Posts

Assassin’s Creed II (2009) este un action-adventure, a doua iterație din seria Assassin’s Creed. Am vorbit despre primul Assassin’s Creed în episodul anterior. Assassin’s Creed II are trei episoade, II, Brotherhood și Revelations - și sper că o să ajung să vorbesc despre fiecare dintre ele. Fiind un action-adventure, povestea e iarăși destul de importantă; din punctul meu de vedere e jocul care de fapt ar fi trebuit să fie primul din serie, care păstrează elementele bune din prima iterație și adaugă elemente noi, care reușește să zică o poveste excelentă.

Teambuilding este o comedie românească care a fost filmul anului 2022 în România. Cu Matei Dima (Bromania), Cosmin Nedelcu (Micutzu) și Șerban Pavlu ca și cap de afiș, după un scenariu scris de Alex Coteț, regizat de Coteț, Dima și Nedelcu. E un film nerecomandat minorilor, cu limbaj extrem, cu beții și consum de droguri.

Am început o serie în care o să includ recenzii de jocuri (poate și cărți mai încolo) care s-au strâns pe backlogul-ul meu și pe care acum le iau „din urmă”. Am făcut o mișcare de-asta unde mi-am pus toate jocurile din Steam în backlog și acum vreau să trec prin ele - măcar să văd sau să-mi reamintesc despre ce e vorba. Primul titlu din serie o să fie Assassin’s Creed - un joc în care am surprinzător de puține ore pentru de câte ori l-am jucat. Vreo 80 numai.

Nu există un război cultural. Există doar 10 oameni nervoși care trăiesc din nervii altora, care promovează cele mai tembele idei pe social media pentru popularitate și profit, și o presă care menține atenția oamenilor prin articole de stârnit reacții nervoase. Cam asta e, pe scurt, ce zice Russell Howard în clipul de mai jos. O idee pe care eu o numesc de prin 2018 „angertainment”, dar pe care recunosc că nu am formulat-o niciodată în felul acesta.

A scris Krossfire despre internetul lent și recunosc că nu mă recunosc în filmul pe care îl pune el pe-acolo. Asta pentru că deși toate lucrurile pe care le enumeră în articol sunt corecte, chiar dacă totul e într-adevăr mai lent, mai contraintuitiv, mai opus experienței individuale, nu există zi în care să nu fiu uimit de cât de bine merg lucrurile.

O să vedeți zilele astea mulți români care se plâng despre tratamentul Austriei față de România. Austria refuză acum (decembrie 2022) accesul României în spațiul Schengen, pe o tehnicalitate nebuloasă și neargumentată suficient. Nu există recurs - Austria recurge acum la șantaj, și care sunt elementele șantajului e o informație pe care poate că e mai bine că nu scapă decât parțial din biroul MAE și SRI. E justificat plânsetul românilor? Da. De ceva vreme se simte de parcă Europa vine numai cu îndatoriri, cu corecții, cu „ce facem rău”. Iar argumentul că „nu ai șapcă” ne e binecunoscut - Austria îl aplică și ne simțim, la nivel personal, atacați.

Hai să mai strângem câteva idei despre cum se întâmplă lucrurile cu Musk la Twitter. Sunt subiecte de conversație excelente pe care poate ar trebui să le discutăm un pic mai des.

În seara asta am dat drumul să mă uit la discuția pe care o are Vali cu criptofrații Hobincu și Ștefan Stoean pe youtube. Discuția în sine e destul ciudată, în sensul că nici Vali nu a venit pus să le demoleze coșmelia (dar pune niște întrebări de bun simț), și criptofrații își fac jocul. Cumva natural, pentru că discuția se întâmplă în casa lui Hobincu, bănuiesc că era cam ciudat dacă Vali venea acolo și le zicea cu subiect și predicat că mint (deși sunt locuri unde sugerează). Aș spune că nu recomand discuția respectivă pentru simplul fapt că nu vă aduce nimic util - singura știre pe care trebuie s-o știți e că încă o bursă de cripto a căzut, și Bitcoin-ul e sub 16000$ bucata iar treaba asta i-a prins live, și telefonul unuia a început să sune din cauza asta.

Știu că oamenii sunt un pic confuzi în legătură cu ceea ce se întâmplă recent cu Podcastul de Istorie. Multă lume ne-a întrebat: „dar ce v-a venit să faceți filosofie?” „Există deja podcastul de filosofie!”. Și sunt de acord cu întrebarea - dar ceea ce facem noi e mai degrabă e să ne uităm peste curentele filosofice, să înțelegem cum au evoluat și cum influențează subiectele pe care vrem să le discutăm mai târziu (cum a fost povestea cu Marcus Aurelius sau cum va fi povestea lui Constantin cel Mare). Tot ce facem e să construim un context - și eu, și Sergiu simțim că lipsește o fațetă foarte importantă pe care nu am pregătit-o suficient de bine și lipsa ei ne limita.

Oricine are un pic de cap și empatie și se uită acum la ce se întâmplă la Twitter după preluarea de către Elon Musk înțelege de ce lucrurile nu ar trebui să meargă așa în lume. Că nu poți să intri într-o firmă, să dai 50% din oameni afară și lucrurile să funcționeze la fel ca înainte. Dacă nu aș fi fost deja pe jumătate socialist, probabil că acum aș fi devenit unul.