Promisiuni pe anul care vine

Dacă anul promitea că o să se termine grozav pentru mine, din păcate lucrurile nu au mers la fel de grozav cît aș fi vrut din noiembrie încoace – și parcă după ziua mea nimic nu a fost prea bine. Nu-i bai. Acum ne revenim. A fost un moment dificil, dar cu sprijinul celor din jur am reușit să îl trecem. Din nou pe picioare, reînvățăm să mergem – a doua oară o fi mai bine, nu? 🙂 Chiar dacă momentele grele nu au trecut cu totul, am învățat, zic eu, multe din ultimele săptămîni, și am avut ocazia să mă gîndesc la lucrurile care sunt cu adevărat importante.

Nu am răspunsuri pe care să le pun pe blog. Poate întrebări. Dar nici măcar atît – aștept să văd ce se întîmplă. Nimic nu e bătut în cuie, nimic nu e de neschimbat. Totul poate să alunece de sub picioarele tale în secunda doi – schimbarea e singura constantă în viață.

De aceea titlul postării e mincinos. Nu am promisiuni pe anul care vine. Am cel mult cîteva umile dorințe, pe care sper să le împlinesc. Mi-aș dori să am mai mult timp pentru mine – dar nu pentru mine cît pentru cei din jurul meu. Pentru Raluca, pentru părinți, pentru familie, pentru prieteni. Îmi doresc cît mai puține momente moarte, cît mai puține momente de ‘n-am chef de nimic’ și cît mai puține momente în care să aștept să vină luna viitoare. Unii ar numi asta ‘să-mi trăiesc viața la maxim’. Nu vreau asta. Ar fi prea banal, ar bagateliza ideea, ar face-o un fel de concurență între mine și un set de lucruri pe care trebuie să le obțin într-o perioadă cît mai scurtă. Rezultatul ar fi nemulțumitor – întotdeauna e loc de mai mult.

Dar toate astea de la anul. Dar pînă la anul, rămîne cum a zis Chirilă: AZI, NU:

(da, știu, mă repet. Dar azi… nu! 🙂 )

Ne vedem la anu’. Sărbători fericite, sănătate și tot ce vă doriți. Sănătate, da? Am zis!

Comments are closed.