Producție de microcipuri în Europa
O diatribă scurtă pe tema producției de microcipuri.
Ieri, Radu publica următorul bait: „Zgârcenia industriei auto i-a făcut să nu-și rezerve capacitate suficientă de producție pentru microcipuri”. Nu mă mai deranjează clickbait-ul în general, chiar tind să evit site-urile care îl fac, dar în cazul acestui bait, trebuie adusă o explicație.
O altă cifră: „Electronicele sunt 40% din costul unei mașini”. Da, mașinile moderne au parte electronică destul de consistentă. O mașină de 10.000€ are probabil undeva la 4.000€ în electronice, una de 40.000€ are vreo 10 iPhone-uri în ea. Dacă întoarcem vorba la Radu, industria auto a greșit pentru că a încercat să țină această porțiune din costul mașinii mai jos. Radu vrea să plătiți mai mult pe mașini, că iată, nu sunt suficient de generoase cu Taiwan-ul (la bait se răspunde cu bait).
Dar vreau să scriu o altă treabă: de vreo cinci-șase ani tot încerc să-i conving pe oameni că Europa are nevoie de producție serioasă de semiconductoare proprii. Până acum un an și jumătate (când am avut ultima discuție pe tema asta), toată lumea mi-a răspuns că „e mult mai ok și mai ieftin să îți trimiți schema în China”. Discuția despre geopolitică, despre pericolele aglomerării unei industrii într-un singur loc dominat de o singură entitate politică, reamintirea episodului Thailanda când inundațiile au dus la o criză enormă în materie de hard-disk-uri, toate astea au fost inutile. Nu, sigur nu se va repeta episodul respectiv. Sigur, toate astea până în momentul în care s-a apucat nebunul de Trump să pornească un război economic cu China, război care e în continuare susținut de Biden. Discuția, începând din 2019, s-a mutat în zona „vai, dar e imposibil să mutăm toate astea în altă parte”.
Nu că aș vrea un premiu pentru ideea de a face fabrică de semiconductoare, dar „Germania prezice investiții de 50 de miliarde de euro în producția de microcipuri în Europa”. Pentru că da, semiconductoarele sunt deja un element strategic, și poate că ar trebui să diversificăm sursele, și, de ce nu, să le mai și exportăm.
Între timp, Cîțu a fost primul care a afirmat ceea ce știam cu toții (și ceea ce o să spună și restul Europei peste câțiva ani): „Păstrăm distanța față de China”. Nu că cineva l-ar lua în serios pe Cîțu, dar dacă până și cineva ca el are curaj să facă astfel de afirmații, e clar că China a început să intre în dizgrația marilor puteri vestice. Și da, știu, poziția europeană nu va fi anti-China și anti-Rusia cât timp Germania continuă să joace duplicitar față de țările astea, dar citiți mai cu atenție știrea aceea cu investiția în microcipuri, și uitați-vă pe cine a tratat de suicid recent Germania. Vorbind de Navalnîi, doctorul din Rusia i-a murit subit, probabil de la depresie.
În fine, închidem această scurtă conversație fără nicio concluzie. Dar dacă apare la bursă o firmă care produce semiconductoare în Europa, cumpărați de parcă ar fi GameStop la 2 dolari.
