Care e problema cu Huawei?

De câteva zile încoace Huawei împinge tot felul de amenințări, mai subtile sau mai puțin subtile, prin toate canalele pe care poate să le cumpere. Motivul? „Proiectul de Lege privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național și condițiile implementării rețelelor 5G”. O să încerc să sumarizez un pic situația, așa cum o văd eu.

Problema cu Huawei e ceva mai veche, și începe într-un context pe care nu-l cunosc personal. Adică, sigur, am auzit cu toții că Huawei a trecut pe lista neagră a lui Donald Trump. Motivele sunt la fel de vagi ca prezența armelor de distrugere în masă în Irak. Există informație dar nu e publică, deci de fapt nu știm dacă există real informații despre Huawei și transgresiunile lor. Cam ce a apărut public pare doar la nivel de suspiciuni și acuze - ce știm e că până în mai 2021 Huawei nu poate întreține contracte comerciale cu entități din SUA.

Asta ne pune pe noi într-o poziție dificilă. Pe de o parte, ca țară săracă a Europei, adică un sărac la masa bogaților, ne dorim ce vinde Huawei. Huawei produce lucruri de calitate înaltă la prețuri foarte mici. Pe de altă parte, băieții care au promis că vin să îi bată pe ăia care vor să ne bată sunt supărați pe Huawei, și nu vor să aibă de-a face cu ei. Noi am cam dori ca băieții ăștia cu mușchi să nu se supere pe noi, dar pe de altă parte ne plac și chestiile ieftine și bune.

Decizia ar fi foarte simplă dacă Huawei nu ar răsturna un car cu bani în România. Ministerul Transportului, Infrastructurii și Comunicațiilor (ciudată combinație) a elaborat un proeict de lege în ceea ce privește infrastructura 5G, încadrată la infrastructură esențială a țării. Prin această lege, cei care participă la construcția acestor piese de infrastructură trebuie să treacă de o fază de avizare care :

se emite inclusiv prin raportare la obligațiile asumate de statul român în cadrul cooperării la nivelul organizațiilor internaționale din care România face parte și a parteneriatelor strategice bilaterale, pentru evitarea unor riscuri care pot decurge din:

1. controlul unui guvern străin asupra producătorului în lipsa unui sistem juridic independent;
2. absența unei structuri transparente a acționariatului producătorului;
3. lipsa unui istoric de conduită corporativă etică a producătorului;
4. funcționarea producătorului într-un sistem juridic care nu impune practici corporative transparente.

Consultările pe proiect sunt deschise publicului larg până pe 17 august indiferent de ce o să-ți spună oamenii din online.

Huawei, însă, răstoarnă un car cu bani în România. Suficient de greu încât să îndoaie și verticalitatea oamenilor din online. O listă scurtă a pus Cetin într-un articol despre ce oameni cumpără China comunistă, și vedem acolo nume care au totuși o oarecare trecere la public. Buhnici, Dan Cadar, Cristoiu, Chinezu sau Răzvan Baciu. Toți cu articole în care reclamă neutralitate, retransmit informațiile trimise pe fir scurt de la Huawei, cu contracte și colaborări cu Huawei. Deci, care e chestia? De ce se sperie Huawei?

Evident, Huawei se simte direct vizată de condițiile impuse de acest proiect de lege. E și normal, de vreme ce pică la cam toate patru capitolele. Și nu e ca și cum comportamentul ulterior apariției acestui proiect de lege ar arăta o încercare de a se alinia condițiilor impuse. De fapt, Huawei amenință foarte puțin voalat România. Tocmește avocați care să amenințe statul român. George Zhang, șeful Huawei în România, ne amenință acolo unde ne doare: „veți pierde 9.2 miliarde de euro”, de parcă dacă nu extragem zăcămintele de 5G cât mai repede posibil ne expiră 5G în valoare de 9.2 miliarde de euro.

Mai de interes pentru mine sunt oamenii din solda Huawei din online/social media. Buhnici face de câteva săptămâni prezentări după prezentări pentru Huawei. Dan Cadar, de la Zona IT, are un video lung în care pomenește că americanii sunt corupți, că capitaliștii de facebook sunt cam proști (ceea ce e corect), că lui nu-i place Huawei¹ și că el vrea consultări, dar a văzut acolo într-o notiță pe care a scos-o din context că nu e cazul (deși, cum am explicat mai sus, până pe 17 august se pot emite păreri pe subiect). Mi se pare ciudat ce zice acolo, pentru că Huawei știe mai bine decât el - în lista de răspunsuri la consultări, listă publică, apar o sumedenie de oameni care scriu în engleză despre cum nu e bine, tovarăși, că dați astfel de legi, că Huawei e exclusă - practic, Huawei recunoscând prin mulțimea de trolli pe care i-a angajat că nu poate să treacă de cele patru criterii expuse în lege pentru parteneriat.

Dincolo de amenințările din presă, așadar, Huawei a decis să atace cu spam pagina de consultări a Ministerului. Cumva, au ratat ceva la comandă, pentru că majoritatea consultărilor nu pot fi luate în serios, fiind scrise în limba engleză. Uitați-vă aleatoriu la ce s-a postat în ziua de 12 august, și o să vedeți acolo o mulțime de nume românești scriind în engleză că eliminarea Huawei, e nașpa, că ar trebui să ne gândim la șomeri, că ar aduce 9 miliarde și toate năzbâtiile pe care chinezii le-au plătit să apară prin presă. Da, e ciudat că vreo câteva zeci sau sute de oameni s-au pus să scrie în engleză despre Huawei într-un proiect de lege care nu conține referințe directe la firmă.

Și da, legea pe care o propune ministerul e un fel de „nu ai șapcă” pentru Huawei, dar nu e ca și cum punctele ridicate acolo nu ar fi cât se poate de utile. Da, vrem să colaborăm cu astfel de parteneri, e vorba de infrastructura vitală a României și deci avem dreptul și obligația de a ridica ștacheta și a pune standarde mai înalte unor astfel de colaborări.

E ușor de ignorat ce zice Buhnici sau Cristoiu în materie de 5G; și Cristoiu și Buhnici sunt la fel de credibili în ceea ce privește recomandările tehnice. După cum zicea și Vali, partea neplăcută este când îi vezi pe oameni inteligenți luând apărarea Huawei ignorând toate aspectele negative și luând Huawei ca pe-un partener serios de afaceri. I-am admirat discursul lui Cadar - e bine gândit în așa fel încât să pară că e echidistant, și să calmeze spiritele fanilor săi. Din păcate, întrebarea lui Vali rămâne: Dacă n-ar lua bani, ar mai susține Huawei 5G?

Și aici, Dan, e problema. Că așa cum ziceam mai sus, nu e ca și cum stăm pe un zăcământ de 5G care expiră în doi ani. Nu e ca și cum economia României ar depinde de capacitatea de a transmite date prin rețelele mobile; majoritatea renumelui nostru în materie de viteză de internet se datorează rețelei de internet prin cablu de la RCS&RDS. Sunt amuzante încercările tale de a justifica necesitatea și urgența de a adopta 5G cu use-case-urile primite din brief-urile Huawei, dar oricât de inocent ai vrea să te scoți, nu prea merge. Câteodată nu e vorba doar de lucrurile pe care le spui, mai e vorba și de lucrurile pe care nu le spui.

Bun, dar care e problema cu chinezii și 5G? De ce ne e frică de ingerința Chinei în infrastructura de comunicații a României? Cumva, e genul de joc unde paranoia e starea naturală a lucrurilor. Infrastructura de comunicații e o treabă foarte importantă din motive de securitate, de siguranță națională, și infrastructura 5G e suficient de complexă încât să nu putem să o verificăm cap-coadă că oferă standardele de siguranță necesare pe viitor. Avem nevoie de cineva care poate să execute această infrastructură dar să și fie responsabilizați pentru ea. Vrei un partener de afaceri care are o oarecare probitate și verticalitate, cineva care lucrează după niște standarde. Și poate că Huawei lucrează după niște standarde, dar poți, real, să îi verifici? Nu, pentru că sunt ascunși sub aripa protectivă a izolaționismului chinezesc.

Dincolo de obiecțiile justificate pe care le enumera și Cetin în postarea sa, și multe altele pe care nu le enumera, cred că China nu e neapărat un pericol; însă e foarte dubioasă implicarea oricărui guvern străin într-o antrepriză esențială care poate fi controlată de la distanță. De aceea cred că cele patru condiții expuse în proiectul de lege sunt foarte utile, și vreau să avem o rigoare similară și când vorbim de Huawei, și când vorbim de companii precum Google și Facebook. Și se apropie momentul în care va trebui să reglementăm și ingerințele în treburile interne ale României din partea companiilor mari de tehnologie din SUA. Și și atunci voi dori să văd același gen de verticalitate.

Nu sunt naiv, știu că nu voi vedea asta, pentru că până la urmă din poziția în care suntem lustruim bocancul american. Vorba lui Mîndruță, dacă e să fie război rece, măcar să fim de partea cu Coca Cola, internet și libertate de expresie. Dacă e să lustruiesc ceva, bocancul american pare cel mai bun în momentul respectiv, dar asta nu înseamnă că nu sunt conștient de ce se întâmplă, și că nu voi spune când se întâmplă lucrurile astea. Și da, punctele ridicate de criticii americanilor sunt cât se poate de reale; SUA luptă într-un război economic în care nu joacă corect și nu a jucat corect niciodată, și e un război pe care începe să-l piardă tocmai pentru că nu a jucat corect exportând în China lucrurile care deveneau prea scumpe pentru a le face acasă sau în alte zone precum Europa. Dar despre asta cred că merită să facem o postare separată.

Până una alta, proiectul de lege nu e rău, oricât de mult i-ar plăti Huawei pe oameni să urle că e de rău. Și nu vă faceți griji, zăcământul de 5G e în siguranță, e ok dacă îl exploatăm mai încolo.

PS: Chiar după ce am scris acest articol a apărut un articol de la Răzvan Baciu, cumpărat de Huawei, în care ni se explică pe un ton sfătos că iată, Germania a gândit mai bine problema asta, iată cât de frumos se face treaba în Germania față de România. Motivul pentru care legislația din Germania arată în felul în care arată este că la nivel social, Germania are niște ONG-uri unde oameni ca Răzvan Baciu colaborează în interesul germanilor pentru a ridica nivelul tehnologic al țării în care trăiesc. În România, în schimb, oamenii sunt prea ocupați să scrie ce le spune Huawei, și le e cam imposibil să facă ONG-uri pentru că trebuie să declare public sursele veniturilor.

Radu are și el un punct de vedere pe subiect, în care aduce mai multă informație ca mine.

PS2: Am fost întrebat dacă Dan Cadar ia bani de la Huawei. Sincer, habar nu am. Nu știu dacă statul de plată de la Huawei conține „bani pentru bloggeri” sau au fost atât de convingători încât să le dea oamenilor care fac video-uri și oamenilor care scriu bloguri bani - poate că toți oamenii fac asta din convingere. There is a smoking gun, dar asta nu dovedește nimic. Mi-ar plăcea să existe și la noi o chestie care să te oblige să pui ceva gen „#pub”, sau „(P)” în articolele publicitare, și dacă ai o relație financiară cu un actor implicat în ceea ce spui tu să fii obligat să o declari. De exemplu, dacă eu aș primi bani de la Soroș, aș scrie la final sau în articol: „autorul are o relație financiară cu Soroș”. Toate lucrurile astea ar fi mai simplu de verificat. Din păcate, magistrații români sunt prea ocupați cu găinării ca să mai facă și ordine în țară.