Propaganda națională

Știu că mulți vor să fugă cât mai departe de România. Știu că mulți dintre voi simțiți chestia asta, că lucrurile ar fi mult mai bune pentru voi dincolo, că viața ar fi mult mai bună dacă ați pleca, pur și simplu, și nu v-ați mai uita înapoi.

Sunt sigur că v-ați întrebat și de ce simțiți lucrul ăsta. Evident, răspunsul este că „ăia, dincolo, au câinii cu covrigi în coadă!” – „îți trimit scrisoare de bun venit în cartier!” – „te caută de la fisc să-ți zică ce taxe trebuie să plătești!”. Nu-ți vorbește nimeni despre cozi la NHS, despre costuri sau timp de așteptare (fac parte din viață! Prefer să plătesc mai mult pentru ceva mai ok! Trei vacanțe pe an în Maldive!).

Și m-am întrebat de ce toți oamenii care pe-aici se plâng de cât de nașpa e România dar sunt ei cam leneși, cam delăsători și cam șmecheri, merg dincolo ca să muncească de cinci ori mai mult, cu cât se poate de multă umilință. Și înțeleg treaba în cazul celor care sunt limitați de posibilitățile reduse din România (oameni din IT, medici, profesiile astea mai complicate); dar ce te faci când ai, de exemplu, faianțari sau electricieni care își fac treaba prost pe-aici, dar când merg dincolo fac treaba de zici că ei au inventat profesia.

Nu ignor condiția materială a românului mediu; faptul că suntem mai săraci și din sărăcie facem mai multă sărăcie – ba chiar e un element important din ceea ce voi spune mai departe. Dar vreau deocamdată să vă puneți problema în felul următor: dacă toți oamenii și-ar face treaba nu mult – doar cu 10% mai bine decât și-o fac acum (să fim serioși, nu e greu) – cât de departe am fi? Și, mai ales, de ce lucrurile par atât de frumoase dincolo, și de ce totul pare atât de urât aici?

Titlul mă dă de gol. O să vorbesc un pic despre propaganda națională – chestia aia care nu prea se vede dar se simte. Ce ne leagă pe noi, ăștia care plătim taxe la ANAF București? Ce ne leagă pe noi, ăștia care stăm în spațiul ăsta magic numit România?

Și sincer, nu există un răspuns bun, și aia e, cred eu, marea problemă a noastră ca națiune. Nu avem o poveste, nu avem o aspirație, nu avem vreun motiv să credem în ideea de România. Au trecut 100 de ani de la cel mai mare moment din istoria națiunii și am lăsat momentul să treacă cu o oarecare jenă în suflet; mai mult cerându-ne scuze că a existat momentul. Și nu e o problemă că am petrecut un pic de timp auto-analizându-ne – nici nu poți construi ceva dacă nu îți faci o analiză critică, corectă, și nu înțelegi foarte bine de unde vii ca să știi încotro te duci.


Propaganda națională, la modul restrâns, este imaginea pe care o promovează statul român cetățenilor săi. De 30 de ani nu mai avem propagandă națională oficială – doar niște acte disparate ale unor indivizi care vor să prezinte o anumită imagine a țării. Ai o propagandă națională democratizată – fiecare cetățean are dreptul de a face României orice propagandă dorește; așa că ai un Dan Puric care explică că sufletul românesc e cel mai tare din lume, ai dacopații care împing ideea că ne tragem din niște purtători de nădragi magici, ai corporatiștii care vor să fugă și îți descriu România ca pe iadul și sfârșitul. Toți au dreptate și toți se înșeală, dar ideea de propagandă națională, așa cum o văd eu, e fix imaginea pe care o au și o promovează românii despre români și România.

Cred că singura propagandă pozitivă pe care ne-o mai facem e propaganda aia mincinoasă pe care ne-au construit-o comuniștii – aia cu Ceaușescu care era strănepotul lui Burebista, aia în care gânditorul de la Hamangia e piesa care lipsește din vârful piramidei lui Cheops, România aia mincinoasă cu tuneluri magice sub Bucegi și care a inventat toate invențiile din lume doar că a fost furată de străini. Propaganda comunistă, gândită pentru a-i face pe sclavi mulțumiți să nu iasă din granițele naționale și să urască tot ce e străin, nu funcționa foarte bine nici atunci; și nu a fost niciodată înlocuită cu ceva pozitiv, optimist, ceva care să povestească cât de bine pot trăi românii pentru că avem tot sistemul ăsta care ne lasă pe noi să trăim independenți fără să facem lucrurile la comanda Rusiei sau la comanda altora. Și faptul că acum singurele lucruri pozitive par că vin de la Bruxelles, nu de la București, nu ne ajută chiar deloc.

Nu o să încep să vă povestesc ce gen de propagandă își fac alte națiuni; eu zic că mult mai important e cum ne vedem noi pe noi înșine. Ne vedem hoți, ne vedem răi, ne urâm pe unde apucăm, suntem primii care să vorbească România de rău în străinătate; demonizăm locul ăsta de parcă ne-ar fi mătrăgună.

Și în situația asta nu e de mirare că nimeni nu-și face treaba cum trebuie, nimănui nu-i pasă de cei din jurul lui. De ce ți-ar păsa? În fond, aici e iadul pe care l-am confecționat noi. Pentru că asta e, de fapt, esența iadului în care trăim; e ceea ce am făcut noi cu mâna noastră. Că unul din noi a fost ăla care a vândut apă chioară pe post de dezinfectant, că oameni ca noi au fost printre cei care au participat în șmecheria asta, știind exact cum merg lucrurile. Că dezinteresul nostru a participat indirect la lucrurile de genul ăsta; și că preferăm să visăm la propaganda ălora de dincolo, decât să ne construim propria idee despre cum ar trebui și ce este România.

O să încep eu cu câteva chestii. România e una din țările cu cele mai mici taxe din Europa. Apoi, când vorbim despre discriminarea de gen părem chiar progresiști – da, avem problema violenței în familie (problemă pe care feministele din România refuză cu obstinație să o abordeze), dar când vorbești despre pay-gap, încă caut exemplele alea în care cineva e plătit mai prost pentru că e femeie – cel mult pentru că-și face treaba mai prost sau nu și-a negociat salariul, dar pentru că e femeie? Ideea sună destul de comic în România.

Altceva? Șansele să mori împușcat în cap sau cuțitat pentru că te-ai uitat mai mult de cinci secunde la cineva pe stradă tind spre zero. În general România e destul de sigură. Nu avem o parte din populație exilată în trailer-parks, nu se moare de foame.

Nu zic că curge lapte și miere. Dar sunt lucruri care sunt ok în România, și în momentul ăsta avem condiții și posibilități mult mai bune decât ce au avut românii la orice punct în istoria lor. Există și lucruri bune în România; nu o ducem chiar atât de rău cum credem că o ducem.

Nu sugerez s-o luăm pe ulei și să zicem că suntem cea mai grozavă țară din lume. Nu suntem, știu asta. Dar ce mă oftică e că nu învățăm din lucrurile pe care le invidiem. „Wow, uite ce filme fac americanii”, dar de la români așteptăm să facă filme cu tragedie, sex, ciorbă și avort. „Wow, uite ce mișto sunt spitalele ălora” – dar oamenii care conduc spitalele noastre fură fondurile ca să le pună silicoane amantelor. Protestăm contra furtului, dar furăm care pe unde apucăm. Ne plângem că lucrurile nu merg bine, dar noi, ăștia cărora le e rândul să conducă lucrurile, fugim din țară și mergem să rămânem la un trai modest dincolo, în bunăstarea lor.

Mi-aș dori să ne uităm cu un ochi critic dar corect la ceea ce avem. Nu ne place ce face PSD-ul acum? În zece ani să fim noi ăia care conducem lucrurile cu o majoritate zdrobitoare, și cu cea mai spectaculoasă modernizare a deceniului. Când ni se propune să facem o mică șmecherie să refuzăm, să o expunem. Să facem lucrurile temeinic, să le facem corect, să le facem mai bine. Cât de departe am fi dacă timpul ăla dat în „băi, totul îmi pute aici” ar fi petrecut cu munca? Cum ar fi ca în loc să mergi în UK să muncești două joburi, o faci aici? Cum ar fi să convingi ca oamenii să cumpere mai multe chestii făcute în România, pentru că sunt făcute de oameni ca tine care vor să-și facă treaba mai bine, mai mișto? Cum ar fi să ne impunem ca în 15 ani „calitate românească” să devină o recomandare la nivel de „calitate nemțească”?

Și nu mă refer la „hai să ne plângem că facem lucrurile prost”, ci la „hai să ne facem noi treaba mai bine”. Fă-ți tu treaba mai bine, vezi dacă nu cumva lucrurile se dezvoltă pozitiv de-acolo. Și da, e posibil să greșesc eu. E posibil ca România să fie fără scăpare – prima țară din lume care să nu aibă nicio șansă să-și schimbe situația în niciun fel. În cazul ăsta, alternativa rămâne disoluția. Dar cred că putem mai bine de-atât. Poate dacă ne-am plânge mai puțin și am face mai mult?

PS: Pentru prietenii mei care nu au înțeles foarte bine un anumit fragment din text, faptul că sunt unii care merg dincolo să muncească mult mai bine și cu multă umilință nu înseamnă că toți cei care merg dincolo vor munci cu umilință. Sigur, interpretarea brută ar putea fi aplicată tuturor, dar nu mă refer la oamenii aceia, și poate că e bine să clarific lucrul ăsta: să lucrezi pe-afară nu e neapărat o rușine sau o umilință. E clar? Bun.


19 Replies to “Propaganda națională”

  1. jollyca

    “Nu avem o parte din populație exilată în trailer-parks, nu se moare de foame.” – nu, avem populatie exilata in ghetouri si blocuri confort 5 fara apa. Populatie adusa de Ceao de la tara la oras si lasata aici. Unii se intorc inapoi la tara (daca au unde si nu e vreun lac de acumulare peste satul lor), altii supravietuiesc cumva in orasele mari. Este o populatie captiva – nu chiar saraci cat sa moara de foame, dar nici atat de avuti cat sa se relocheze (sau “reloce”?). Nimeni nu contesta ca Romania are parti bune, dar nu are atatea parti bune. “Da, sistemul de invatamant e de c***t si copilul meu e indobitocit de el, dar macar aici e tara mai sigura”.

    Si un comentariu la adresa tonului general: toate discursurile asta cu “dar ce-ai facut tu”, “dar sunt si lucruri bune” etc. sunt foarte misto pana cand te impiedici de prag. E misto sa comentezi de pe margine cum “da, e naspa in spitale, dar tu ce ai facut pentru asta?” pana cand iti intra copilul de 5 luni intr-un spital din asta si e e tratat ca un sac de cartofi (spitalele private nu acopera nici pe departe nevoile medicale, sunt destule cazuri in care te trimit la stat) si simtit cum iti bubuie sangele in cap si nu ai ce sa faci mai mult decat sa te enervezi si, cel mult, sa te rastesti la ceva oameni de pe acolo (lucru care se intoarce si te loveste in cel mai de c***t mod).

    Sunt oameni care pleaca pentru ca simt ca tara in care traiesc le poate oferi mai mult. Dar uite, fac un comentariu separat despre asta ca sa nu-mi poluez idea 😉

  2. jollyca

    Bai, fii atent ca eu am o teorie cu plecatul asta:

    Plec de la idea ca popoarele s-au format pe baza “unitatii de limba”. Erau multi oameni intr-un loc, vorbeau aproximativ aceeasi limba si ce si-au zis ei: “ba, hai sa ne unim sa nu ne mai cotropeasca aia care vorbesc alta limba”. Si uite asa, mute cnezate, voievodate, Glazi si Menumoruti mai tarziu, s-au format popoarele.

    Apoi oamenii au inceput sa se simta un pic deranjati de ce le dadea Gladul local si-au zis ca “ba, mie nu imi place saracia data de asta, fug la Menumorutul apropiat pentru ca acolo oameni sunt condusi mai bine un pic, se bucura de mai multe chestii”. Si-au plecat, si uite asa avem emigranti pe criterii sociale… America are caini cu covrigi in coada, deci mergem in America (fun and useless fact: tatal lui Arsenie Boca a fost muncitor in America).

    Dupa ce burta a fost satisfacuta au inceput sa se gandeaca la valori si idealuri, si asta se intampla acum in Romania – “ba, mie nu imi place tara asta, corupta, duplicitara, suparata, unde oamenii se complac in situatii din astea de rahat. Eu vreau in tara ailalta, unde oamenii muncesc, spaga e rara, si anul viitor conteaza mai mult decat ziua de maine”. Si uite asa, populatia rasarita (studii superioare, constiinta de sine, posibilitati materiale) aleg sa plece si sa-si duca vietile in afara tarii.

  3. Dorin Lazăr

    @jollyca: dacă pornești de la unitatea de limbă, Franța nu e o națiune/un popor.

    De asemenea, vezi că nu întreb „dar ce ai făcut tu?”. Îți zic că poți să-ți faci treaba mai bine; și că poate că depinde doar de tine cum îți faci treaba, că nu ești în fantezia erotică a lui Ayn Rand să-ți vină statul în casă să îți pună piedică.

  4. Petrache

    @Jollyca

    Teoria ta ar fi bună, dacă nu ar fi complet falsă. Când s-a făcut România Mare, oamenii ăia – deși infinit mai săraci ca noi – s-au gândit la idealuri si valori. Unii au zăcut prin pușcării pentru asta, iar alții au și murit. Dimpotrivă, la noi se pleacă pentru satisfacerea burții, nu a nevoii de valori. Si la noi se munceste, doar ca majoritatea profitului muncii noastre pleacă afară, unde e mai puțină corupție. Iar dacă n-ar exista corupție la noi, n-ar mai pleca profitul afară. CSF?!

  5. jollyca

    @Petrache eu cred ca articolul nu se adreseaza celor care pleaca “pentru satisfacerea burții”. Eu cunosc destul de multi oameni care o duceau foarte bine aici – slujbe bune, conditii sociale foarte bune etc. si cu toate astea au ales sa plece. Motivatiile au fost diferite de la caz la caz.

    Din nou, in mod clar exista categoria care a plecat sa-si satisfaca burta (si satele cu vile luxoase dar parasite din Maramures sunt o marturie edificatoare), dar eu nu cred ca ei citesc articolul asta…

  6. jollyca

    @dorin “dacă pornești de la unitatea de limbă, Franța nu e o națiune/un popor” – de la asta au pornit pe vremuri. Nu am spus ca e si corecta teoria mea 🙂

    Statul nu te impiedica direct sa-ti faci mai bine treaba, dar te uzeaza moral. Totul este ok pana in momentul in care trebuie sa interactionezi un pic mai mult cu el – un spital, o politie, o scoala etc. E si mai mare amaraciunea cand stii ca tu iti faci bine treaba, dar ei nu. De ce nu-si fac bine treaba? Diverse motive – demotivare, nepasare etc.

  7. Ioan Mitiu

    Finalmente România actuala e un studiu de caz despre ce rezultate devastatoare au doua “decenii de austeritate” ( sau “decenii pierdute” daca preferați termenul ) asupra moralului unui popor. 😉
    În treacat fie spus acesta e unul din principalele motive pentru care atunci când aud de tot felul de elucubrații de “raționalizari motivate ecologic” îmi vine sa ma uit suspicios la respectivii și sa-i întreb: “voi sunteți siguri ca știți ce vreți?”.

    În mare, și cinic vorbind, problema de baza a României e ca veniturile medii sunt ( prea ) scazute. Aici e ciudat – în termen absoluți ele au crescut absolut fabulos în ultimele doua decenii ( una din cele mai mari creșteri din lume chiar 🙂 ). Inclusiv la nivel relativ cu țari mai bogate: am crescut mai mult cu ei. Dar cumva faptul ca suntem membrii UE “ajuta” la conștientizarea unei diferențe mai mult decât e cazul.

    În mare însa, o tura de câteva luni prin alte parți ale lumii ( în cazul meu a fost India ) și renunțarea la tâmpeniile care-și au originea în tenebroșii ani ’80 ar ajuta ENORM. 🙂

    Ah… și daca e sa fiu enervant pâna la capat: singurii care au facut ceva programatic în aceasta direcție a fost Tariceanu în perioada când a fost prim-ministru și PSD-ul de la Ponta încoace. 🙁

  8. Ioan Bujor

    Poate nu-mi mai amintesc eu bine: cam ce anume au făcut Tăriceanu și Ponta pentru ne-bugetari și cei ce trăiesc ne-conectați la bugetari?

  9. Daria

    Absolut de acord cu ideea: “ce ai facut tu?”.

    Ce am facut eu? Reclamatii oficiale atunci cand a fost cazul, facut tot posibilul sa nu dau spagi, escalat cum si pe unde am putut abuzurile, am incetat sa mai piratez ceva, orice, de foarte multa vreme.
    Am plecat initial de amuzament si de “hai sa invat/hai sa vad ceva nou”. Am ramas insa unde am plecat. De ce? De frica!

    Din punctul meu de vedere jos palaria tuturor celor care ati ales sa fiti curajosi si sa ramaneti sa faceti lucrurile bine acolo. Eu sunt lasa si mi-e frica.
    Mi-e frica pur si simplu ca daca pic pe strada smurdul si sistemul de sanatate romanesc isi vor demonstra inca o data incompetenta. Mi-e frica pur si simplu ca daca imi da unul in cap, sectoristul ma va lua la misto etc.

    Jos palaria tuturor celor care alegeti sa fiti curajosi!

    Cu o singura afirmatie nu sunt de acord pt ca mi se pare ca e o afirmatie construita exclusiv pe vorbe din carti sau de la cunostinte.

    “Ne plângem că lucrurile nu merg bine, dar noi, ăștia cărora le e rândul să conducă lucrurile, fugim din țară și mergem să rămânem la un trai modest dincolo, în bunăstarea lor.”

    Vai cat de mult, cat de mult mi-as dori ca Romania sa imi fi oferit traiul asta modest de care ma bucur aici.

    Cat de tare m-as bucura ca modest doctorul sa aiba grija de mine. Cat de tare m-as bucura ca la fel de modest sa imi mareasca seful salariul si de 3 ori pe an just because: faci treaba buna!

    Ce sa spun, ma multumesc cu traiul asta modest de aici.

    Vorbim de manipulare?! Si chestiunea de sus tot o mica manipulare este: ideea ca toti plecati sunt cetateni de mana a 3 a si ca au un trai greu/modest cu 3-4 joburi.

    Pe de alta parte, poate eu am fost cea chioara si nu m-am putut bucura de opulenta Romaniei cand acum cateva luni a ajuns mama intr-un spital de stat.
    Ahh, RECUNOSC ca am dat spaga. Spagi grele de la portar, la asistenta, la doctor, la brancardier. Stiu, ar fi trebuit sa fiu principiala. Dar la fel de bine am vazut cum o lasau sa se inece cu propria voma, proaspat iesita din operatie.
    Ai principii cand ti le permiti. Cand e ma-ta sau copilul pe patul de spital si scarbele fac rau voit pt ca vor bani, e mai greu sa ai principii.

    Ma intorc la traiul modest si la viata de cetatean de mana a 3 a printre straini. Ai dracu straini insa, m-au tinut de mana si m-au mangaiat pentru o simpla endoscopie. Modest, tare modest traiul.

  10. jollyca

    @Daria – do you need a hug? 🙂

    “Si chestiunea de sus tot o mica manipulare este: ideea ca toti plecati sunt cetateni de mana a 3 a si ca au un trai greu/modest cu 3-4 joburi.” – nu e o manipulare, ci pur si simplu asta se vede “dinauntru”. Nu reusesc sa-mi explic de ce perceptia romanilor privitor la diaspora este ca ea e formata din oameni de joasa calitate. Poate pentru ca genul asta de oameni tin capul de afis al ziarelor facand tot felul de magarii, in timp ce oamenii care isi duc traiul linistit muncind pentru o tara care are mai multa grija de ei raman necunoscuti.

  11. Daria

    Daca scriem articole despre: generalizari si manipulari ar fi recomandat sa nu facem fix aceleasi greseli.

    Sunt multi care au 2-3 joburi in strainatate. Sunt poate la fel de multi care fura. Dar sunt si mai multi care traiesc extrem de bine si, dupa cum spuneam mai sus, fara frica.

    Il ascult pe Dorin de cand au dat drumul la podcast si il ultima perioada remarc o atitudine care nu cred ca ii face cinste: ce destept sunt eu, ce prosti sunteti voi.
    Sa afirmi ca toti ne multumim de fapt cu un trai “modest” in afara tarii este, daca nu naiv, cel putin rau-voitor. Nu de alta, dar presupun ca nu ne-a verificat nici contul bancar, nici relatiile sociale si nici cum si in ce fel suntem tratati.

    Am dat exemplul: spital din Bucuresti – spital din afara si cum s-au purtat fix ca e egal cu zero ce cetatean esti.
    Mama e cetatean de prim rang – e romanca, nu? Si? Cu ce a ajutat-o concret asta in spital? Ahh, cu nimic? Ahh, tot ca niste javre ordinare s-au purtat? Bun.
    La polul opus, eu sunt cetatean de mana a 132424 a si cu toate astea, s-au purtat de fiecare data cu mine, ca pacient, absolut minunat.

    All in all, generalizarile, manipularile si presupunerile nu sunt sanatoase indiferent ce principii sustin ele.

  12. Ioan Mitiu

    Majoritatea românilor din diaspora lucrează supranormat- e o realitate, nu o jignire. Și ăia din țară ar face la fel dar în multe cazuri nu prea au unde/Nu se merită al doilea job.
    Aici e o mică problemă de percepție deoarece discursul public e blocat în imaginea anilor ’80: o elită profesională care își găsește de lucru fără probleme pe venituri bune după o perioadă de zbatere de câțiva ani ( eventual). O fi fost valabil până prin 2000 și un pic dar la ora actuală milioanele de români din spațiul comunitar nu se mai încadrează deloc la categoria asta.

    Partea cu adevărat proastă e că segmentul acesta, cel mai numeros, e extrem de vulnerabil pe termen mediu/lung – drept e că pensiile din România sunt mici dar anii de lucrat la negru se vor simți în curând la modul criminal. 🙁
    Iar tendința cinică și inexorabilă e ca în vreo 10 ani mărețele programe de asistență să rămână pe hârtie în cam toată Europa. Asta nu e vreo propagandă națională – din contră, va lipsi și mai mult emulația de a copia ceva de succes – cât mai degrabă o predicție extrem de cinică.

  13. developingtoday

    Cred ca articolul asta, e destinat oamenilor care se plang de cat rea e tara si tot ameninta ca pleaca, nu celor ce au plecat. Revenind la situatia discutata, o sa incerc sa explic motivele pentru care eu si alti cunoscuti iau in calcul parasirea tarii. Vorbim de oameni calificati in niste domenii, ce isi permit sa traiasca lejer in Romania, fara grija zilei de maine:
    1.Superficialitatea noastra. Sunt foarte putini oameni, care fac o treaba cap coada, cand gasim niste oameni de acest fel nu stim cum sa-i pastram in viata noastra, incepand de la instalator,electrician si culminand cu medicul.
    2.Serviciile publice sunt proaste comparativ, cu ce platesti. Nu dau exemple, dar dosarul cu sina inca mai exista, plata informala(spaga) la medic inca exista, bacterii smechere prin spital inca mai exista. Celor care cred ca serviciile medicale in Romania sunt de prima mana, le recomand sa intre intr-un dispensar intr-o comuna de prin Suedia si mai vorbim. Scolile sunt foarte smechere, in principiu gratuit totul, dar tu ca parinte cotizezi indirect. Multe legi in Romania sunt facultative, pentru ca sunt prea putini oameni sa le aplice, vezi treaba cu parcatul pe trotuar. Si exemplele pot continua.
    3.Posibilitati de viitor, in vederea intemeierii unei familii. Nu detaliez, se leaga de 2, ce se leaga de 1. Doar ii felicit pe cei care au ales sa faca asta in Romania si le doresc ca visul lor sa se realizeze, m-as bucura sincer.
    4.Partea financiara, aici intervine tot ce platesti respectiv ce primesti raportat la salariu. In Romania, multa lume calculeaza salariul net, prin Vest toti gandesc in brut, pentru ca asa stiu foarte bine cati bani se duc in alte parti inainte sa vina la ei. Aici Romania are un oarecare avantaj, taxarea salariului este undeva la 45%, din pacate punctul 2 sare in ochi si mai mult.

    Partile bune din Romania, pe care le vad in acest moment:
    1. Nu am avut un atentat terorist, de tipul celor de prin Londra, Paris, Bruxelles. Si strazile sunt cat de cat sigure.
    2. Corectitudinea asta politica nu ne-a prins asa de mult.
    3. Internetul de mare viteza la un pret de seminte.
    4. Clima este prietenoasa, oricat de mult ne-am vaita ca e frig iarna sau cald vara.
    5. Magazinele au un program nesimtit, gasesti chestii deschise si dupa 8 seara, good luck prin Vest. Desigur prietenii arabi au deschise pravaliile dupa acel program cu preturile aferente.
    6. Benzinariile sunt la tot pasul.
    7. Chiriile si modalitatea de a inchiria este destul de simpla.
    8. Telefonia mobila la pret de seminte comparativ cu beneficii.

    Nu o sa dau vina pe vreun partid politic pentru situatia din ultimii 30 de ani, ci mai degraba pe noi ca am ales varianta simpla. Nu poti sa faci propaganda nationalista intr-o tara, in care realizarile sunt sub potentialul ei, nu au reusit comunistii, sigur nu vor reusi politicienii actuali. Daca prin magie, superficialitatea noastra ar disparea, ne-am apuca de treaba si rahaturile cotidiene vor fi istorie. Cum insa, superficialitatea creste in societate alaturi de impostura, numarul celor ce va pleca va ramane constant in cel mai fericit caz.

  14. Mitiu Ioan

    Cunosc foarte bine genul acesta de argumente și le-am analizat și eu la vremea lor ( și o mai fac periodic, e un proces normal 😉 ).

    Superficialitatea vine în buna masura, cum am mai zis, din nivelul prea mic al salariilor din România. E simplu și inginerește: o bucla de feed-back care se întreține pe baza rezultatelor obținute de cei care presteaza anumite servicii. Daca plata e constant mediocra… și serviciile vor fi la fel. Mai rau e când “furnizorii” sunt capabili sa puna la punct un sistem din care sa scoata bani mulți chit ca presteaza mediocru – cum e cazul medicilor.
    În strainatate e foarte posibil sa ai servicii mai bune dar clar și plata va fi pe masura – eu unul am platit de exemplu în Danemarca 1050 de DKK la un electrician pentru o treaba de, literalmente, 10 minute de când a intrat pe ușa pâna își reîmpacheta sculele. În mod ironic de-aia o mare parte dintre românii care nu ajung sa câștige cine știe ce ajung fie sa-și repare singuri multe chestii fie sa apeleze la cunoștiințe/rude din interiorul comunitații. Hint: daca auzi vreodata “ce descurcareți și pricepuți suntem noi, românii” – e de regula fix un indiciu a așa ceva. 😉
    ( paranteza enervanta: de-aia pe undeva, cât îi detest pe pesedei pentru coșmarul fiscal al anilor 2000-2004, nu pot sa nu remarc ca macar au meritul ca sunt singurul partid care a pus macar într-o maniera serioasa problema necesitații creșterii veniturilor din România – ca abordarea aleasa e mediocra și macinata de clientelism, asta e alta discuție, nu ma lungesc acum ).
    Serviciile publice sunt, din pacate, fix la nivelul banilor alocați. Taxarea în România este totuși net mai mica decât în multe alte țari europene – mai ales pe segmentul “clasei de mijloc”, acolo de unde afara vine grosu’ – și partea și mai proasta e ca o foarte mare parte din banii de la buget se duc nici macar pe salariile bugetarilor, ci pe pensii.
    Clar, banii sunt și prost cheltuiți/delapidați, dar chiar și în caz de alocare și folosire optima nu ar fi nici pe departe suficienți ( în treacat fie spus, de-aia ma și irita unilateralitatea puerila cu anticorupția ). Mai ales ca, dupa exemplul țarilor dezvoltate, odata cu creșterea taxelor explodeaza mai ales personalul birocratic și salariile lor și în mai mica masura dotarile disponibile. Iar ca tot dadeai exemplul cu dispensarul din Suedia – așa e, dar știi ce greu dau doctorii scandinavi rețete la medicamente? Sau trimiteri gratuite la consultații de specialitate? Știu ca e o întreaga mitologie cu doctorii care procedeaza astfel pentru a reduce consumul de antibiotice dar realitatea dura e ca au impuse limite destul de stricte.
    Posibilitațile de viitor din pacate se calculeaza fix din momentul în care ajungi acolo, în fiecare caz individual. Cel mai riscant și stupid e sa iei nivelul general al țarii și sa te raportezi la el – pentru ca un proaspat imigrant SIGUR nu va avea acces la el. Eventual un expat adus acolo pe o filiera clara și bine stabilita.
    În rest însa trebuie sa fim realiști: Europa de acum nu mai e cea din 1990 – segmentarea sociala e crunta, dincolo de toate lozincile oficiale ( dupa care zici ca mai un pic și suntem în Paradis ) – și cel mai adesea o familie de imigranți pur și simplu nu-și permite traiul într-o zona cu adevarat decenta. Repet din nou, vorbim despre grosul imigranților nu despre bula de IT-iști/corporatiști.
    Și chestia se simte inclusiv la meseriile calificate – de ex. am trei cunoștiințe extrem de încântate ca au lucreaza în “zona rurala” a Franței, Salariile bune, nimic de zic, decontari certe și la timp de la Sistemul de Asigurari tot ce trebuie. Numai ca, vorbind de viitor, ce perspective ai peste 10-15 ani ca medic de dispensar într-un sat/oraș în care treisfert din populație e pe la 70-80 de ani? Iar aia mai tinerei nu mai au nici pe departe generoasele pensii ale generației care a prins cele “30 de glorioase”… Aici e din pacate cazul unei politici disperate și iresponsabil de ipocrite a multor guverne europene. Nu zic sa nu se profite de ele cât merge dar viitorul… hmm…
    Legat de diferența brut/net în Vest e pur și simplu imposibil sa ști exact cât ia un coleg de munca, chiar daca îi afli salariul brut, din cauza unui paienjeniș de eventuale deduceri/facilitați ș.a.m.d. Acum depinde de ce avantaje îți ofera. Știu un amic care obține în Germania deducere de impozit pentru nevasta și copii aflați înca în România – și nu e deloc mica – și astfel ajunge sa treaca de 1200 net/luna. Eu personal mi-am putut deduce din venitul din Danemarca impozitul și dobânda creditului ipotecar din România – așa ca poate nu ar trebui sa fac afirmația care urmeaza dar totuși o spun: din pacate FIX în genul acesta de politica financiar-fiscala se afla câlcâiul lui Achile. Tocmai pentru ca permite muult prea multe șmecherii… și la o ( eventuala/inevitabila aș zice eu ) viitoare criza de aici se va taia cel mai din greu.

    Ș.a.m.d. etc.

    Cele de mai sus nu-s neaparat vreo “propaganda naționala” – cât mai degraba niște observații destul de cinice ( dar simultan suficient de lucide zic eu ) pentru a realiza situația de ansamblu. Nu știu ce utilitate pot avea pentru fiecare dar asta e alta discuție. Pe mine unul cel puțin m-au calmat intelectual deoarece am înțeles de ce în forma actuala UE e un proiect cvasi-eșuat – beneficiem de prezent cât se poate și vedem ce o mai fi. Planurile pe viitor sunt din pacate fix ca raspunsul onest ( dar rar spus ) la întrebarea tipica de la interviuri: “Unde va vedeți peste 5 ani?” – “Dracu’ știe dar sper ca mai bine ca acum…” 😀

  15. developingtoday

    @Mitiu Ioan,

    Argumentele tale sunt o fateta a realitatii curente europene. Numai ca in materie de ce se intampla in Romania, am niste mentiuni de facut:
    1. Salariile in Romania, nu reprezinta o scuza a faptului ca tu ca om esti superficial. Omul care este acum platit cu 300 de euro salariu pe o munca, nu-si va face mai bine munca pentru un salariu de 1000 de euro. Faza comica e ca aceeasi persoana care este superficiala aici, odata plecata peste mari si tari se schimba la 180 de grade, oare de ce?
    2. Nivelul serviciilor publice din tara asta, este foarte jos, desi bani exista, numai ca ei sunt deturnati pentru alte chestii. Ca si paranteza anticoruptia a esuat la partea cu recuperarea prejudiciului, respectiv la faptul ca o instanta din Romania nu a pus statul roman ca parte platitoare in cazul Colectiv.
    3.Romanii, daca nu ar mai fi asa de superficiali si ar duce o treaba cap-coada, ar avea de castigat in urmatorii 10-20 ani lejer, mai mult decat 300 de lei la pensie sau salariu. Problema e ca nimeni nu poate vedea mai mult de asta, e un intreg cerc vicios ce nu se va inchide pentru urmatoarele 3-4 generatii cel putin.

    Legat de ce este acum in Europa acum, observ doua lucruri:
    1.Este o criza mare de personal de inalta calificare si multe tari sunt deschise spre a primi oamen competentie din exterior si dornici sa le invete limba.
    2.Proiectul european actual, va fi reformat odata dupa Brexit unde anumite granite vor fi retrasate.

    Fix din cauza acestor motive si vazand situatia din Romania si cunoscand istoria ei, ma pune si mai mult pe ganduri. Stiu ca suna cliseistic, dar m-am saturat sa fac parte din acea generatie de sacrificiu, care va face sa fie bine pentru cei de dupa….

    P.S. Legat de partea cu deducerea creditului la casa din Romania, la impozite din Danemarca, are vreo implicatie in cazul vanzarii/mostenirii?

  16. jollyca

    Faza comica e ca aceeasi persoana care este superficiala aici, odata plecata peste mari si tari se schimba la 180 de grade, oare de ce?

    Doua presupuneri:

    Motivatia, pentru ca sunt unele tari in care nu iti permiti sa fii superficial. Odata dat afara de la o firma putin probabil sa poti sa duci un trai decent. In Europa mai exista ceva asistenta sociala, dar in US datul afara este cat se poate de rau.
    Acel om poate nu este superficial de la natura, ci pur si simplu nu are energia necesara sa-si dea interesul. Se simte captiv in tara, in trafic, in meandrele birocratiei etc. Odata ajuns in alta parte simte alt “vibe” si atunci se pune pe treaba. Stiu ca pare greu de crezut, dar sunt oameni care sunt captivi in situatia lor – trebuie sa mearga cu masina la serviciu pentru ca asa isi pot lasa si copii la gradinita; trebuie sa se inghesuie in metrouri pentru ca lucreaza in Pipera si nu au alt mijloc de transport (si job-ul e bine platit, deci nu e ca si cum pleci de acolo sa cultivi cartofi la Dabuleni).

    ..dar leprele care sunt lepre aici vor fi lepre si “dincolo”. De-asta e plin internetul de stiri cu romani care au inventat noi metode de furat in strainatate. Hei, iata ca si hotii isi fac treaba mai bine.

  17. Ioan Mitiu

    @developingtoday

    Să o iau de la cap la coadă: dacă ești încă în Danemarca în momentul vânzării ai cam pus-o – firește că va fi considerat venit impozabil conform grilei daneze. Dacă nu mai ești acolo nu are nici un impact – între timp m-am repatriat în România, am vândut apartamentul respectiv și asta a fost.

    Despre modificările unui eventual post-Brexit e simplu: nu se va modifica absolut nimic. Deja elitele politice europene au lozincile pregătite: nu e vina sau responsabilitatea lor, rușii sunt de vină, poporul cel rău și nemulțumit etc ș.a.m.d. Mai e un pic și discursul lor va semăna cu cel de la Congresul al XIV-lea. Efectiv cred că la un moment dat traiul pe zeci de mii de euro, departe de pulimea pe care chipurile o reprezinți te tâmpește – că altfel nu-mi explic atâta autism la oamenii politici de pe aproape tot continentul european ( și Merkelina se retrage – deci nimic bun la orizont).

    Cât despre lipsa de efect a măririi veniturilor cred că ești prea pesimist. Plus că e probabil și o doză de mitizare a perioadelor anterioare ale României. Dar mi se pare exagerată afirmația- cam ca și cum s-ar fi zis în anii ’90 că românii vor face veșnic cumpărăturile de la buticari și arabeți deoarece nu-s în stare de altceva. 😉

Comentariul tău (dacă comentezi prima oară, comentariul va ajunge în moderare)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.