Posts

Cartea lui Robert Adam se vrea o radiografie a fenomenului populist din România începând de la mijlocul secolul XIX până în anii 2000. Ratează însă o mare parte din obiective: trece foarte rapid peste populismul comunist, concentrându-se pe el ca material introductiv pentru explicarea anilor 1990-2010. În același timp, tratează superficial populismul în anii recenți, rezumându-se la activitatea partidelor politice, ignorând complet mediul digital/internet.

Scurt: au început epurările, deocamdată făcute prin presiuni inimaginabile prin rețelele sociale. Și epurările reușesc. De la persecutarea unor copii pentru că au zis diverse cuvinte din piesele americane la modă((cazul Skai Jackson și expunerea unor minori în spațiul public)) (da, nigger este un cuvânt pe care îl găsești în cam 25% din top 100 piese populare în ultimii ani), la oameni care se retrag voluntar pentru că nu mai sunt capabili să facă față presiunilor, cum e cazul lui Jenna Marbles (am urmărit clipul ăla cu ea în lacrimi, și serios, am niște amintiri pre-89).

De câteva zile am o mare dilemă. Am primit pe mail o factură de plată pentru gaz de la ENGIE. Nu e rău, pot să dau click și să ajung într-o interfață din care să o plătesc. Problema? Nu există factura înregistrată în sistemul lor. Și nu e vorba că e weekend (deși din câte știu eu calculatoarele lucrează și în weekend), pentru că treaba asta s-a întâmplat acum 10 zile. De zece zile, practic, ENGIE mi-a trimis o informare de plată pe mail, dar nu există nicio datorie de plată înregistrată în sistemul lor electronic.

Toată lumea se uită la banii cu care au fost amendați cei de la Google România. Și cred că lumea se uită în direcția greșită. Amenda aia nu e despre bani. E despre domeniul posibilului și imposibilului.

Pentru un motiv care îmi scapă, conservatorii, mari fani ai libertății de expresie și a libertăților individuale în general, se pun pe interzis lucruri de fiecare dată când au măcar un dram de putere în mâini. Și aș vrea să zic că nu înțeleg de ce, dar înțeleg, și despre asta o să vorbesc mai jos. De data asta e vorba despre identitatea de gen, și cred că singurul lucru pe care ni-l demonstrează e nu doar că conservatorii români au apucături de comuniști imberbi, ci și că nu prea avem reprezentanți care să ne apere de cenzori fără minte. Să le luăm în ordine.

Ok, so github boldly claims that they fixed slavery by renaming the term „master” to something else((they obviously don’t claim that. But that’s how this kind of action feels like)). This is not a new idea, I have seen it in other places as well. Python people were finally hitting the high of a lifetime when they removed all master/slave terminology from their base code. Now people who had slaves in their family tree (which is basically everyone in the world, depends on how far you want to look in the past) can properly master python coding without thinking at all about the horrible crime of slavery. And without thinking at all, which is, after all, the purpose of python((I’m not only serious, but also a bit fawning over this quality of the language)).

Prin vestul civilizat umblă acum niște idei revoluționare legate de ce trebuie păstrat din istorie și ce nu. Într-un moment de criză socială pe fond de epidemie, britanicii au început să dea jos statui în Bristol pentru că în SUA niște polițiști tratează urât populația de culoare (și să găsească reviste vechi în ele).

TL;DR Dan C. Mihăilescu – „Castelul…” este o carte proastă care elucidează indirect nu doar misoginismul culturii românești, dar și slugărnicia intelectualilor din generația lui Decemeu. De asemenea, pentru cine avea nevoie de o explicație suplimentară, explică eșecul lui DCM pe youtube.

Ați auzit de campania făcută de ministerul culturii, „Citește Românește”? E cam aceeași campanie care se face de vreo 10-20 de ani – românul citește puțin și numai prostii, și suntem siguri că putem rectifica asta!

… și nu doar ele lipsesc la apel. Dar haide să vorbim un pic de ele, ca apoi să extindem un pic problema.