Prea mult negativism de ziua națională

Rar mi-a fost dat să văd atât de mult negativism legat de ziua națională ca anul acesta. Nu spun că nu ar fi existat încă de mai multă vreme acest negativism, doar că acum îl văd eu, poate și pentru că am o oarecare detașare de fenomen. Poate pentru că anul acesta s-a schimbat ceva la mine, și în loc să văd un capăt de țară în absolut orice dificultate, văd cum dincolo de plânsetele tuturor România merge înainte.

Poate problema e la mine, că nu mai gândesc în absoluturi. Că îmi dau seama că aș prefera să nu câștige PSD alegerile, dar și dacă le-o câștiga nu o fi finalul nostru ca stat independent. Că democrația noastră funcționează, chiar dacă la un moment dat trebuie să ne strigăm voința în stradă.

Așa că anul acesta ziua națională m-a prins printre cei care sunt mândri de moștenirea istorică a României fără a urî națiunile ce ne înconjoară, și care au încredere că lucrurile vor fi din ce în ce mai bune. Și de-asta mă miră când văd postări pasionale despre cât de oribilă e România, cât de urât e locul ăsta, cât de oribili sunt oamenii. Demonstrații pe pagini întregi legate de eșecul nostru ca țară. Și nu am ce să le reproșez, oamenii, cel mai des intelectuali, scriu ce simt. Dar ei nu își dau seama că vorbesc despre ei înșiși așa?

România suntem noi – ăștia care am rămas pe-aici și cărora ne pasă sau nu ne pasă, care iubim irațional sau urâm argumentat locul ăsta. Sunt oamenii care au plecat afară, și care vorbesc în română, comentează și interacționează cu românii, chiar dacă se laudă sus și tare că ei nu mai sunt parte din națiune. Suntem ăștia care ne-am făcut insulițe de bine din care urlăm ce nasol e în restul țării. România suntem noi, oamenii.

Lucrurile nu sunt perfecte, nu. Dar noi suntem cei care trebuie să schimbăm situația. Noi suntem cei care trebuie să facem lucrurile să fie bine. Noi trebuie să fim cei intransigenți, cei răi, cei incisivi cu corupții, Noi trebuie să ne luptăm cu indiferența, cu mizeria, cu sărăcia. Noi trebuie să-i ajutăm pe cei mai puțin norocoși ca noi, și noi trebuie să ne ridicăm din mizeria asta pe care o vedem în jurul nostru.

O să facem asta? Nu știu. Eu sper că da. Eu încerc să fac lucrurile mai bine, în felul meu, cu ceea ce știu eu să fac. O să fac lucrurile mai bine în meseria mea și în proiectele pe care le am în afara ei. O să încerc să îndrept câte un lucru ici colo. Eu unul, voi altul, până când, în cele din urmă, sunt mai multe lucruri bune de spus despre România.

Eu unul iubesc România. E singurul loc din lumea asta în care pășesc ca la mine acasă. În care nu mi-e frică că nu-nțeleg regulile locului, unde știu că pot eu să contribui să schimb lucrurile în bine.

La mulți ani, România!

Știu, tehnica fotografică nu e 'top notch'. :D

Știu, tehnica fotografică nu e ‘top notch’. 😀


Comments

Prea mult negativism de ziua națională — 6 Comments

  1. E prea mult negativism pentru că asta știe românul să vadă în primul rând. Nu contează că în jurul lui e și mult bine. E mai ușor să critici, și chiar să critici absolut orice. Antena 3 style.

  2. “dar și dacă le-o câștiga nu o fi finalul nostru ca stat independent” – nu, problema trebuie pusa asa: daca PSD castiga si de data asta, e sfarsitul lumii!

    Cine iubeste cu adevarat Romania trebuie sa inteleaga raul facut de comunisti/socialisti si urmasii lor mafioti. Si sa spuna GATA!, javrele astea NU trebuie sa mai fie la butoane.

  3. Îmi place că că te-ai convins că negativismul nu face bine nimănui, indiferent de nivelul la care se manifestă. Mi se pare de bun augur optimismul de care începi să dai dovadă. Continuă așa. Este spre binele tău și al celor din jurul tău.

  4. Dincolo de plânsetele tuturor România merge înainte – mai pe larg: în 2006, când a început economia să duduie atât de tare încât a crăpat, iar salariile erau de vreo 4-5 ori mai mici în fiecare branşă, social şi arhitectonic, Bucureştiul bulei imobiliare semăna cu Manila.

    Acum, cu mare efort, maimuţărim sectoarele mai proletare din Viena sau Bruxelles. Ceea ce nu-i puţin lucru pentru numai 10 ani. Dar lumea o vede ca o sărăcie de nesuportat fiindcă ar fi vrut să sară direct la nivelul lui Champs-Élysées pornind de la zero, ceea ce nici Robocop nu poate.

Comentariul tău