Prea puțin despre libertate

Mă întreb dacă mai e nevoie de ceva care să ne demonstreze că aspirația naturală a umanității nu e libertatea individuală, ci tirania, și că libertatea e prima care e sacrificată pe altarul siguranței. E o întrebare retorică, probabil și voi simțiți la fel, dar poate că unii din voi nu sunt atât de convinși.

Inițial, această postare ar fi trebuit să fie despre domnul Pleșu și extraordinara sa metamorfoză. Dar începând să scriu mi-am dat seama că domnul Pleșu (sau Plechou, cum îi place Corinei să-l numească) nu e decât un argument în cadrul unui adevăr mai larg. Așa că m-am oprit la mijlocul frazei în care îl demascam pe ilustrul scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei, stilist al limbii române, realizând că nimeni nu-i înțelege punctul de vedere, chiar dacă toată lumea îl critică.

Sugestia lui e clară: e necesară o cenzură “înțeleaptă”, însă nu a reușit nimeni să-și dea seama de unde vine această sugestie. Toată lumea îl ceartă dar nimeni nu vrea să-l înțeleagă. Așa că domnul stilist e asaltat mediatic de aceiași oameni care ne plictisesc în fiecare zi, și cărora le strigă exasperat:

Pe scurt: cred că am dreptul, în numele libertății de expresie, să cer public limitarea înțeleaptă a libertății de expresie, mai exact să cer legiuitorului și spiritului civic, dar și bunei cuviințe, civilizației interioare, bunului simț să mă ajute.

Da, domnule Pleșu, aveți tot dreptul să să cereți limitarea libertății de expresie, dar și noi avem tot dreptul (acum, cât îl mai avem) să vă reamintim că ați zis o prostie cât dumneavoastră de mare. Deși, cu Efu la conducerea unui Comitet al Umorului cred că peisajul media ar fi mult mai distractiv.

Mă rog, bănuiesc că la fel gândește și legat de alți oameni asasinați: Nicolae Iorga, ce pezevenghi, să susțină și el că legionarii încă activau. Rușine, bă Iorga, rușine cu R mare! Și tu, Madgearu, ce ți s-a mai ridicat antifascismul la cap! Rușine bă, rușine și ție. V-ar fi prins bine o limitare înțeleaptă a libertății de expresie. Învățați de la Andrei Pleșu, bă inculților.

Și acum explicația plictisitoare pentru anosta întoarcere de arme a domnului Pleșu. Libertatea e un lucru dificil. Libertatea e o treabă pentru care trebuie să te lupți constant, altfel se pierde, pentru că toți cei din jurul tău vor să ți-o ia. Așa că dl. Pleșu se mulțumește elegant cu mai puțină libertate în speranța că această cedare îi va aduce mai multă siguranță. Și nu e prima cedare, și mă gândesc că nu va fi ultima.

Libertatea nu e un lucru confortabil, în schimb abandonul în fața cuiva mult mai puternic e întotdeauna o alegere simplă. Totul e mai ușor când altul decide pentru tine ce e mai bine. Libertatea vine cu riscuri, riscuri pe care omul liber trebuie să și le asume. Domnul Pleșu nu mai crede că libertatea e suficientă pentru un om, și că niște cătușe cât de cât confortabile ar fi mai bune.

Genul acesta de gândire e motivul pentru care pensionarul român suspină după un Ceaușescu, deși individul ăla este motivul pentru care pensionarul român e în mizerie și dizgrație acum. Tot genul ăsta de gândire e motivul pentru care un om precum Putin e atât de popular azi. Pentru că oamenii sunt disperați să scape de libertate în schimbul chiar și unei false promisiuni de siguranță.

Avem caractere slabe, de-asta caracterele puternice sunt cele care fac istoria.

640px-Dictator_charlie3

PS: văd că între timp a publicat Krossfire un articol ceva mai bun și mai îndelung gândit pe tema asta.

Comments

Prea puțin despre libertate — 29 Comments

  1. Cred ca articolele sunt complementare. Eu initial nici nu voiam sa dau in Andrei Plesu pentru ca nu consider ca-mi permit, dar omul a debitat atatea ineptii zilele astea…

    Altfel, complet de acord (mai putin la partea cu Iorga care era construit dintr-un aluat similar legionarilor si, avand in vedere pornirile lui anti-semite, ma indoiesc ca intelegea libertatea intr-un sens prea larg).

    • Nu știu suficient de mult despre poziția lui Iorga (știu prea puține despre acea epocă) și, recunosc, am selectat pe cei doi pentru asemănările dintre situații. O selecție un pic răutăcioasă, dar cred că își atinge destinația.

  2. Da, fara probleme. Cred ca-i mai degraba o problema pe care o am cu multi ”idoli” ai perioadei interbelice. Am mai scris candva despre asta si ai facut-o si tu: am ajuns sa fetisizam perioada aia din istoria Romaniei de parca am fi fost Imperiul Britanic.

  3. Domnul Plesu spune ineptiile acestea sub influenta virusului religios. Era de asteptat. Daca fanaticii erau sustinatori ai unei ideologii (chiar si prost inteleasa) nu cred ca se hipersensibiliza fata de “jigniri” aduse “credintei” lor.

    • @Mihai + Dorin: Prin atitudine, este clar că nu sunteți cu nimic mai presus decât musulmanii care s-au simțit ofensați. Pentru voi, “libertatea de expresie” este sacră, oricine o discută face un sacrilegiu.

      Poate îmi explicați și mie două situații ciudate, în care libertatea absolută de expresie a fost încălcată:
      – îndepărtarea din cadrul Charlie Hebdo a lui Maurice Sinet pentru o caricatură și refuzul de a-și cere scuze
      – arestarea lui Dieudonne M’bala pentru o glumă publicată pe internet

  4. Mi se pare amuzant totusi. Intr-o tara ca Romania, macinata de comunism/postocmunism, nepotism, pupincurism. Ce deontologii-lu-peste avem? Plesu, Tapalaga, cetepeul. Toti dindu-si cu parerea ce-i “frumos” si halal si ce nu e, vis-a-vis de libertatea de expresie 🙂
    Iar cind unul ca Banciu indrazneste sa fie vertical si sa spuna lucrurilor pe nume, viermii de la CNA il amendeaza un-doi.
    Romanul jesuischarlie pe dracu’. Ce folos ca s-au batut o gramada de voievozi cretini, bineinteles, cu turcii pentru vreo 500 de ani? Doar era vorba de religia pacii, cum e posibil, is oameni si ei saracii! 🙂 Va dati seama ce amendati de CNA ar fi fost de-alde Mihai Viteazul si Stefan Cel Mare? Cum bre sa-i numesti pe aia “pagini”, pai e frumos?

    • @DanC Când unii italieni sau francezi sau englezi sunt “verticali” și-i condamnă pe toți românii pentru câte un idiot care o face lată, aia cum se cheamă?

      “Vă explic eu cum stau lucrurile cu românii. Aceşti demenţi pe care îi vedem ucigând și furând peste tot în lume așa învață de acasă. Această nație este la originea evoluţiei tuturor acestor oameni. Această cretinitate de nație naște numai oameni dobitoci. Indiferent dacă sunt doctori sau profesori, ei îşi trag seva din acest rahat care este România. Duceţi-vă dracului de tâmpiţi. Din cauza voastră s-a întâmplat totul.”

      Am preluat idioțeniile lui Banciu, adaptând textul. Nu-i așa că sună extraordinar de frumos?

  5. @Mihai Papuc: Ah, am mai vazut argumentele dvs,: foarte apologetic, relativism moral etc 🙂
    Deci v-a deranjat ca a facut pe romani o natiune de rahat, nu? Asa cum s-a deranjat si idiotul ala de la CNA. Totusi, nu e vorba daca e frumos sau nu. E vorba ca are voie, e libertate de exprimare. Chiar si cu riscul sa nu fie confortabil. OK, hai sa spunem ca sintem minunati desi realitatea e alta. Sa ne intoarcem, vorba lui, la citit Scufita Rosie si Hansel si Gretel.
    Are dreptul “to offend and to be offended”. Daca v-a deranjat in mod personal n-aveti decit sa-l numiti in ce fel doriti in mass-media, mesaje, texte raspunsuri etc.

    • @DanC M-a deranjat când am fost introdus în aceeași oală cu Mailat de niște inculți care nu știu prea bine să găsească România pe hartă. Pe dumneavoastră v-a deranjat sau ați aplaudat manifestarea libertății de exprimare a jurnaliștilor italieni din publicațiile de scandal?

      Cât despre incultul de Banciu, regret că nu mi-am dat seama mai din timp ce hram poartă. Uneori mai urmăream emisiunile lui și stau acum să mă gândesc dacă m-a putut influența atunci când am ascultat comentariile sale despre situații pentru care nu cunoșteam detalii prea multe.

  6. @Mihai Papuc: Nu ma deranjeaza deloc, mi se rupe de parerile unor italieni boi despre noi, romanii. Si bineinteles, poa’ sa bata cimpii in directia asta cit vor ei 🙂

  7. Banciu e un fel de Mircea Badea de alt post cu alta linie politica. Ziceau bine aia de la TNR : intr-un moment de neatentie, Banciu a inceput sa se jigneasca singur…
    Mie personal mi se pare putin aiurea ca in plina campanie pentru libertatea de exprimare sa fii catalogat in fel si chip, chiar marginalizat si izolat daca cumva ai o parere diferita de curentul general de opinie. In numele unei suprematii auto-asumate a ateismului de moda noua, cu radacini in comunismul francez, respectivii caricaturisti reduc la niste desene de o calitate indoielnica toate credintele religioase. Am avut decenii de marxism material care au decimat popoare intregi, acum avem marxism cultural care invrajbeste culturi…
    Ni se spune ca Europa noastra draga si moderna nu e asezata pe vechile valori crestine, ca uite am sangerat si luptat pentru drepturi si libertati, etc. etc. Adevarat, ne-am batut mult si bine impotriva jugurilor si discriminarilor de orice fel avand ca motto cuvintele alea intelepte care zic ca toti oamenii se nasc egali in fata lui Dumnezeu.
    Din punctul meu de vedere s-au lovit 2 extreme – o extrema marxista si o extrema wahabista, cam ca si cum ai lega niste grenade langa o cisterna de benzina. Ateii feroce si fanaticii religiosi islamisti (la fel de bine ar fi putut fi si niste fanatici catolici atata doar ca astia fie europeni, fie americani sunt mult mai civilizati) si-au reglat conturile si restul lumii face profit foarte bun de pe spatele lor.

    • E bun, o să transmit poliției franceze că au făcut o greșeală. Ești un pic amuzant, Mihai, vorbești de parcă înțelegi/știi care sunt convingerile mele, și le condamni, dar habar nu ai despre ce vorbești.

      Înainte să îți demolez cruciada, hai să te întreb: este o limitare a libertății dacă arestezi un om pentru că a furat ceva? Sau pentru că a folosit niște fonduri aiurea? Sau pentru că a omorât un om? În fond, când îl arestezi pe om îi limitezi libertatea de a omorî alți oameni, nu?

      Cam ăștia sunt termenii în care gândești tu. Și îl compari pe Banciu, dacă țin bine minte un tip un pic dus, cu niște oameni împușcați de către niște extremiști. Hai să-ți explic unde greșești.

      În primul rând, Banciu a greșit în fața unui for care reglementează audiovizualul. Că CNA-ul sunt varză nu mai trebuie argumentat, știm că sunt varză de pe vremea vecinului Pilif, și că sunt niște slugi politice. Dar nici nu știu dacă e relevant că sunt CNA-ul varză; Banciu are doza lui de cretinism, și poate oricând să îi acționeze în judecată pe CNA pentru limitarea dreptului la liberă exprimare. Dacă simte că are dreptate o va face, dacă nu simte asta nu o va face. Și nu, nu o să mă uit să văd ce a spus Banciu despre Islam, e cam același lucru cu a vedea ce a zis Mircea Badea despre Islam, și sincer, fără amândoi pe sticlă societatea românească ar fi mai bună.

      Dar nu le neg dreptul de a fi acolo. Le apăr dreptul la liberă exprimare în limitele legii, pentru că nu, nu o să îi apăr nimănui dreptul de a încălca legile statului. O să îi apăr drepturile de a cere modificarea legilor statului, aia nu e o problemă.

      Simplificând, nu faci decât să compromiți ideea.

    • “vorbești de parcă înțelegi/știi care sunt convingerile mele, și le condamni, dar habar nu ai despre ce vorbești”

      Impresia mea (care poate fi, într-adevăr, greșită) este că aperi libertatea de exprimare fără limite – în această notă interpretez afirmația ta din articol: “Da, domnule Pleșu, aveți tot dreptul să să cereți limitarea libertății de expresie, dar și noi avem tot dreptul (acum, cât îl mai avem) să vă reamintim că ați zis o prostie cât dumneavoastră de mare. “

      Bun, în condițiile libertății nelimitate de exprimare pe care o susții, cum te raportezi la arestarea unui om pentru un delict de opiniei? Ce a scris nu are nicio relevanță – tocmai asta este ideea cu libertatea de exprimare, trebuie să fie garantată exprimarea ideilor incomode, care deranjează, că opiniile majorității chiar nu au nevoie de protecție.

    • Libertatea de expresie nu trebuie să aibă alte limite decât limitele naturale datorate responsabilităților pe care le avem față de societate. Libertatea de expresie mi se pare că ar trebui să fie garantată. Pe de altă parte, nu mai vorbim de libertatea de expresie când spui: “omoară-i pe toți creștinii”. Nu e nevoie de cenzură, poți să zici asta, dar te voi aresta și băga în închisoare pentru intenții criminale.

      Există niște legi și ne supunem acelor legi. Da, sunt legi pe care o să le sfidăm cu bună știință în virtutea unor idealuri, legi perimate, legi inutile. Dacă Banciu ar fi simțit că aia e ceea ce trebuie să facă, ar fi luptat în tribunal pentru drepturile sale.

      Normal că există limite, pentru că libertatea nu vine numai cu drepturi ci și cu responsabilitați. Dar dacă vorbim de o limitare, deja vorbim despre cu totul altceva. Asta nu pricepi tu.

      Arestarea unui om pentru un delict de opinie e o chestiune abuzivă. Dar cred că acolo e vorba de mai mult decât un delict de opinie, nu? În Franța, anumite chestii sunt judecate acum marțial, pe bună dreptate. Franța este în momentul ăsta în stare de alertă teroristă. O situație de urgență care ar putea justifica niște măsuri de urgență.

      În plus, nici nu m-ai întrebat ce părere am despre arestarea omului, și îți zic sincer că și dacă ai face-o acum nu ți-aș răspunde.

  8. “Normal că există limite, pentru că libertatea nu vine numai cu drepturi ci și cu responsabilitați. Dar dacă vorbim de o limitare, deja vorbim despre cu totul altceva.”

    Cine a stabilit limitele care există la momentul actual? Le-a transmis Sfânta Libertate înscrise pe tăblițe de lut? Și sunt de neschimbat până la următoarea pogorâre din cer a acesteia?

    Cât despre Dieudonné, pentru mine este destul de transparentă treaba – este vorba de pedepsirea unui delict de opinie, dar îmbrăcată în alte justificări. Dacă ție îți plac ochelarii de cal, și vezi numai în direcția în care ți se spune să te uiți, este opțiunea ta și nu pot decât să ți-o respect.

    “În Franța, anumite chestii sunt judecate acum marțial, pe bună dreptate. Franța este în momentul ăsta în stare de alertă teroristă. O situație de urgență care ar putea justifica niște măsuri de urgență.”

    Eu. în prostia mea, știam că doar niște stări foarte bine definite din punct de vedere legal – stare de urgență, stare de război – pot conduce la limitarea unora dintre libertăți. “Starea de alertă teroristă” este tot atât de bună ca scuză pentru limitarea unor libertăți cum era și “pericolul capitalist și imperialist” care plana asupra României pe vremea lui Ceaușescu.

    • Cred că francezii își știu mai bine legile decât mine.

      E foarte ușor și ieftin să zici că e vorba de pedepsirea unui delict de opinie îmbrăcată în alte justificări. Care sunt acele justificări? Habar nu am, repet, nu mă interesează cazul.

      Cine a stabilit ce limite există? Aparatul de guvernare, cel care te reprezintă.

  9. Să rezumăm.

    Pleșu e tâmpit când spune că cere „public limitarea înțeleaptă a libertății de expresie, mai exact să cer legiuitorului și spiritului civic, dar și bunei cuviințe, civilizației interioare, bunului simț să mă ajute”

    Lucrurile stau de fapt cu totul altfel, cum spune Dorin: „Normal că există limite, pentru că libertatea nu vine numai cu drepturi ci și cu responsabilitați. […] Cine a stabilit ce limite există? Aparatul de guvernare, cel care te reprezintă.”

    Dacă sunteți de acord că există limite, atunci poate ar trebui să discutați unde ar trebui să fie aceste limite.

    • rgrig: trebuie să pricepi diferența dintre limită și limitare. Limitarea se face prin cenzura activă a discursului public. Limitarea e o acțiune activă, coercitivă.

      Accept că există niște limite. Înțeleg de ce voi fi amendat dacă ies și spun că toți evreii trebuie omorâți, sau că toți musulmanii trebuie omorâți. Dar buna cuviință și bunul simț nu pot fi legiferate. Discutam mai demult că în numele siguranței copiilor se vor face cele mai mari intruziuni în viața personală a oamenilor, și au și început. Tot așa, în numele “bunei cuviințe și bunului simț” s-ar face intruziuni teribile în discursul public.

      Există niște limite, cum ziceam. Înțeleg ideea de hate-speech, care e pedepsită în discursul public. Accept faptul că dacă spun ceva care ar putea fi considerat hate-speech va trebui să îmi apăr în instanță poziția publică. Dar asta nu înseamnă că accept cenzura speech-ului doar pentru că cineva arbitrar a considerat că e ură.

      Cu alte cuvinte nu îndemn la anarhie și nerespectarea legilor statului, ci la respectarea dreptului la liberă exprimare. Drept care mi se pare că e din ce în ce mai prost înțeles.

  10. „trebuie să pricepi diferența dintre limită și limitare. Limitarea se face prin cenzura activă a discursului public. Limitarea e o acțiune activă, coercitivă.”

    Ai grijă la nas, că te împiedici în cuvinte. Pricep foarte bine diferența dintre limită și limitare. Iar tu continui să interpretezi greșit citatul pe care l-ai dat din Pleșu.

    Pleșu spune că limitarea trebuie să se facă prin lege, dar și prin bun simț. Exact asta spui și tu: prin lege pentru „toți evreii trebuie omorâți”, prin bun simț pentru alte lucruri. Nu spune că bunul simț trebuie legiferat.

    • Legea e deja făcută. După ce există lege suficient de ok, când vii și zici că trebuie făcută o limitare deja ai o problemă. El vorbește de o chestie activă în plus față de ceea ce există. Normal că mă-mpiedic în cuvinte.

    • Mai exact, limitarea respectivă ar presupune cenzură. Diferența fiind că acum poți să publici ceva care nu corespunde, și să-ți aperi la tribunal dreptul de a zice lucrurile respective. #emaiclar?

  11. Citatul pe care l-ai dat nu cere extinderea legilor actuale, cum de altfel nu cere nici extinderea bunului simț. Spune pur și simplu că libertatea de exprimare trebuie limitată atât prin legi cât și prin bun simț.

    „Limitare” e într-adevăr o acțiune, dar Pleșu nu se referă la acțiunea de a schimba legea. Se referă la acțiunea de a opri exprimarea, în unele cazuri.

  12. Acum am observat ca am scapat un ”i” suplimentar in al doilea comentariu. Altfel, Plesu si-a sustinut puternic afirmatiile si chiar tind sa cred ca omul isi imagina o idee “tangibila” a bunului simt si o libera exprimare aflata numai la indemana celor ”demni de a o folosi”. Ceea ce-l face usor amuzant, dar nu indreptatit.

    • Fixed.

      Da, insistența lui Pleșu mi-a dat de înțeles că omul e nemulțumit de ceea ce există acum, și că ar trebui făcut mai mult. Ăsta a fost și motivul pentru care am scris.