Rasismul pe invers

Mă amuză o poveste ce se desfășoară acum în State, unde, acum cîteva zile, Avril Lavigne a lansat o nouă piesă. Nimic extraordinar aici cu excepția faptului că videoclipul (deloc extraordinar) a fost considerat rasist față de japonezi. Numai că nimeni din state nu a reușit încă să găsească japonezi ofensați.

Observați cît de bine îmbină ritmuri pop-rock cu dubstep, și creează niște armonii deose… Oh, nevermind, e o piesă mediocră (care îți poate intra în cap). Am urmărit însă de vreo cîteva ori videoclipul în speranța că găsesc marea ofensă la adresa Japoniei. Nu am reușit, mai ales că însăși Lavigne spune că videoclipul a fost filmat în Tokyo, special pentru fanii din Japonia, cu casa de discuri japoneză, coreografie japoneză și regizor japonez.

Bun, despre ce e vorba în cazul ăsta? Cînd chiar și ambasada japoneză a declarat că videoclipul nu e rasist, de ce s-au apucat oamenii prin state să comenteze?

Da, e vorba de rasism, dar un rasism pe invers. E vorba de niște oameni care se cred deschiși la minte și care impun niște teme de discuție absolut aiuritoare în spațiul public. În rasismul lor ei cred, de exemplu, că japonezii sunt niște oameni care se ofensează la o adolescentă întîrziată care dansează cu niște fete în spate. Sunt oamenii care ar lăuda orice e făcut de un negru doar pentru că e negru, privîndu-i de o critică onestă și de un feedback corect. De ce fac asta? Pentru că ei cred că oamenii pentru care reclamă rasismul nu sunt în stare să se apere dacă chiar se simt ofensați, și se simt eroi dacă le iau apărarea. Ei sunt adevărații rasiști moderni.

Rasismul e o carte aruncată din ce în ce mai des la înaintare, la fel cum Putin aruncă în față ‘fascismul’. E un cuvînt cheie cultivat de aparatele de propagandă, folosit pentru temeinica spălare pe creiere a tinerilor prea creduli. Cuvîntul a rămas gol de conținut, însă e asociat instantaneu cu un lucru negativ și e folosit pe post de sperietoare, drept urmare el nu mai e în stare să arate către rasismul propriu zis.

Nu e singurul cuvînt devalorizat în acest fel, prin folosire frecventă și greșită. ‘Feminism’ e un cuvînt similar, folosit de femeile care luptă anti-conservator. De exemplu o fată care protestează pentru dreptul homosexualilor de a se căsători se consideră ‘feministă’. De ce? Pentru că.

Din păcate mulți nu văd dincolo de ipocrizia acuzațiilor. Marea masă a populatiei, de fapt, e gata să îmbrățișeze orice acuzație se aduce oricui. În ziua de azi e suficient să pretinzi că cineva e vinovat; stigmatul nu-l va părăsi nici dacă el se va dovedi nevinovat. Mecanismul vinei încă nu e suficient de clar înțeles de oameni, și nu pricep cum se folosesc de acest mecanism cei care îi manipulează.

Mai ales că e foarte ușor pentru oricine să fie manipulat; întotdeauna se găsește altul care să o ducă mai prost ca tine. Iar slujba socialiștilor și a ecologiștilor e să se asigure că tu suferi din cauza asta. Și că le dai bani și alte resurse.

Comments

Rasismul pe invers — 3 Comments

  1. Ultrademocratia e o tema mai veche, dar merita adusa zilnic in discutie pentru simplul motiv ca spatiul public e dominat de falsul discurs al tolerantei. Deci…da!

  2. Pingback: Concertele Connect-R și Rednex