Protestul penibil

În Brașov, oraș de vreo 200.000 de oameni, vreo 6 au ieșit să își arate dezaprobarea față de abuzurile legaliste care ne vor declasa ca țară în fața Europei. 6 oameni, hai 7, depinde cum și pe cine numeri. Am mai multe retweet-uri pe tweet-ul un pic comic cu care invitam oamenii să protesteze. Și în România nu folosește mai nimeni twitter, da?

Am postat înainte o poveste de un umor îndoielnic despre cum s-a desfășurat protestul. A fost un protest calm, resemnat, aproape amuzant dacă nu ar fi fost foarte trist. Din punct de vedere moral a fost lucrul pe care trebuia să îl fac. Nu pot accepta astfel de abuzuri, și dacă nu e nimeni să vorbească atunci cînd se fac astfel de lucruri, atunci orice poate să se întîmple.

Aș fi vrut să aduc în această postare o reflecție amară asupra calității protestului, asupra calității cetățenilor brașoveni. Asupra calității cetățenilor români. Însă reflectînd mai mult asupra fenomenului mi-am dat seama că ceva extraordinar s-a întîmplat:

Sunt prieten chiar bun cu mai toți oamenii cu conștiință din Brașov.

Sunt puțini la număr. Da, știu că mai sunt oameni care ar fi venit. Nu au făcut-o, și nici măcar nu e important. Pentru mine e un motiv de mîndrie.

În rest am numai motive de bucurie perversă. În fond, am demonstrat tuturor celor care mă contrau că da, oamenii care protestau pentru Roșia Montană, pentru Pungești, nu s-ar mișca nici un centimetru cînd real libertățile lor sunt afectate. Că de fapt ei au venit ca să pună o bifă la capitolul ‘conștiință civică’, s-au dus acolo unde e cool, unde te vede lumea, nu vin ei să protesteze la ceva atît de complicat.

Și am demonstrat că protestele Roșia Montană și Pungești sunt de fapt detrimentale vieții sociale românești. Că ele sunt, așa cum sugera și Ovidiu într-o vreme, o mască ce le permite politicienilor orice fel de abuz. Și ce e amuzant e că ajunge „dictatorul” Băsescu să fie singurul apărător al democrației în țara asta. Singurul care contează, oricum.

În rest, rămîne tot cum o știm, România noastră dragă. O țară de manea, plină de oameni cu capul plecat, gata să primească tot ce le vine și să îndure.

Să îndure mă.

Să îndure, că atîta știu ei.

Hai să cînte lăutarii.

Au mai scris despre protest: TvBrașov, Manu, iar Sergiu a cuvîntat următoarea zicere plină de înțelepciune:

Știu că nu am fost mulți, dar când mă uit la poze, văd și partea bună a protestului: măcar am încăput toți în cadru.