Procesul Bookster – ce am reușit să aflu

Sunt foarte puține surse de informare cât de cât ok, și informația despre scandalul Bookster e disipată în mai multe locuri. Pe de o parte îl avem pe Bogdan Georgescu, șeful Bookster, care folosește social-media în mod mai mult sau mai puțin strălucit, de cealaltă parte avem editurile care au preferat întotdeauna un semi-întuneric informațional, și care acum pică rău de tot. Încă nu pot pretinde că am înțeles ce se întâmplă și, de fapt, scriu articolul ăsta ca să înțeleg ceva mai bine ce se întâmplă.

Pe scurt, ce se raportează în știri:

1. Bookster e o bibliotecă pentru corporatiști
2. Editurile dau în judecată Bookster pentru că biblioteca Bookster afectează vânzările.
3. Între pârâți în proces apare și Ministerul Culturii
4. Sursele ZF mai spun că un motiv de nemulțumire îl reprezintă faptul că Bookster nu cumpără direct de la edituri
5. Editorii nu doresc să comenteze asupra acestui litigiu. Informațiile publice sunt foarte puține.

Bookster sunt o bibliotecă pentru corporatiști. Cât se poate de corect – este un serviciu destinat firmelor, care achiziționează acest serviciu pentru angajații lor. Dar, aparent, Bookster sunt o bibliotecă publică cu acces gratuit. Fără glumă – aparent dacă știi unde le e sediul poți să îi vizitezi și să-ți ridici cartea. Bookster e, practic, pe același palier și are parte de aceeași protecție precum bibliotecile de stat: ei fac bani dintr-un serviciu de curierat, de fapt, oferit contra cost firmelor, care plătesc în numele angajaților.

Ideea de bază e de a ascunde costurile reale în spatele unor aranjamente cu firmele, profitând de umbrela legală a statutului de bibliotecă. Treaba funcționează pentru că firmele mari preferă să plătească această sumă mică pentru un beneficiu pe care să-l vândă, apoi, potențialilor angajați. Cam ca abonamentul la sală, e un bluf și din partea sălilor de sport, și din partea angajatorilor – cei care oferă serviciu știu că nu vor fi mult mai solicitați (dar vor primi banii), iar angajatorii pot oricând să listeze treaba respectivă între avantaje. Bookster e un fel de „abonament la sală”, doar că e cu cărți. Evident, dacă lumea le-ar chema bluful, dacă în loc să meargă prin firme și-ar face abonament gratuit la biblioteca Bookster și s-ar prezenta la sediul lor, Bookster ar da chix destul de rapid.

Biblioteca Bookster afectează vânzările de carte? Foarte probabil. Publicul pe care îl atinge Bookster e un public care și-ar permite să cumpere cărțile – însă având acces la Bookster, nu mai e nevoie. Cum mai discutam și în alte rânduri, un tiraj de succes e undeva la 2000 de exemplare – dacă tu ai cărți citite de 5000 de ori prin Bookster, speranța ta de a atinge tirajul de succes e minimă. Desigur, o carte nu poate fi citită de 5000 de ori – trecută prin 5000 de mâini ar fi deteriorată peste măsură. Nu am găsit o cifră acceptabilă care să spună că da, după 100 sau 1000 de citiri probabil cartea e impracticabilă, dar bănuiesc că pentru a întreține o imagine de hipsterism corporatist, e puțin probabil ca cărțile de la Bookster să fie împrumutate de mai mult de 500 de ori. Chiar și-așa, cu un singur exemplar acoperi un sfert din tirajul ăla de succes, și asta deranjează editurile.

Sursa aia a ZF care spune că editurile sunt supărate pentru că Bookster nu cumpără direct de la edituri este, cel mai probabil, Bogdan Georgescu – pentru că e genul ăla de răutate inutilă care se ia de un calcul pe care puțini din afara editurilor îl știu: jumătate din banii pe care îi dai pe o carte merg la librărie, jumătate merg la editură pentru a acoperi toate costurile, inclusiv undeva la o zecime pentru autor, și năzbâtii gen „taxa de timbru”. Ca paranteză, da, dacă vreți să sprijiniți în mod direct o editură cumpărați cărți de pe site-ul lor, sau de la sediul lor.

Despre partea cu Ministerul Culturii, nu pot decât să speculez lucruri necurate, dar las speculația pe final; cert e că editurile reclamă ceva greșit în acordarea de aviz de funcționare.

Și acum ajungem la partea cea mai interesantă. Editurile nu vor să comenteze despre acest proces intentat (19954/3/2019). Nu știm, cu alte cuvinte, decât ce e disponibil public: obiectul procesului e acela de concurență neloială. Nu știm exact care e cauza, nu putem comenta despre esența procesului; nu știm exact ce reclamă (concurență neloială e, totuși, o umbrelă generoasă). Dar pentru că editurile au decis să nu comenteze opinia publică a devenit net favorabilă Bookster, care are toate argumentele de partea ei: ei plătesc autorii așa cum e legal la copyro (lucru confirmat pe Facebook de diverși autori, chiar dacă unii au refuzat plățile), sunt bibliotecă publică, abonamentul e, de fapt, pentru livrări, nu pentru altceva, și în sprijinul lor au o cohortă de cititori care sunt foarte activi pe social media((pentru că sunt niște putori corporatiste, dar să lăsăm răutățile deoparte)). Lucrurile nu par să meargă bine pentru cele zece edituri.

M-ar amuza ca editurile să ceară transparență la numărul de împrumuturi de la bookster. Vorbim de o industrie care e incapabilă și nedoritoare de a raporta corect numărul de exemplare vândute. Scandalul ăsta o să fie amuzant.

Într-o postare la zoso, după ce afirmă în mod greșit că autorii nu sunt plătiți, Ovidiu observă, în mod corect, că după ani întregi de pasivitate, editurile își dau seama că și-ar dori să facă mai mulți bani din accesul la carte, dar că cumva au ratat trenul. Bookster și-a făcut lecțiile mult mai bine.

Nu sunt de acord că Bokster e un parazit al industriei de carte. E un parazit al corporațiilor, oferă un serviciu util corporațiilor – nu corporatiștilor, foarte important – și serviciul lor este rentabil pentru că e folosit insuficient. Dacă aș lucra într-o editură din București, mi-aș face abonament la Bookster și aș împrumuta câte 30 de zile o dată cinci cărți de la editura mea. Le-aș duce înapoi în ultima zi, și aș lua alte cinci cărți – și aș face treaba asta prin serviciul pe care îl pretind ei ca fiind gratuit. Dar no, eu sunt mai răutăcios de felul meu. Ideea fiind că nu cred că Bookster e sustenabil, și având în vedere că Bookster e pus sub o umbrelă a unei fundații, m-aș interesa de felul în care fundația respectivă e folosită pentru spălarea de bani.

Pentru că da, multe fundații din România sunt folosite pentru spălarea de bani. Cum, nu știați?