Cum e cu reciclarea selectivă la Brașov

Acum ceva vreme, cei de la Brai-Cata și-au cumpărat niște reclame în ziarele locale. Asta mi-a atras atenția: e vorba de o reclamă la felul în care „colectarea deșeurilor devine smart: apar pubelele cu cip și sacii cu cod QR”. Sunt un pic iritat de afirmațiile pe care le fac oamenii în articolul respectiv, în care propun instalarea de ecoinsule în tot orașul. Pentru că ecoinsula e, probabil, cea mai proastă idee pentru reciclare.

Din 2021, colectarea deșeurilor trebuie să devină smart, așa că vor apărea pubelele cu cip și sacii, pentru colectare separată, cu cod QR. Iar dacă mai spunem și de cartelele electronice care vor deschide ușa către zonele de depozitare, chiar poate părea un scenariu științifico-fantastic. Cu toate acestea, potrivit managerului general al Brai Cata, Bogdan Constantinescu, în baza celor mai noi reglementări legale și normelor impuse de Uniunea Europeană, digitalizarea sistemului de colectare a deșeurilor de la populație și agenții economici va deveni obligatorie.

Nu e o opțiune, așadar. Digitalizarea sistemului de colectare a deșeurilor va deveni obligatorie. Însă sistemul curent de digitalizare e fără pic de minte, și extinderea lui la nivelul întregului oraș va duce la sabotarea pe termen lung a reciclării selective. Hai să vorbim despre piesa centrală a reciclării inteligente:

Ecoinsula

Ecoinsula

Ecoinsula

Aceasta este o ecoinsulă. În dreapta e un cititor de coduri QR și un chitanțier. În rest, sunt patru nișe în care se poate pune gunoiul pentru reciclat. Modul de lucru este următorul: tu, ca cetățean, primești niște saci cu coduri QR printate (saci pentru care probabil că trebuie să plătești, dar nu discutăm politica de prețuri aici). Acești saci sunt separați pe culori și codul respectiv ar trebui, probabil, să deschidă doar nișele de culoarea corespunzătoare. În teorie, ce urmează e ca sistemul să-ți tipărească o chitanță pe care o folosești nimeni-nu-știe-unde, nimeni-nu-știe-de-ce.

Și aici încep problemele: codurile QR sunt niște etichete lipite de saci. Codurile sunt atât de mici și cititorul respectiv e atât de slab încât e imposibil să nu stai câteva minute bune să încerci să scanezi codul QR de pe sac. Soluția mea a fost să iau un astfel de cod și să-l printez pe o hârtie mai mare, pe care s-o prezint cititorului. Cititorul în sine funcționează defectuos - trebuie ca un cod QR să fie scanat și validat de trei ori pentru ca apoi să-ți permită să deschizi nișele respective. Dacă vrei să arunci mai mulți saci va trebui să aștepți cel puțin un minut să se închidă nișa pe care o deschizi. Și ah, știți că ziceam doar de nișele de culoarea corespunzătoare? Nu este cazul - poți deschide orice nișă odată scanat un cod corect.

Pentru a deschide o nișă trebuie atinsă o bucată de plastic pusă sub nișa selectată. Pentru că codul QR trebuie scanat de mai multe ori, lumea a devenit foarte nervoasă cu acel buton, care refuză să se deschidă deși te-ai chinuit să ții sacul aproape de nenorocirea aia de scanner. Se poate vedea în poza de mai jos că butonul ăla care e de fapt o bucată de plastic imobil cu un senzor în spate a fost brutalizat de cetățeni care doreau să-și facă datoria civică.

De ce ai pune așa ceva acolo? De ce nu ai pune să se deschidă automat nișele corecte?

De ce ai pune așa ceva acolo? De ce nu ai pune să se deschidă automat nișele corecte?

Anul trecut, puseseră un afiș că de fapt trebuie doar să apropii sacul de nișă, și ea se va deschide. Minciună, nu funcționa. Au dat în rușine acel afiș, dar nu au schimbat nimic la sistem. În orice caz, dacă nișa ți se deschide, poți avea o surpriză. La nișa ta deja s-a umplut de saci. Da, poate cealaltă nișă încă mai permite să pui saci, dar dacă vrei să deschizi cealaltă nișă trebuie să aștepți un minut ca nișa curentă să se închidă, să mai scanezi de trei ori sacul (ceea ce, vă zic, e infernal oricum) și să încerci deschiderea celeilalte nișe. Sigur va avea loc, doar, în răstimpul petrecut în fața gunoiului hărțuit de triburi minoritare, citești că ecoinsula e supravegheată prin satelit.

După un minut nișa ta se închide și teoretic aparatul tipărește o chitanță. Chitanța respectivă nu știu la ce e folosită, dar după ce se adună câteva zeci de chitanțe pe jos, pentru că nimeni nu stă un minut la gunoi ca să primească o chitanță inutilă, până și oamenii care întrețin ecoinsula renunță la a mai pune hârtie pentru imprimantă, așa că aparatul imprimă ceva în gol.

V-am arătat o poză cu o singură față a ecoinsulei pentru că pe cealaltă parte sunt nișe pentru deșeuri de sticlă și pentru metal. De câte ori ați dat la reciclat sticlă sau metal? Exact. Ar fi mers făcute trei nișe pentru plastic, trei pentru hârtie, una pentru metal, una pentru sticlă? Foarte lejer. Probabil că funcționează să pui saci în nișele incorecte, dar, hai să fim serioși, nu o s-o faci, că ești băiat de treabă și respecți instrucțiunile.

Ce tehnologie e în spatele nișelor? Sistemul e chiar foarte lo-fi: niște containere simple. Cam așa:

Ce se întâmplă dacă, odată plin, alunecă sacul meu în spate, la metal? Vom avea metale reciclate din nemetale?

Ce se întâmplă dacă, odată plin, alunecă sacul meu în spate, la metal? Vom avea metale reciclate din nemetale?

V-ați gândi, totuși: „ok, dar e totuși smart, că ai coduri QR”. Mai mult ca sigur, codurile QR sunt folosite pentru scanarea deșeurilor la stația de prelucrare, nu? Eh, nu, nu chiar. Nu știu cum arată selectivitatea la capătul lui Brai-Cata, dar știu cum arată la capătul ăsta. Pentru că la capătul ăsta vine mașina de gunoi și descarcă toate containerele alea la un loc fără niciun fel de jenă. Sigur, veți zice, probabil ajung pe o bandă, unde au ceva automatizat să determine dacă e hârtie sau plastic pe baza codului… Hai mă, nu fiți glumeți. V-am zis că codurile alea sunt atât de puchinite că ai nevoie de mult efort să îți recunoască codul QR aparatul care, teoretic, e făcut special pentru asta? De ce credeți că pe partea cealaltă ar fi mult mai bine?

Și acum hai să vorbim de alte probleme. Sacii pe care îi primim noi, cetățenii, au 35 de litri, cred, sau 60, nu mai știu exact. Nu mai știu exact pentru că nu mai am de mult saci cu coduri printate de ei, pentru că habar nu am cum se obțin saci noi. Dar o mare parte a hârtiei reciclate sunt cartoane, pentru că magazinele online acum te umplu de carton. Știți cum intră un carton în nișele lor? Nu prea intră. Nu stă nimeni să ferfenițeze un carton ca să intre într-un sac, și nici nu ar trebui s-o facă.

Alte probleme conexe

În primul rând, eu, personal, am o mare problemă că trebuie să mă identific în momentul în care arunc gunoiul. Codul respectiv e unic pentru fiecare apartament, și teoretic cineva ar putea să determine care e sacul meu de gunoi. Nu am primit nicio informație legată de ce anume fac cu datele personale cei de la Brai-Cata, bănuiesc că nimic deocamdată.

Dar întrebarea mea este: ok, eu fac un efort să selectez gunoiul, de ce trebuie să-mi pui și tu obstacole în plus? De ce trebuie să pun în sacul tău, pe care îl dai mult prea scump? Doar pentru că ai monopol pe regiunea în care locuiesc? Pentru că, o altă problemă deranjantă e că pentru fiecare zonă există o altă firmă care se ocupă cu igienizarea. Un sac de moloz costă 3 sau 5 lei la trei străzi distanță? Da, dar dacă ești client Brai-Cata trebuie să plătești 15 lei.

Să se înțeleagă, nu e ca și cum eu am făcut contract în nume propriu cu firma care colectează. Faptul că Brai Cata vrea să impună acest sistem idiot la mine în cartier e o treabă pe care mi-o impune primăria orașului, și eu nu am prea multe de spus în privința asta.

De ce „smart” e dificil?

Pentru că sistemul e gândit de niște oameni care vor să penalizeze cetățenii care vor să facă colectarea selectivă: obiectivele lor nu sunt să facă mai ușoară treaba cetățeanului, ci să-și rezolve ei problemele, eventual să agațe niște buzzwords la proiectele lor pentru a obține finanțări mai bune. Articolul ăla vorbește de pubele cu RFID. De ce? De ce aș avea nevoie eu, ca cetățean, de pubele cu RFID? Cui bono?

Smart e dificil pentru că interesele din jurul acestor proiecte sunt strict financiare. Nimeni nu vine să verifice dacă într-adevăr oamenii sunt mulțumiți cu sistemul. Nimeni nu stă să facă o analiză dacă într-adevăr sistemul smart ajută oamenii sau nu. În cazul ăsta, nu îi ajută, ci îi limitează. Fiecare pas de făcut cu ecoinsula e o piedică în plus pentru un cetățean care vrea să își facă datoria în ceea ce privește colectarea selectivă.

Dar suntem smart, și ne și bătem cu pumnii în piept că inovăm.

PS: Și deși ei zic că UE ne spune că colectarea trebuie să devină smart… Cel mai probabil, nu. Colectarea trebuie să devină selectivă. Dar smart, aia e doar chestia pe care o vând ei. Și este o piedică pentru colectarea selectivă.