Preocuparea nesinceră față de niște subiecte de care în realitate nu ne pasă

Poate cea mai ciudată concluzie pe care aș fi putut s-o trag după o discuție la o bere (de fapt multiple limonade) a fost aceea că oamenii insistă să pară preocupați de niște subiecte de care, în realitate, nu le pasă. Cred că la o privire foarte scurtă peste conturile de social media o să vedem că majoritatea comentariilor online se fac pe niște subiecte de care oamenii nu sunt, de fapt, interesați câtuși de puțin, pentru că nu există o miză reală pentru ei, dar că odată oferindu-li-se oportunitatea de a se exprima pe acel subiect o adoptă cu patru mâini și se bagă adânc în scandal. Poate chiar îl provoacă.

Motivul e unul simplu: e mai simplu să te enervezi, chiar îți dă niște energie, decât să analizezi. Să cercetezi dacă o știre e reală. Iar dacă e reală, dacă motivațiile prezentate într-un articol sunt posibile. Dacă nu cumva titlul e un clickbait și realitatea e un pic diferită. Dacă, dacă, dacă.

Nu zic nimic nou. Și cei care vor citi această postare vor pica de acord cu mine că nu e nimic nou. Că și ei, la rândul lor, știu lucrurile astea. Și se vor implica emoțional în următoarea știre pe care o citesc și de care real nu le pasă, care nu are efect asupra lor, dar… e acolo, și aduce din nou acea energie negativă care te face să te simți atât de bine…

Ieri am scris un articol despre Casa Jurnalistului. Am primit întrebarea: „ok, și?” și mi-am dat seama că demersul meu a fost inutil. Că un articol la mine despre Casa Jurnalistului nu o să-i facă pe cititorii lor mai deștepți, sau mai informați, nici măcar mai puțin nervoși. Chiar dacă e corect din punct de vedere moral, e inutil. Și-acum o să-l păstrez numai ca să-mi demonstrez mie însumi că genul ăsta de demers e inutil.

Și să îmi amintesc ca data viitoare să vin cu ceva care să-mi fie util măcar mie dacă nu altora.