Poveste plictisitoare cu antagonişti

Azi, vorbind, mi-a venit o idee. De fapt, o poveste.

Se făcea că Făt-Frumos porneşte năvalnic să o salveze pe Ileana Cosînzeana. Încalecă pe zeci de cai, pe care îi aleargă pînă îşi pierd suflarea, ajunge faţă în faţă cu Zmeul, îl provoacă la duel, şi imitîndu-l pe Greuceanu îi taie capul după ce în prealabil joacă înfiptea cu el. La propriu.

Pe Ileana Cosînzeana nu a întrebat-o nimeni dacă vrea. Bine, zmeul ca zmeu, e rău, ştim, pentru că toată lumea ne-a zis că zmeul de zmeu ce e, e tare rău. Adică… DOOOOOOH. E rău!

Dar de ce?

Ce ziceţi de povestea asta: Unul cu maşină bengoasă (de zece cai putere) porneşte să salveze o brunetă cu cosiţe aurii (ca să fie ea specială) ce-i place. Ea, sărmana, iubea un băiat mai urîţel de felul lui, dar non-violent. Nici nu-i de mirare că individul care se face şi muscă dîndu-se de trei ori peste cap (spionîndu-i pe cei doi), de gelozie ajunge să-l provoace la duel pe băiatul pe care ea îl iubea. Neexperimentat, Zmeul crapă. Făt Frumos rămîne singurul care să spună povestea, aşa că…

Şi atunci, cine este ăla rău? cine e cel bun?

În general, oamenii tind să judece pe cei învinşi ca pe cei răi. Ce s-ar fi întîmplat dacă zmeul l-ar fi bătut pe Făt Frumos? Ar mai fi fost vreo problemă? De ce  nu ar fi fost văzut Făt Frumos ca cel neavenit? De ce nu ar fi văzut ca un instigator, ca un belicos, ca un nervos, ca un eşec al societăţii?

Noi le zicem poveşti cu feţi frumoşi copiilor, dar în sinea noastră ştim: “real, zmeul îl bate pe Făt Frumos fără apel, iar Ileana Cosînzeana îi spune apoi languros: Bine că am scăpat de ăla, începuse să mă enerveze, de la faza cu musca“. Noi îi învăţăm pe cei din jurul nostru ce e bine, dar nu ne urmăm propriile sfaturi, şi ne facem că plouă. E mai uşor. Povestea cu “ăla rău s-ar putea să nu fie diavolul de pe pămînt” s-ar putea să fie prea greu de digerat. Poate “ăla rău” nu e nici măcar ăla rău. Poate e cel bun, dar prost înţeles.

Încă o idee. Cînd ai de-a face cu doi antagonişti, în mod sigur nu ai unul bun şi unul rău. Ai doi răi, problema care rămîne este: cine cîştigă, ce va face, ce se va întîmpla după victoria lui?

Aşa că nu mai credeţi pe nimeni. Căutaţi-vă propriile păreri. Poate cei buni sunt cei răi, şi invers. Nu ştii niciodată.

Pfiu. Revenim?

Comments are closed.