De ce e rapul o muzică proastă

Zilele trecute am găsit pe o rețea socială un articol despre hip-hop scris de un cunoscut. Articolul e scris cu entuziasmul tipic al unui om cu adevărat pasionat de fenomen (și el e băgat până în gât acolo, și știe despre ce vorbește), însă mi-a atras atenția un fragment:

De ce unii ascultători nu sunt atinși de piese despre care știm că sunt bune? Pentru că-s proști. Punct. Atât. Fără circumstanțe atenuante, fără determinări secundare. Nu-i duce bila.

E destul de facil să îi faci proști pe cei care nu sunt atinși de propriile tale preferințe. Poate au fost momente în care și eu pe acest blog am fost printre cei care am făcut proști în stânga și-n dreapta. Prostia e însă o chestiune relativă. E foarte ușor să zic că ceva e prost și într-un fel chiar ceva mai extins decât Crypto pot să fac acel ceva prost cu argumente. Pe de altă parte, s-ar putea să fie o treabă în care altcineva crede. E ok, nu trebuie să ne sfiim de a recunoaște și sancționa prostia. Însă trebuie să înțelegem ce anume identificăm ca fiind prost. Iar în momentul în care prost este oricine nu gândește ca mine, am o problemă.

Dialogul nostru a continuat, și am ajuns în cele din urmă să afirm că rapul (cum bine am fost corectat) e o muzică proastă. Și o să vă explic de ce1)ioi, ce introducere lungă. Dacă nu vă place hip-hop-ul puteți să vă opriți aici, deja știți ce e de știut. Dacă vă place, mergeți mai departe.

Pe la începutul vieții mele raționale2)consider că există o vârstă a raționalității în care începi să înțelegi cum merge universul, să citești primele cărți pe care le alegi tu și să emiți primele idei gândite de tine însuți, deci undeva pe la vârsta de 12-14 ani fenomenul hip-hop a fost destul de important. Inițial era doar partea din hip-hop strecurată în muzica de dans, după care am început să descopăr artiști. NWA, WuTang, Dr. Dre, Snoop Dogg și irepetabilul Tupac Shakur. Am ținut aproape de fenomen (cât de aproape am știut și m-am priceput). În liceu am scris un articol celebru “Raplica” în care dădeam o replică virtuală în revista liceului unui fan de rock (ce își exprimase adorația pentru nu-mai-știu-ce într-un număr anterior). Eram combativ (ca acum) și eram pasionat. În facultate eram unul din cei care descopereau “The 7 days theory”3)Fanii 2pac știu despre ce e vorba; în principiu e o teorie a conspirației conform căreia Tupac era încă în viață. Ascultam cam tot ce prindeam, că era de la noi sau de afară. Nu mai e nevoie să spun că acum 15 ani dacă îmi spuneai că rapul e o prostie sau o muzică proastă te linșam de unul singur dacă era nevoie.

Am mai crescut, și 15 ani mai târziu realizez că nu mai ascult deloc rap. Din punctul meu de vedere rapul a devenit o muzică proastă, care s-a învechit foarte rău. Uneori mai ascult doar ca să mă asigur că nu s-a schimbat nimic; și dincolo de amintirile plăcute și melancoliile după niște vremuri în care eram mai tânăr, rapul nu stârnește absolut nimic în mine.

Dar nu ăsta e motivul pentru care rapul e o muzică proastă. Nu-mi mai place mie, asta e, se întâmplă. Dar sunt câteva elemente4)cuvânt cheie în hip-hop, cineva o să facă spume la gură care descalifică rapul și o transformă într-o muzică proastă.

În primul rând, muzica. Pe la începutul anilor 2000 admiram negativele clare și un pic lucrate de la BUG Mafia. Erau o evoluție serioasă față de ce folosiseră pe albumele anterioare, munciseră la negativele respective, munciseră cu ele, se potriveau mai bine versurilor. Dar nu e ca și cum există ceva cu adevărat interesant în muzica propriu zisă. Muzical, piesele rap sunt rar ceva de ascultat. În rarele cazuri, artiștii care fac muzica vin din altă arie, așa cum se întâmplă în cazul colaborării dintre Deliric și Silent Strike. Acolo muzica rezistă de una singură. Dar e meritul artistului de muzică electronică, nu al artistului de rap.

Muzica nu se oprește la instrumente. Și vocea poate fi parte din “muzicalitate”, și să facă armonie cu ceea ce vrea să transmită piesa. Însă cei mai mulți artiști ignoră acest aspect, și nu reușesc să se sincronizeze cu ceea ce transmit, sau să imprime personalitatea lor pe piese. Cei care reușesc… Dar să nu deviez în direcția aceea deocamdată. Ideea e că marea majoritate, și mai ales marea majoritate a artiștilor hip-hop underground și hardcore ignoră complet aspectele legate de formă.

Și aici e problema. Rapul e numai și numai despre formă. Hip-hop-ul e despre formă și despre prezentare, nu este despre mesaj și conținut, în ciuda a orice doresc să spună cei care cred încă în puterea rapului. Hip-hopul definește forma pentru toate cele patru elemente. Conținutul e la liber. Și cei mai mulți artiști hip-hop nu înțeleg acest aspect, și nu lucrează la formă. Lucrează la conținut, înainte să stăpânească forma. Ca și sidenote, ăsta e motivul pentru care Rapper’s delight, o piesă scurtă la cele 14 minute și jumătate5)no joke nu transmite un mesaj revoluționar, ci e făcută să sune bine. Rapper’s delight e despre formă, nu despre fond.

Iar foarte des în rap, problema se rezumă la cât de repede poți să transmiți un mesaj inteligibil. Să luăm de exemplu Look at me now, o piesă în care Busta Rhymes face un efort verbal extraordinar. Busta stăpânește tehnica perfect, are flow, viteză, are tot ce trebui. Fundalul sonor e minimalist; accentul e exclusiv pe formă. Versurile? Ok, hai să fim serioși. Piesa nu e altceva decât lăudăroșenie de băieți cu bani. Nu e niciun motiv să transmiți un mesaj; Look at me now e o provocare din seria uite ce pot eu să fac. Chestie pe care o fac și maneliștii în spatele blocului când beau spirt tras prin pâine, sau cocalarii de rit nou care iau o gură de scorțișoară.

Forma, așadar, poate să fie un lucru interesant, uneori funcționează, alteori nu. E muzică? Da și nu. Cultural relevantă? Da. Muzică de calitate? Cine decide? Eu? Tu? Putem foarte bine să spunem că e o muzică proastă.

Bine, Dorin, dar ce te faci că rapul e de fapt despre mesaj! N-ai înțeles nimic! Ej’ pruost!

Am evitat să discut despre conținut. Cel mai des, conținutul transmis de către artiștii hip-hop e ignorat. Succesul lui Grandmaster Flash and the Furious Five a fost nu că versurile lor sunt atât de adânci și de profunde, ci pentru că pe fundalul ăla sonor se poate da din fund în club. Oricât de mult și-ar dori să creadă că The Message a fost o piesă care a schimbat viziunea oamenilor asupra greutăților vieții negrilor în America, eu sunt mai sigur că singurul lucru schimbat a fost că niște băieți au făcut niște bani, și alții (și altele) au dat din fund pe piesa aia în club. Și faptul că oamenii ăia au dat în club din fund e mai important decât mesajul propriu zis.

Ca mare fan de Tupac, recunosc câteva lucruri. În primul rând că Tupac nu e deloc perfect ca și formă. Mi-a luat ceva să înțeleg chestia asta, dar niște oameni mai deștepți ca mine mi-au explicat și au dreptate. Tupac nu are un flow bun, ci un flow aparte. În al doilea rând, conținutul. Omul era paranoic și rasist. Da, are niște piese ieșite din comun, niște piese care te ating indiferent de culoare și poziție socială. Dar omul are și o mie de piese în care e rasist de la un cap la celălalt. Urăște negrii, urăște albii. Omul e plin de ură, și a transformat muzica sa într-o platformă pentru ură.

Dar mai e un aspect. Ok, sunt câteva piese reușite, piese care transmit ceva. Piesele astea sunt foarte rare, și ajung foarte rar să fie ascultate, pentru că au decis să transmită textual ce au de transmis. Cât de des ați ascultat și reascultat un discurs? Poate să fie oricât de bine făcut, un discurs ascultat pe repeat ajunge să fie ignorat.

Ăsta e motivul pentru care concentrarea pe conținut e greșită. Sigur, o să mi se spună, sunt artiști (x, y, nu contează cine) care au încriptat în piesele lor niște înțelesuri puternice și adânci. Dar, vin eu să vă întreb, de ce m-aș chinui să le descifrez?

Ca să ajungi la mesaj trebuie să treci de mai multe filtre. În primul rând, de filtrul muzical, fundalul e important, trebuie să te ajute să te concentrezi pe mesaj. În al doilea rând, rapul în sine, secvența trebuie prezentată corect, bine, și asta cere efort. Dacă treci de cele două piedici, dar ai un mesaj incredibil de criptic, de ce m-aș chinui să te ascult? Nu mai bine scrii tu o postare pe blog să te citesc? Cum să-ți urmăresc toate referințele obscure, greu de descifrat, și, mai ales, de ce să o fac?

Ăsta e momentul în care oamenii o să mă facă prost, dar, cum am explicat și mai demult, e vorba de o neadecvare a mesajului la mediul înconjurător. Nu îmi vorbești despre Wittgenstein când sunt pe jumătate mort de beat în club, iar muzica pe care o faci, ca și formă, nu poate fi pusă altundeva.

Ăsta e motivul pentru care hip-hop-ul are vârfuri rare și remarcabile. Dar când ascult rap nu ascult pentru ‘rap’, ci pentru că a reușit să creeze cu niște unelte (și rapul e o unealtă) o treabă relevantă pentru mine cultural, emoțional sau altfel. Dar marea majoritate a creațiilor rap sunt irelevante, demne de aruncat la gunoi sau consumat în club. Vor avea valoare câtă vreme oamenii care ascultă acele piese vor mai avea atașament față de ele, dar cele mai multe sunt făcute pentru o seară în club sau pentru o vară de beție. Și dacă îi vezi pe cei care au pornit curentul, o să-ți dai seama că asta e destinația hip-hop-ului. Entertainment. Da, faptul că are mult text a atras foarte mulți oameni care vor să introducă un mesaj, politic, social sau personal. Dar asta nu înseamnă decât că cei care fac asta uită esența fenomenului și îl deviază.

Și oamenii care înțeleg că rap-ul e entertainment reușesc să facă treabă bună. De-asta Eminem (de exemplu) e mare, pentru că nu a uitat că e entertainer înainte de orice. Nu cu mult diferit de un om care face giumbușlucuri pe scenă pentru plăcerea spectatorilor.

Da, mi-e dor de începutul anilor 2000, când Paraziții încă mai aveau umor și Andrei Gheorghe (care încă mai avea dinți) i-a numit “cei mai mari poeți români contemporani”. Credeam ce spunea Gheorghe, și într-un fel rebeliunea celor de la Paraziții m-a ajutat să prind curaj. A fost bună. Aș asculta acum Paraziții? Nu chiar. Muzica lor a fost consumată, și-a făcut treaba, s-a dus. În schimb, ascult un Shine on you crazy diamond și descopăr noi valențe, mă face să simt ceva. Muzica Paraziților nu a rezistat în timp, mi se par acum penibili și grosieri, discutabili și naivi. În schimb Wish you were here sau When the levee breaks mă fac și acum să rezonez cu ele.

Nu spun că muzica rock e bună, sau că muzica pe care o ascult eu e muzica bună. E greșit să spun că muzica mea favorită e mult peste ce ascultă vecinul de la trei mese. Asta e muzica ce vorbește cu mine, îmi place, nu înseamnă că e universal bună. Nu tot ce e muzică rock e bun, nu tot ce e rap e prost. Doar că în general, unele lucruri supraviețuiesc mai bine timpului; iar muzica rap nu prea supraviețuiește frumos. E muzică prea despre azi, prea revoltată, cu un termen de expirare mult prea mic.

Iar artiștii hip-hop sunt prinși în propria lor cursă. Cum unul încearcă să facă ceva deosebit, să îmbine genuri sau să transmită un mesaj unui public mai larg, e hulit ca și trădător. Am vorbit despre Puya și despre Guess Who, doi români puternic contestați pentru că au transmis niște mesaje mult mai vandabile. Dar ceea ce nu vor să recunoască oamenii care îi hulesc e că mesajele celor doi au ajuns la o mai mare parte din populație, sunt deci mai reprezentative și chiar mai relevante cultural decât chestiile care le laudă a fi ‘extraordinare’.

Și de-asta rapul e o muzică proastă. Pentru că atunci când are succes și are șanse să fie cultural relevantă, e canibalizată de puriști, de analiști, de oameni care știu ei mai bine și fac ei chestii mai adevărate. În realitate, oamenii care “fac rap”, acești puriști și elitiști nu își dau seama că investesc într-o formă și ratează complet partea de comunicare. Pentru că muzica e despre comunicare, iar artiștii rap ratează exact partea asta.

Și dacă mai aud un “Yo yo yo!” o să turbez.

526731900_your_music_sucks_xlarge

NOTES   [ + ]

1. ioi, ce introducere lungă
2. consider că există o vârstă a raționalității în care începi să înțelegi cum merge universul, să citești primele cărți pe care le alegi tu și să emiți primele idei gândite de tine însuți, deci undeva pe la vârsta de 12-14 ani
3. Fanii 2pac știu despre ce e vorba; în principiu e o teorie a conspirației conform căreia Tupac era încă în viață
4. cuvânt cheie în hip-hop, cineva o să facă spume la gură
5. no joke

76 Replies to “De ce e rapul o muzică proastă”

  1. Rap in persoana

    Mai e ceva daca te obosesti sa raspunzi la comentariul meu nu ma lua pe mine cu gramatica sau mai stiu eu ce ca vorbim de rap nu te romana, nu mai cauta cuvinte cum ca te atac pt asa este da? De atac pe buna dreptate.,nu baga cuv in gura si cauta alta cale sa acoperi nedreptatea ta sau prostia asta de blog da folosesc cuv prost ca sa nu ramai cu gura cascata la vederea altor cuv. Cuvinte noi batranelule ca vad ca te-ai gasit si tu acum sa vorbesti de rap maaa….ce sa zic, cand vad oameni ca tine ma bucur ca exista specinene mai proaste, ca mine. sa mor nu imi pasa cum o sa iei tu cuv mele eu stiu ca mi-am spus punctul cu privire la tn si la blogul tau: ma simt prost si inferior cand il citesc, rapul intradevar suge.

  2. generalizarea ucide

    Dorin Lazar, te simti incoltit, se vede ca esti un copil rasfatat dar in acelasi timp frustrat. Te agati mereu de Gramatica cand cineva iti da peste nas cu argumente solide, incerci sa schimbi subiectul si sa pui atentia pe greseala celorlalti cand ramai fara argumente. Aduci mereu vorba de gramatica, cand defapt subiectul este Rapul. Daca vrei sa vorbesti despre gramatica, mai bine fa-ti un blog de gramatica si da lectii acolo, ca despre rap nu ai habar.
    Am citit si eu din comentariile cititorilor tai de mai sus si am observat ca, desi au avut argumente care ar fi trebuit sa te puna pe ganduri, tu nu ai putut sa adopti o atitudine open minded sau macar sa combati cu niste argumente reale. Ai tot schimbat subiectu si ai dat-o in altele .

    Deja devii penibil si imi pare rau ca am crezut despre tine ca esti un baiat desptept. Pacat de gramatica ta perfecta, ca in rest esti prizonierul propriei minti.
    Semeni cu babele alea dogmatice care au trait 70 de ani crezand ca pisica neagra aduce ghinion si nu poate sa depaseasca gandirea invechita si tampita.

    Iti dau un sfat, reveno cu picioarele pe pamant si daca ai ti-ai facut un blog in care oamenii pot sa comentezi, sa ii asculti cand au ceva de zis , nu sa le tai macaroana cu prostii ieftine si sa porti o discutie normala , sa aduci argumente si sa nu te mai ascunzi dupa gramatica ta perfecta.

    Poate nu toti cititorii tai au avut sansa in viata sa fie rasfatati ca tine si sa mearga la scoala, sau poate nu au fost atat de constiinciosi. Bravo tie ca ai invatat si esti bun la gramatica dar asta nu te face expert in toate domeniile, asa ca nu mai vorbii despre ce nu cunosti.

  3. Mihai

    Mda Spui ca muzica rap e proasta dar ce cred eu e ca tie nu iti place muzica rap de acum pentru ca nici mie nu prea imi plac toate piesele de azi ascult mai mult old school dar sa spui ca muzica rap e proasta cam intreci masura

  4. Ramona

    Bai e de acu un an articolu ..da ma mananca, sa nu zic unde, sa comentez. N-am stat sa citesc tot “rahatu” da iti zic sincer si din inima, ca rap-ul nu e o muzica proasta, doar interpretarea si perceptia ta asupra acestei culturi e precara. Numa bine.
    P.S daca stii sa cauti putin, si permite-mi sa te indrum, o sa gasesti pe putin 10 oameni tari din “industria” asta muzicala.
    N-are rost sa-ti bati capu, oricum cred ca e invechit de tot articolu. Baga niste Bocaseca si revino-ti. 😉

  5. Ramona

    Am revenit cu puteri magice in varfu degetelor ca doar cu asta mi-am batut, ce-i drept pe jumate doar, capul azi-noapte. Ca sa fie treaba treaba nu m-am lasat pana n-am citit si ultima litera din articolul tau. In mod surprinzator chiar si unele comentarii, dar doar in mare si pe graba, ca de , doar nu voiai sa citesc tot ? N-aveam cap aseara sa imi inghesui si gandurile tale, tocmai ce ascultasem noul material al lui Underman si mi-a incarcat materia cenusie maxim. Asa ca nu am inteles eu in totalitate cuvintele alea ale tale intortochiate ca nu-s nici un pui de geniu, dar cred ca am prins ideea principala si formandu-mi la randu meu una despre treaba asta, bat din taste ca sa-ti umplu capu ca un raspuns proRAP!
    Sincer la cei 22 de ani ai mei, consider ca nu am cum sa-ti “dau lectii” despre poate multe lucruri, dar cum ziceai si tu, sunt in faza in care te linsez pentru a-mi apara “credinta” in muzica asta. Asa ca ma incumet sa imi expun inocentele sentimente in legatura cu muzica asta, ca doar stii si tu visul tuturor ascultatorilor de gen, de a face un univers mare in care chiar si extraterestrii sa fie cu castile pe cap si sa faca schimb de CD-uri. Asta e si visu meu, dar eu am unul cu nitica intaietate: sa elimin orice urma de gandite de genul : astia cu rap-ul sunt niste drogati fara viata, fara pic de creier si cultura, ce ruleaza foite si lalaie despre tarfe si organe vandute peste granita. Ce-i drept poate sunt si de astia, sunt sigura ca sunt, dar asta e rezultatul faptului ca suntem deja imens de multi pe planeta asta si normal ca sunt si indivizi care behaie si se cred mari rapperi. Nu toti lacheii ce fac “rap” sunt si buni pentru treaba asta. Cum zicea Infinitu : nu confunda rap-ul underground cu rap-ul facut prost.
    Acu ar trebui sa stam si sa despicam treaba in doispe mii de fire ca sa ne socotim ce anume e rap-ul si cine mama naibii il face asa cum trebuie el sa fie. Eu n-am fost acolo cand l-au “c***t” aia si nici urma din ai nostrii romani sa fi fost. A luat amploare si uite ca la urechile mele a ajuns sa sugereze faptul ca hip-hop-ul e o mare cultura de-a alora negrii. N-am eu treaba cu ei, ce treaba sa am, dar nenea KRS-One cu piesa 9 elements, mi-a deshis mintea si am prins si eu care e treaba. Aici la noi cu Parazitii sa stii ca nici eu nu m-am chinuit sa ascult si nici Nane, ca ala era la moda cand eram eu prin clasa a noua. Mai sunt de astia de mi se par pe langa treaba total si mai dau cu ochii de ei cand, rar, deschid tv-ul. Oricum nu asta e ideea ca nu stau sa ii bag si mai tare in c***t, sau cel putin incerc, pe aia de n-au treaba cu treaba.
    Scrisese cineva prin comentarii si nu mai stiu cine, ceva in genu “ce sa rezonezi tu cu Tupac ca ala e din USA “. Ce-i drept ca nu-mi e tocmai pe inima ce traia ala sau altul de prin alte natii. Am ascultat Specii care erau de aici de pe meleaguri si eu ce durerea mea sa stiu despre ceea ce expuneau ei ? Eu care nu m-am drogat in viata mea nici macar cu nitica iarba. Mai sunt destui care isi exprima durerile post-betie si eu nici consumatoare de alcool nu sunt, iar ca sa ajung si la ultima treaba nici la tarfe nu merg. Atunci de ce mama dracului ascult eu “muzica asta proasta” expusa de niste suparati pe viata, nebuni de la spitalul noua, ce baga niste rime pe un tacanit de beat facut de altu de-a lor. Destui “binefacatori” ma inghiontesc in tranvai ca am ditamai castile si se aude un “suparat” scuipand te mir ce in finele mele urechi de domisoara. Tu ziceai, din cate imi amintesc, ca e important cum e “imbracata” muzica, sau cam asa ceva. Am inteles ca e important felul in care e expusa si ca trebuie s-atraga ca sa fie ascultata, ca trebuie sa te prinda cu alte lucruri ca sa apuci sa stai sa asculti mesajul. Poate ai dreptate, eu nu mai stiu pentru ca urechile mele s-au format in asa fel incat sa depisteze versurile si sa le auda in concordant cu beatul. Nu sunt experta si nu stiu sa-ti zic de masuri si nici de cat de bine cade un anumit domn pe ele. Sunt unii care nu suna asa cum tre sa sune, si mai mult recita sau vorbesc decat sa faca un c***t de piesa rap. Totusi eu am gasit cu duiumu care sunt, in opinia mea, acolo unde trebuie sa fie. Ca sa revin la de ce ascult, si ti-o zic din prima pe aia cu : mesaju domule, mesajul. Chiar asa e, sunt sumedenii de versuri ce-s puse cum trebuie si transmit ce treabuie, iar eu una daca ascult numai putin din Bocaseca, Egris, toata Partea bolnava si mai trec cu urechea si pe la Infinitu, Unda Comuna …pai iti zic eu ca adun atata energie de la “deprimatii” astia de mut muntii. Oamenii astia sunt ca mine si eu sunt ca ei, ne-am format sau traim intr-o mare minciuna. Ii ascult eu ca sa simt ca apartin de ceva sau fac ei muzica ca sa stranga gloata, asta nu mai stiu sa-ti spun. Sentimentul e clar, nu sunt izolata de singuratate, ma jur ca simt ca omuleanu ala de nici nu-l cunosc “canta” ca sa imi aline mie noptile in care gandesc la stele verzi.
    Deci ce e muzica ? Cine decide ce e muzica buna si ce nu e ? Ca pentru mine asta e singurul lucru care trebuie ascultat si bagat la cap. Selectat cu atentie sa nu te traga in pamant mai mult decat e nevoie, dar rumegat bine de tot te ajuta sa intelegi unele treburi si sa nu devi ca zombii din jurul tau ce-si cocoseaza coloanele. In opinia mea rap-ul e singura muzica care te indeamna sa iti mentii coloana vertebrala asa cum trebuie, te invata sa nu te lasi calcat in picioare de neica nimeni si iti mai si da putere sa iesi in strada, chiar daca se stie ca nu se schimba nimic cu asta. Albinoni ascult sa stii, dar ala e doar ca sa ma calmez total. Nu sunt o ascultatoare de rap batuta in cap ce nu stie sa scrie si sa citeasca, ca asa ne catalogheaza multi.
    Nu stiu cat de pe subiect am fost, nici nu-mi mai stiu gandurile exacte pe care, ti-am zis, le-am copt azi-noapte sau care ma inundasera la inceput de compunere. Am scris ce mi-a venit acu in creier, sunt sigura ca sunt parti care nu le-am atins si trebuiau expuse. Sa fim sanatosi noi astia care ascultam “muzica proasta” si sa fie sanatosi si aia care nu asculta ca daca n-ar fi ei, noi de cine ne-am diferentia ?
    P.S N-am stat sa adaug diacritice, dar m-am chinui sa nu am greseli, posibil sa imi mai fi scapat cate una, dar tu stiu ca n-o sa ma cataloghezi ca fiind analfabeta, nu-i asa ?

  6. Ramona

    Se pare ca ceea ce am scris s-a incapatanat sa iti formeze propriul mod de prezentare. Sa fie sanatos, m-am chinuit juma de minut sa il fac sa arate asa cum trebuie si s-a dus pe madular toata aranjarea mea ordonata. Se intelege ce-am “boloborosit”, nu-i asa ? Numa bine.

  7. Dorin Lazăr

    Hello,

    Nu o să mă iau de forma în care ai transmis mesajul – mă iau de formă doar când oamenii sunt evident ignoranți. E destul de clar ce vrei să transmiți. De fapt, o să vezi că vorbești despre altceva decât mine – tu spui că sunt câteva zone din hip-hop care au valoare și sunt de acord. Dar pentru o Veritasaga există zece oameni cu “yo yo yo”, pentru fiecare Hopsin există cel puțin un Rae Sremmurd. Muzica hip-hop e acum dominantă în zona urbană – și tu vorbești de o felie foarte îngustă care e de bună calitate – eu vorbesc despre tot produsul, care e nasol.

    Și înțeleg că apreciezi conținutul de calitate, și că e greu de găsit. De-asta, o să îți sugerez că ceea ce cauți nu e neapărat muzical. Fără glumă, îți recomand să asculți podcast-uri. Și nu îți recomand să asculți podcastul meu (că poate nu e cel mai bun), dar îți recomand să vezi ce zic și alții – uite, de exemplu caută seria Hardcore History a lui Dan Carlin – poți începe de la cele mai vechi episoade publice, cele cu mongolii. Nu ca înlocuitor, ci doar ca să vezi că există diverse moduri prin care poți ajunge la conținut de calitate.

    Revenind, îți înțeleg pasiunea, și eu am crescut pe hip-hop. Dar cred că o să ajungi și tu la perioada din viață în care o să zici: “îmi place Veritasaga, dar și Mozart sau Taylor Swift”, nu “îmi place hip-hop-ul, muzica clasică sau muzica pop. Artiștii, individual, aleg cum se exprimă. Forma de expresie nu e ceva ce să te pasioneze – ci produsele artiștilor. De-asta, de exemplu, e greșit să zici că-ți plac cărțile – majoritatea pot fi niște porcării. Că îți place un autor, aia e altceva. 🙂

    Sper că e mai clar ce vreau să îți zic. Și ia în serios recomandarea mea cu conținutul de calitate – că asta e ceea ce cauți, nu o anumită formă de transmitere. Forma e mai puțin importantă, e doar un selector arbitrar.

  8. Ramona

    Deci stai asa ca am dat-o in diverse, asa e cand te intelegi virtual. Nu-s cea mai compententa in a formula raspunsuri elocvente, da macar n-am straduit. Apreciaza si tu efortu si lasa cancanu de genul : vai eu scriu mai bine. Acu ca sa revenim. Abia acuma am inteles care era treaba cu ceea ce ai scris tu, si da e de c***t partea aia a industriei cu : yo yo yo. Dar la fel cum toti oamenii au doua sau mai multe fete, tot asa e si rap-ul. Asa cum tu specifici ca ascult ramura aia ingusta de calitate, eu iti spun ca ai bagat ramura asta in treaba generala. Atunci zi-mi tu mie cum sa nu ma dau cu capu de toate alea cand insinuezi, la modu cel mai general, ca ceea ce ascult eu e de c***t ? Cand de fapt stiu ca ceea ce urechile mele aud e realitatea pura si mesaju e dat cum trebuie. Deci domnule lasa supararile si razvratirile astea impotriva intregii culturi hip hop, pentru ca si dumneata ai precizat, exista si rap de caliltate. Acum este evident ca ceea ce e pe tv si in general in media e facut in asa forma incat sa prinda la mintile care nu se obosesc a cauta esenta unei melodii. Cu asa oameni asa artisti. Imi plac cartile si nu consider ca e gresit sa sustin asta chiar daca eu nu le citesc pe toate ci doar unii autori. Daca e sa o luam pe asa, hai sa ne luam de limba romana si de contextele in care sunt folosite unele cuvinte. Eu nici nu ma bagam in toata discutia daca nu era titlul ala deranjant ce-mi face inima sa planga. Nu sunt omul ce sta sa bage pe gat altora credintele proprii si nici nu vreau sa-mi pierd timpul dandu-mi cu parerea despre credintele tale, ca pana la urma nici nu e treaba mea. Ca sa simplific : nu rap-ul e o muzica proasta ci poate doar publicitatea ce s-a creat in jurul lui, oamenii ce o interpreteaza si o expun gresit pe beat. Asa ca repet, nu rap-ul e de c***t ci cel care da cu urechile de el nu e capabil sa il inteleaga, sa il descoasa si sa gaseasca ramura aia de calitate.

  9. Ramona

    Oricum sa zicem ca ti-am inteles punctul de vedere, evident nu sunt in mintea ta si nu-ti stiu cele mai ascunse trairi legate de astea. Poate da, o sa vina vremea aia cand o sa stau si o sa zic : ba ce de c***t e rap-ul. Doar ca fapt divers, zic asta si acuma. Am invatat totusi sa nu ma uit mereu peste gardul vecin si sa-l critic desi stiu ca e un lingau cacacios. Stau in banca mea cu muzica mea aia proasta ce-mi transmite stari si cu care rezonez, cu oamenii aia nebuni si deprimati ce sunt ca fratii pe la concerte. Nu mai stau sa-i despic si pe astia in turnatori si sifoane, oricum jumate din ei asculta treaba asta pentru ca sa fie altfel sau pentru ca inteleg ei gresit cine stie ce. Cum am zis, a fost dureros titlul, pentru ca eu una ma consider in mod strans legata de tot fenomenul, nu-mi dau viata pentru hip hop da fii sigur ca-mi dau silinta sa-l fac inteles.
    Uite asta : https://www.youtube.com/watch?v=qCHHPC0-kwE (habar n-am cum sa bag un link calumea aici, ca nu scriu zilnic pe blog-uri) treaba asta zice tot. Pace ^_^

  10. Dorin Lazăr

    Problema pe care o supui aici e interesantă. Tu spui că câteva realizări individuale înalță nivelul – însă nu prea cred că e cazul. Gândește-te cum ar ieși dacă peste tot am înlocui în ceea ce ai zis “hip-hop” cu “manea” – dar probabil și tu ca mulți alții spui că maneaua e muzică proastă. 🙂 Let that sink in for a while.

  11. Ramona

    Strict in opinia mea maneaua e un mare rahat, dar e muzica tiganilor, ce treaba am eu cu ea ? Sunt romani care rezoneaza cu aia, sa le fie de bine, nu ma bag sa comentez ceva ce nu ascult. Dar de aici pana la sa afirmi ca rap-ul ca generalitate e “muzica proasta” e cale lunga.

  12. Dorin Lazăr

    Încă o dată, te oprești la titlu, și asta nu ajută deloc. Fă diferența: nu asculți hip-hop, îl asculți pe X sau Y. Genul în sine e compromis, nu neapărat artiștii. Dar dacă vrei fac o deconstrucție a piesei pe care mi-ai dat-o ca referință, să-ți explic de ce e muzică proastă, doar că după aceea o să fii dezamăgită de mine, de artiștii tăi preferați și de lume în general

  13. Ramona

    Ca veni vorba e ca si cand spui prin alte tari ca esti roman, toti o sa sara sa zica ca esti tigan. Pai cum nene, daca sunt juma din tara asta tigani si inculti inseamna ca tre sa scufundam si sa negam partea aia mica care nu e de c***t ? asta zici ? Cam asa vine. Hip hop-ul e de c***t pentru ca ii ascundem si ii dam la dos pe aia care nu sunt de c***t. Ca si chestie generala rap-ul e de c***t. Asa zici ? Interesanta discutie oricum, sa stii 🙂

  14. Dorin Lazăr

    Nu chiar – îi dăm la pământ doar pe cei care se identifică ca “hip-hop”. Un artist nu se identifică cu un curent, ci se identifică cu el însuși și cu mesajul său.

  15. Ramona

    Chiar te rog la modul cel mai serios, sa imi explici pe indelete, daca reusesti sa ma faci sa percep rap-ul altfel decat il percep deja, cine stie poate ma salvezi de la moarte intelecutala. Sunt curioasa cum se contureaza melodia pe care te-am indemnat sa o asculti in mintea ta. 🙂

  16. Tuya

    Eu vreau sa comentez articolul acesta nu-ti dau tie replica ,nu pot altfel.Rapul e o piesa muzicala , piesele muzicale se bazeaza pe forma incepind de la percutie pina la text.Ele sint facute sa bucure auzul care ulterior creaza niste emotii,nu sunt facute pentru ” creier” ,Pentru ”creier” aveti poezii ,texte ,discursuri,lucrari stiintifice,etc.Rapul are vibe-ul lui aparte ,ca si popul,blues ,country,etc.Si da a inceput cu mesage sociale ,desprinse din cartiere ,dar haideti sa gindim rapul cu asa vibe puternic ,revolutionar nu poate fi combinat cu niste texte despre m-a inselat pussy sau ti-am dat inima si a-i dat-o la organe cu toate el mai tirziu capata o gramada de ramuri unde deja se cinta si despre avioane de hirtie.Si pesele rap fara o forma placuta auzului dar cu un mesaj social puternic sint ascultate de citiva oameni mai ales in ziua de azi.Tupac si rapul a fost ceva nou pentru americani deaceia a avut succes ,dar daca il punem pe Tupac in concurenta cu raperii din prezent nici nu stiu.Ca sa nu ma intelegeti gresiy e bravo omul a transmis mesaje sociale indreptate spre bine,dar oamenii majoritatea sint fiinte emotionale mai mult ca rationale …am obosit de scris am multe de spus dar ajunge credca ….

Comments are closed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.