Posts

Nu știam de ce a devenit atât de popular acest subiect zilele astea până și pe Twitter, și am văzut destul de rapid știrea referitoare la discuțiile din Parlament. Evident, nu e vorba că se elimină educația sexuală, ci se elimină sintagma „educație sexuală”. Nimic de substanță nu se modifică, însă cei de la PSD și PNL, ambele partide conservatoare, primul de dreapta, celălalt de stânga, vor să-și păstreze confuzul electorat mulțumit. Și sincer, nu e o problemă atât de mare cât s-ar putea crede. 12 ani de Religie nu reușesc să-i învețe pe copiii români să nu fure și să nu mintă, de ce ar schimba doi-trei ani de educație „sanitară” ceva?

Pentru că nu o înțeleg. Scurt și la obiect. Nu pentru că nu înțeleg argumentele celor care sunt afectați de rasism – singurul lucru vag asemănător pe care l-am simțit pe pielea mea a fost tratamentul vameșilor germani prin 2005 sau 2006 care s-au luat de mine pentru că sunt român și au simțit nevoia să mă hărțuiască – pot înțelege argumentele celor care se plâng de rasism. Doar că nu înțeleg cum pot să fie rasiști oamenii a căror cultură((nu exclusiv, dar majoritar)) m-a format pe mine să rejectez rasismul. Serios, e atât de simplu:

Un ascultător ne-a pus întrebarea asta acum câteva zile, și pentru că e o întrebare pe care poate că oamenii și-o pun (mai ales în contextul în care în 2020 au apărut un miliard de podcasturi românești), am zis să dau răspunsul în clar. Varianta TL;DR: nu știm care e, dar probabil că „Pește prăjit” merită titlul. [editare] a existat un podcast de oameni de social media, podio, ținut de Dragoș Novac, între 2006 și 2008, 19 episoade.

Articolul pe care îl discut: „Prosperitatea modelează lumea”, un articol publicat la zoso.ro de către un guest (nu și-a dat un nume). După primul paragraf am simțit nevoia să-mi dau palme peste ochi, prins undeva între amuzament și un sentiment de jenă, și am simțit nevoia de a spune câteva lucruri. E foarte important, citiți articolul înainte de a-l citi pe-al meu.

Am avut aseară o lungă dezbatere pe tema felului în care marxismul cultural ia avans și asta e rău. Nu neapărat important, discuția pornise de la faptul că Twitch a pus pe post de cenzor o tipă trans (FerociouslySteph) care urăște oamenii care joacă jocuri, e puternic rasistă (dar pe invers, urăște albii și i se pare că totul e white-supremacy), mă rog, toate lucrurile alea bune. E neimportant pentru că știm ce se va întâmpla, Steph va reclama că e hărțuită și ăia de la Twitch nu o să mai știe cum să rezolve problema pentru că e clar că nici ei nu vor să se asocieze cu cineva atât de primitiv, dar nu despre asta vreau să vorbesc.

You invited me to your site. I need to make an account because you need to keep tabs on me, perhaps you wanted to know where I live and to remember me and all my orders. Fine, I get it. It works. I will no longer complain about that, I let other smarter people to do that.

So, Google decided to shut down Google Play Music and replace it with Youtube Music. Frankly, it’s not unexpected. The morons managed to close way better and useful project like the Reader, why wouldn’t they do the same for a relatively low effort platform like GPM((we can discuss about how much low effort it is. It might be high effort for people like Trilulilu doing Zonga, it’s not for a multi-billion company))?

TL;DR: topul trending e plin de manele pentru că ăia produc mult și cantitatea contează mai mult decât calitatea. Și oamenii din social media nu ascultă manele pentru că le trăiesc.

Dilema veche e un forum interesant. Un reper. Multă lume interesantă s-a strâns acolo să scrie de-a lungul timpului, să publice un eseu, o idee – și a fost un loc unde s-au întâlnit mai multe ideologii și curente de gândire. Numai că așa cum Dilema a fost un produs al epocii sale, un produs de tranziție, nu ar trebui să ne mire că impostura e și ea la ordinea zilei.

Inițial vroiam să scriu doar despre motivul pentru care milenialii omoară lucruri – o mică bucată de istorie de internet legată de outrage culture sau angertainment. Cred că totul a început cu un tweet dat de un social media manager de la The Economist, legat de industria de diamante.