic când oamenii nu-și dau seama de limitările lucrurilor pe care le folosesc, și generații întregi cred că computing se referă la îmbinat jdemii de framework-uri pentru a face lucruri banale.

Cam atât despre IMWorld, deocamdată. O să vorbesc în următoarele două postări despre două prezentări mișto la care am participat. Dar mai așteptați un pic. 🙂


Comments

Post IMWorld 2016 — 11 Comments

    • Așa e. Administrația nu a reușit să depășească nivelul “tovarăși și secretare”. E o nebuloasă care a menține o zonă safe pentru catastrofele umane ajunse în jilțuri. Și doar prin comparație unii cu ceva skills-uri par profesioniști. Suntem sub papucul unor “tătuci”care mențin mediocritatea în toate aspectele vieții. Nu știu de ce am pus ghilimele.

  1. “Și, din păcate, nu avem scriitori de discursuri (asta e o notă de-a mea)” – Avem, dar nimeni din zona politica nu plateste pentru ei. Un politician (tehnocrat sau nu) prefera sa-si plateascsa secretara sau vreun pustan “de la cabinet” sa-i scrie un colaj de informatii online, decat sa plateasca un speech writer/copywriter, desi, in corporatii, managerii n-au o problema cu asta.

    • Ce ma socheaza e ca aud uneori despre miile de euro data postacilor si bloggerilor de buzunar, dar rar aud despre scriitorii de discursuri (pentru ca da, nu-i angajeaza nimeni… lasa-i sa faca training-uri si coaching, ca noi ne descurcam :P).

    • Cred că mai auzim când auzim că vine xulescu să-i facă campania lui Ponta sau lui Băsescu – ceva manager de campanie străin. Cumva acolo „ie incluși”

Comentariul tău