Protest și implicare

Scria ieri Ovidiu despre protestocrație, și despre felul în care trăim cu impresia că numai ieșind în stradă se pot rezolva anumite probleme. Cel mai mult mi-a plăcut acest fragment:

Există o emulație pe internet zilele astea, să ieșim la protest pentru câteva legi importante, sau să ieșim la protest așa, în general, că nu mai avem țigări în casă.

Pentru că au văzut că merge cu protestul și ce înseamnă un instrument mișto dacă nu abuzezi de el?

Și cred că asta e cea mai importantă parte din ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme. Protestele au schimbat ceva pentru că nu e ca și cum protestele sunt o chestie care se întâmplă zilnic în România. Dacă ar fi fost ar fi avut același efect care îl au în Franța: oamenii sunt deranjați de insistența protestatarilor, câteva mașini arse, jandarmii intervin în forță, nu se modifică nimic.

Noi avem, așadar, o armă foarte puternică, pe care dacă o folosim prea des se tocește și nu mai e bună nici pe post de cuțit de bucătărie. Protestul de stradă e un lucru bun, dar putem ceva mai mult.

Suntem într-o democrație, și prea mulți concetățeni nu prea înțeleg cum funcționează asta. Vorbesc cu ură despre îmbuibații ăia din parlament dar pun pariu că o să dea din colț în colț la următoarele întrebări:

  1. Cine sunt parlamentarii care te reprezintă?
  2. Unde sunt birourile lor parlamentare?
  3. Ai încercat să te plângi parlamentarului care te reprezintă de diversele injustiții, despre legi proaste și alte asemenea?
  4. Știai că parlamentarul e obligat să fie prezent la biroul lui local și e plătit din banii tăi, ai contribuabilului și pentru treaba asta?
  5. Știi care e activitatea parlamentarului care te reprezintă?

Ceea ce nu se înțelege este că democrația reprezentativă nu înseamnă că cel care te reprezintă nu e responsabil pentru alegerile sale.

Așa că înainte să mai ieșim în stradă pentru fiecare chestie, hai să facem altceva. Hai să urmărim activitatea parlamentarilor de la noi din ogradă, pentru că Parlamentul e principalul for legislativ. Începeți și scrieți-le celor care vă reprezintă. Urmăriți-le activitatea și criticați-le derapajele. Mai mult, puteți chiar să le lăudați inițiativele, atunci când au inițiative bune. Încercați să intrați în contact cu ei, altfel o să chiulească pe banii voștri de la îndatoririle pe care le au față de voi.

Și când aveți idei, propuneți-le parlamentarilor. Despre asta e democrația, nu despre ieșit în stradă, nu despre declarații siropoase făcute în stradă. Nu, pentru că nu au nicio valoare, nu despre asta e vorba. Democrația nu este mama tuturor nebunilor care arată că pot fi violenți pe stradă. Democrația aia mișto e cea în care ești implicat direct ca și cetățean responsabil.

Ori noi alegem să fim iresponsabili, și să scoatem ghilotina la fiecare prostie. Mai ușor cu pianul pe scări. Lucrurile se pot face și altfel. Hai să încercăm, și să ne revoltăm doar după ce am încercat. Hai să încercăm să aflăm întâi cum ar trebui să funcționeze sistemul înainte să îl dărâmăm, și să spunem că e nefuncțional.