Povești cu ITiști, voturi și scutiri de impozite

Aș fi vrut să-i răspund lui Vali la articolul cu „bancul cu lucrătorii din IT”, dar văd că linșajul public l-a ajuns înaintea mea, așa că o să scriu articolul pe care doream să-l scriu oricum, cu niște precizări legate de industria IT, salarii, voturi și scutiri de impozite.

În primul rând să atacăm niște mituri.

  1. Programatorii sunt scutiți de impozite. E greșit, sunt scutiți de un singur impozit, care nici măcar nu e cel mai mare și nici cel mai important. Dar da, sunt scutiți de un impozit care acum e 10% din brut (o sumă care deodată cu modificarea fiscală a devenit mai importantă).
  2. Scutirea de impozit pentru programatori e inutilă, bogații ăia din IT ar putea să o plătească. O să explic mai jos de ce există acea scutire de impozit și de ce, ca societate, dorim să existe acea scutire în continuare.
  3. Programatorii nu au votat. Aici oamenii nu au o percepție foarte clară a cine lucrează în IT și cine nu. Ca și categorie socială, lucrătorii în IT (și în special cei din corporații sau semi-corporații((firme mici care aspiră către valori corporatiste)) ) au votat destul de consecvent, probabil mai mult decât alte categorii de angajați cu educație similară. În general, programatorii au votat. Sigur, o să veniți să-mi dați exemplu cu Maneluț, prietenul vostru programator care s-a dus la grătar în ziua aia. Vă asigur că nu înțelegeți cum se fac statisticile.

Să continuăm un pic acest punct. Problema e că lucrătorii în IT sunt puțini și aglomerați în câteva orașe. București, Cluj, Iași, Timișoara, Brașov, Sibiu, și lista se îngustează destul de brusc. Da, cam fiecare oraș mare are firme de IT, dar procente semnificative se găsesc doar pe-aici. Orașe în care USR-ul a luat câteva procente bunicele. Corelația nu e irelevantă.

Vali se întreba, corect, de ce lui Nicu Șordan nu i-a păsat de programatori. În principiu pentru că lui nu prea i-a păsat de ceea ce așteptau oamenii de la el, de la USR. Acolo problema e la Nicușor, nu la programatori. Programatorii și lucrătorii din social media au fost arhetipul votantului USR.

Vali se mai uită la rezultate. Cred că greșește neînțelegând că rezultatele slabe se datorează faptului că de fapt sunt foarte puține categorii sociale care să se alăture curentului de gândire din mediul IT & social media. Ăștia suntem, vreo câteva sute de mii, și votăm un pic peste media categoriilor noastre de vârstă și educație. Concluzia lui e incorectă – nu datorită indiferenței oamenilor din IT a câștigat PSD-ul, ci datorită indiferenței restului oamenilor, pe care i-am uitat pe drum.

Pentru că între IT&SM și restul națiunii s-a deschis un rift enorm. Noi jonglăm cu cifre pe care ceilalți nici nu le bănuiesc, ne jucăm cu informații pe care ceilalți nu le înțeleg și părem mulți și zgomotoși dar suntem puțini și destul de puturoși din punct de vedere al implicării sociale. Suntem încă într-o perioadă de tranziție.

Există conștiință socială, totuși. Oamenii din zona asta sunt dispuși, în general, să îi ajute pe cei din jur, să voteze, să se implice. Dar sunt și afectați de o comoditate inerentă faptului că totul pentru ei se întâmplă fie imediat, fie nu se mai întâmplă niciodată. Mă plângeam zilele trecute de faptul că după o săptămână #metoo o să dispară, și am exagerat cu săptămâna, a fost nevoie de doar fix 5 zile. Totul se consumă rapid, intens, imediat. Dacă însă ceva durează, foarte puțini au anduranța necesară – ăsta e motivul pentru care ITiștii nu intră decât rar în partide politice, nu sunt vizibili în societate, pentru că lucrurile cer timp și energie.

Și acum vine de fapt partea dureroasă pe care Vali nu o vede și nu o cunoaște. Oamenii din IT, mai ales cei mai tineri, sunt în general obișnuiți ca problemele de natură materială să fie rezolvate de ceea ce ei percep, în general, ca o clasă inferioară de auxiliari. Fiecare firmă de IT are în general unul sau mai mulți angajați auxiliari care să rezolve problemele reale gen „mers și cumpărat cafea”, sau „curățat după ei în bucătărie/baie”. Dacă am programa în secolul XVIII, programatorii ar avea sclavi pentru că n-ar putea funcționa fără ei. Și ar protesta contra sclaviei, nevăzând nicio contradicție între cele două.

Acum să disipăm un pic șocul, și să facem o recapitulare. IT-iștii votează, uneori chiar se implică social și au în continuare o scutire de impozit.

Să explicăm un pic care a fost logica scutirii de impozit. Teoria spune că scutirea de impozit a fost făcută pentru a încuraja mediul IT să se dezvolte – dar realitatea e alta, și poate ar trebui enunțată și ea. Scutirea de impozit nu a fost făcută pentru a încuraja mediul IT să se dezvolte – el era deja destul de dezvoltat când s-a dat acea scutire. Scutirea s-a dat pentru ca România să rămână încă competitivă în IT, pentru că deja salariile crescuseră suficient cât să fie cam la fel de costisitor un programator român cât unul german.

Mai merită să menținem această scutire de impozit? Răspunsul simplu e da. Explicația e un pic mai jos.

Înțeleg că acum costurile salariale pentru o firmă cresc cu vreo 10% pentru angajații scutiți de impozit (nu toți angajații din firmele IT sunt scutiți de impozit). De asemenea, dacă s-ar introduce impozitul de 10%, ar fi o creștere de 20% la fondul salarial. Și aici vine întrebarea: creștem fondul de salarii cu 20% sau ne mutăm în Ucraina cu șandramaua?

Mediul IT românesc este aproape exclusiv ocupat cu outsourcing-ul. România e extrem de atractivă pentru Germania, de exemplu (mai ales orașele din Ardeal). Nemții preferă să vină în România să-și rezolve problemele de IT cu noi pentru că suntem cât de cât apropiați din punct de vedere cultural. Cu toate metehnele noastre suntem încă competitivi. Nu și dacă adăugăm 20% la nota de plată.

Intrasem în dialog (mă rog, monolog, că asta se întâmplă cu oamenii care nu vor să audă ce zici) cu un individ care urla că IT-ul e menajat de 600 de milioane de euro anual. Posibil să fie adevărat. Problema reală pe care o au în mână guvernanții acum e că nu poți să taxezi ceea ce nu există, și în momentul în care nota de plată urcă brusc de la un an la altul la 120%, oamenii din IT o să pună în funcțiune planul B.

Ce e planul B, depinde de la om la om. Emigrarea e ieftină și curând brexiții o să plângă după oamenii pe care i-au alungat și o să cheme din nou români. Canada, Germania, Olanda sunt încă destinații primitoare mai ales dacă te duci să muncești într-un domeniu cerut. Ce ține în viață IT-ul românesc e faptul că emigrarea într-o țară mai civilizată nu mai aduce un nivel de trai spectaculos îmbunătățit, nu în IT-ul din 2017. Când însă angajatorii români o să piardă contract după contract, când o să înceapă oamenii din IT care nu au o calificare reală((subiectul e de discutat, și privește calitățile tehnice lipsă ale lucrătorilor din IT-ul românesc în anul de grație 2017)) să treacă prin valuri de restructurări, atunci toată bula aia din IT o să se spargă((Eu unul m-aș bucura să se spargă bula asta pentru că m-am săturat să văd oameni cu intelect subunitar purtând etichete de „Senior software engineer”)) și pentru țară nu o să fie bine. Pentru că, de bine, de rău, cu impostura lor, oamenii ăștia aduc mulți bani în România, cheltuie în România, plătesc alte taxe și impozite (altele decât acel 10%) în România și participă, direct sau indirect, la însănătoșirea țării. Preferăm să avem un IT competitiv, indiferent ce produce el, decât să vedem banii ăia neintrând deloc în România.

Revenind: are dreptate Vali să îi ia la urecheat pe ITiști? Nu prea. Dar e greu de identificat ce înseamnă IT, ce este un ITist și care e impactul lui în societate. Nu avem niște statistici clare „oamenii din IT au votat așa, sau nu s-au prezentat la vot”. El face niște presupuneri, dar nu le bazează pe nimic, că nu există cifre.

Și cei care îl linșează sunt la fel de subiectivi – ca și mine, văzând lucrurile din interior, tu și ai tăi sunteți eroii. Oamenii care sunt ca tine sunt cei mai drepți și mai corecți. Articolul lui Vali ar fi putut fi un moment de reflecție, să vedem cum se văd lucrurile din afara mediului nostru. Poate că informațiile pe care le avem sunt ciuntite, poate oamenii din jurul nostru sunt altfel decât îi credem. Lucrurile din afară se văd cum le vede Vali, lucrurile dinăuntru se văd așa cum reclamă comentatorii lui. Nici Vali, nici comentatorii lui și, mai tragic, nici eu nu am dreptate. Și v-am pus să citiți ditai textul ca să ajung la concluzia asta.

Mai bine să vă dau un spoiler alert: postarea e lungă și concluziile incerte.