Primii pași prin Amsterdam

De cîteva zile m-am întors din concediu: după vreun an fără pauză am făcut o ieșire pînă în Amsterdam, pentru că nu mai fusesem niciodată și îmi doream de ceva vreme să merg.

Sunt mai multe lucruri despre care vreau să vorbesc; cele două despre care se discută cel mai des în România o să le abordez separat, în articole diferite, pe care o să le postez zilele care urmează. Am făcut totuși puține poze pentru că nu mai pusesem de mult mîna pe Nikon-ul meu; o să le postez pe cele mai ‘reușite’ aici, în speranța că o să mi se ierte lipsa de exercițiu și calitatea rezultatelor.

Primul lucru pe care l-am făcut în Amsterdam a fost un tur (la pas) prin centrul orașului și mi-am reamintit senzația deosebită pe care o ai cînd descoperi un loc nou fără să interfereze nimeni cu experiența. Pur și simplu o iei la pas, te uiți și observi lucruri pe care nu ți le arată altcineva, îți pui întrebări, te uiți ciudat cînd o vezi pe prima sextagenară dezbrăcată în spatele unui geam înalt, numai ca să-ți dai seama că lîngă era un felinar roșu. Te întrebi ce e mirosul ăla ciudat (da, marijuana), și te abați pe străzile de lîngă canalele cu nume care nu-ți zic nimic. Te lași claxonat de bicicliști nervoși, încerci să înțelegi care e semnificația mistică a construcției trotuarului, și te pui pe marginea unui dig, ca să te uiți la clădirile frumoase, ca scoase din cutie.

Și nu înțelegi nimic, decît că îți place. Ăsta e sentimentul acela pur, nefiltrat de conștiință, și aceasta e senzația cu care am și plecat, chiar dacă în cele cîteva zile cît am stat pe-acolo părerile din prima zi au fost îmbogățite cu detalii mai mult sau mai puțin interesante.

A doua zi am făcut o tură cu barca pe canalele Amsterdamului, un tur organizat, cu ghid audio. Și acolo au venit explicațiile despre de ce orașul arată așa cum arată. Informații despre organizarea lui, despre canalele concentrice construite așa pentru a permite mai ușor transportul mărfurilor, despre faptul că e orașul cu cele mai multe canale. Am aflat că Amsterdam-ul e construit aproape în întregime pe piloni din cauza solului mîlos.

Nu o să fac o istorie a Amsterdamului, a clădirilor, dar într-un tur de o oră ghidul a dat o sumedenie de detalii pe care, sunt sigur, o vizită pe Wikipedia o să le expună chiar mai amănunțit. În schimb, o să vă povestesc ce lucruri faine se pot face pe acolo

În primul rînd, ca și mine, vă recomand acea vizită prin centru, fără ghid. Dacă se poate, luați-o la vest de Damrak, nu la est, pentru că o să vedeți o față mai curată a orașului, și mai apropiată de restul Țărilor de Jos. E o plăcere să-i vezi pe localnici cu ferestrele lor enorme, stînd pe marginea lor. E o plăcere să te plimbi pe străzile curate, fără să dai de aglomerația sufocantă a centrului.

Ce mai merită făcut ca și turist? O să povestesc în episodul viitor.

Comments are closed.