Pravda revine (Trăiască Scînteia Tineretului)

Cîteodată te mai izbește cîte un articol precum ăsta și îți vine să te întrebi dacă nu cumva cineva a vrut să facă o glumă proastă care să implice ideea de jurnalism.

Ai fi văzut ceva, un indiciu, care să-ți spună că „da, e o glumă, sunteți la monitorul ascuns”. Dar tot articolul e plin de fraze precum:

Oameni puternici, de talia lui Ion Iliescu, sunt de părere că ar trebui introdus permisul de conducere a bicicletei

Poftim? Cine? Ce? Cine e Ion Iliescu, de cînd e relevant Ion Iliescu în problema bicicletelor? Aflăm mai departe:

“E rațional așa, spune domnul președinte. Adică la situația concretă în care ne aflăm noi, probabil că se impune o rigoare, că e vorba chiar pentru autoprotecție la tineri”.

Autoprotecție vrea să fie „protecție auto contra tinerilor?”. Ciudată treabă.

Articolul e plin de invective la adresa „tinerilor crăcănați pe biciclete” sau „Puștanii emo, orbiți de frizuri lățite peste față”. Ei „vor să impresioneze cu bicicletele lor opulente, cu cascadoriile, cu ținutele lor”. Biciclete opulente? Poftim? Burghezia asta!!! HUO! Tovarăși, linșați-l pe copilul de 10 ani cu bicicleta burghezo-moșierească!!!!

Dar există și o latură romantică a bicicletei. Cînd te raportezi la oamenii puternici de talia lui Ion Iliescu (care de felul lui e destul de scund), nu poți să nu-ți amintești cu regret:

La fotbal și la biciclete toată lumea se pricepe. De atunci, m-a bătut zi și noapte la cap, m-a făcut să ajung și la fostul președinte al României, să pună el o vorbă bună, că l-a auzit povestind la o conferință despre învățământul superior cum pedala el în tinerețea lui revoluționară… Atunci statul comunist avea grijă să nu aglomereze străzile cu mașini, eroii muncii socialiste treceau în goană pe biciclete vopsite în culori vesele

Poftim? Hai să fim serioși. Vorbești despre eroii muncii socialiste care stăteau LA COADĂ timp de 4 ore să ia o pîine? La eroii muncii socialiste care nu-și permiteau o mașină? Da, statl comunist avea grijă să nu aglomereze străzile cu mașini, ca să aibă nomenclatura spațiu de plăvani, să nu se simtă ei deranjați.

Cu alte cuvinte, Huo, tovarăși, copiii ăștia cu bicicletele lor opulente trebuie crucificați. Noroc cu ideea Letei. Cine e Leta nu o să aflăm niciodată, dar clar că ea e o visătoare.

Lui Băsescu, Leta îi trimite semnale disperate de câte ori trece pe sub zidurile Palatului Cotroceni, dar președintele în funcție e un fost marinar, inima lui nu vibrează la biciclete.

Dar mafia constituită de foștii eroi ai muncii socialiste este necruțătoare cu visul Letei:

Permisul ăsta visat de Leta s-ar obține ușor. Și, de fapt, ar atesta că biciclistul a absolvit un curs simplu de supraviețuire în traficul rutier. Elevii să-l obțină încă din școală, iar adulții de la poliție. La mintea Letei, n-ar fi imposibil. N-ai cum să-i explici unei biciclete entuziaste că suntem în România și că ideea ei ar naște o colosală mafie a permiselor de bicicletă. Va conta numai șpaga. Unii vor rămâne pietoni pe viață, în vreme ce alții în câteva minute își vor lua permis pentru toate tipurile de bicicletă.

Pînă una alta, dacă băselninho nu reacționează, bine că reacționează tov. Iliescu. În fond, e un om puternic, cu statură de erou național și cu talie de invidiat. Tovarășe Iliescu, ce facem cu România sărăcită de comunism? Acum că problema bicicliștilor e rezolvată, ce facem cu hoții pe care i-ați crescut la sîn?

Trăiască România! Trăiască Partidul! Ura! Ura!

Și să îi strîngem pe toți emo ăia cu frezurile și să-i băgăm la închisoare, cu un permis de liberă trecere dacă se tund.