Proiectul de lege anti-anti-țigănism arată incultura politică a aleșilor noștri

Un mic colț al internetului a fost un pic agitat de faptul că există un proiect de lege care dorește pedepsirea antițigănismului. Proiectul de lege este 540/2019, pe care îl puteți consulta și voi pe site-ul Senatului (un link care funcționează acum).

De unde vine proiectul ăsta de lege? În principiu, oamenii care au ajuns în parlament, mai ales pe baza locurilor acordate automat minorităților, dar și cei care au fost aduși în parlament cu arcanul pentru că sunt minoritate, au zis să vină cu ceva să pară că au activitate. Desigur, proiectul acela de lege nu aduce nimic nou peste legislația existentă. Dar pare că oamenii ăia au activitate, și poate la un moment dat cineva prinde ideea că s-a respins o lege antițigănism, deci românii sunt rasiști.

Este necesară o astfel de lege? Probabil că nu, avem legi anti-discriminare cât încape. În niciun caz un act care contravine legii (e rasist să numești rromii „țigani”, te bate CNCD-ul dacă află). Legea nu aduce absolut nicio noutate față de ce există legat de discriminare și instigare la ură în codul penal. Existența unui astfel de proiect de lege e inutilă. E bine, însă, că Nicu Șordan, viitorul catindat la Primăria București, s-a alăturat inițiatorilor acestei legi.

Un om pe Facebook mi-a semnalat, însă, ceva și mai interesant. Expunerea de motive, care explică cu multe exemple cât de rasiști sunt românii, și deci o lege va rezolva toate aceste probleme. Exemplele sunt foarte interesante, mai ales când vezi scenarii de tipul:

Românii din localitatea X au dat foc la casele romilor din localitate – zece case au fost distruse și cinci cetățeni de etnie romă au fost răniți, deși doar unul din ei participase la violul și bătaia din barul satului.

Da, sigur, s-au apucat ăia să le dea foc la case de nebuni, că i-a lovit sinestezia epidermică și i-a deranjat culoarea pielii. Pentru că exact așa funcționează lucrurile. Evident că nu sunt rechizitorii complete, care să arate situațiile pe de-a-ntregul, foarte des se sare peste motivul pentru care a avut loc actul de violență; dar nu am aștepta altceva de la niște ONG-uri care trăiesc luând bani pe o problemă anume, și pentru care amplificarea problemei face bine la bugetul anual.

Ce nu se vede foarte clar din expunerea lor de motive e de ce legislația existentă e insuficientă. Că ei discută pe o chestie deja acoperită de legislația curentă. Mai mult, toate cazurile sunt până în 1996, și te gândești că ar putea fi acoperită de o ordonanță dată în 2000, dar aparent nu e cazul. Și aici se vede și mai tare incultura politică a aleșilor.

În fine, cum a ajuns o știre acest proiect de lege care probabil o să fie respins pentru că nu are nicio logică? În primul rând, pentru că Agerpres s-a uitat peste ce proiecte au fost adoptate tacit de Senat (adică fără să se discute, pentru că oricum camera decizională e Camera Deputaților), și a raportat că, exact, nu s-a întâmplat nimic, și deci proiectul a fost adoptat. Efectiv treaba asta a raportat-o Agerpres, că nu s-a întâmplat nimic. Adoptarea tacită de către Senat nu înseamnă absolut nimic. Majoritatea ziarelor au raportat cuvânt cu cuvânt ce a zis Agerpres, doar G4Media a adăugat la finalul articolului un link către legea pe care au găsit-o pe site-ul senatului.

Că asta e o problemă a presei românești, că acest proiect de lege ar fi trebuit atacat din momentul depunerii, nu din momentul în care e trecut dintr-o parte într-alta la Senat, arată de fapt că cineva a mai vrut să arunce o fumigenă în spațiul public. Din nefericire pentru autorul fumigenei, a doua zi au venit știrile despre ceva rezultate de la Pisa, sau pe-acolo (nu le cunosc pe subiectul ăla, de aceea aștept să se exprime experții în domeniu), însă ce se dorea era o legare de nota aia informativă a lui Robu din Timișoara. Doar că no, vorbești cu oamenii cu memorie de peștișor de acvariu, rezultatul e fix ăsta – nimeni nu mai are o discuție serioasă.