Recruiterii și ITiștii

Acum câteva săptămâni văzusem pe cineva care se întreba de ce ITiștii sunt atât de agresivi cu recruiterii. Argumentele sunt foarte multe, de cele mai multe dăți recruiterii sunt leneși, îți oferă joburi mult sub calitățile tale, lucrează cu oameni cu salarii mult superioare a ceea ce câștigă și nu le înțeleg foarte bine. Și când am argumentat în felul ăsta am părut arogant și agresiv, exact cum se poartă ITiștii buni cu recruiterii.

Așa că ieri am dat peste acest articol, în care cineva îi ia un interviu unei recruiterițe cu experiență. Sunt multe lucruri care se văd acolo, inclusiv faptul că tipa are experiență, numai că ce se vede cel mai bine e o imagine a omului de IT care pur și simplu nu îi e caracteristică. Vorbim de o imagine împrumutată din ceva filme proaste din anii ‘80.

De exemplu, la întrebarea care o enervează „Cum e să lucrezi cu autiștii ăia?” tipa nu neagă că ar fi autiști, ci o deranjează faptul că oamenii nu au recunoștință față de oamenii care fac și dreg. Dar da, îi consideră autiști, incapabili să se descurce din punct de vedere social – și da, sunt de acord că mulți programatori se simt bine cu imaginea asta și o hrănesc, dar real? procentul e foarte mic. Sunt foarte puțini oameni afectați mental în IT – majoritatea oamenilor din IT sunt oameni cu o viață socială normală, cu venituri peste medie care în cel mai probabil caz nu sunt pierduți într-o conversație cu un recruiter.

Apoi, mitologia pe care o creează tipa e revoltătoare. Nu pentru că pe alocuri nu ar fi adevărată, și că se apucă să descrie munca de ITist cam cum descrie un membru al tribului ce face șamanul în cortul lui. Asta e de așteptat. E clar că nu înțelege partea asta și o descrie ca pe o magie. Partea revoltătoare este cea cu „sunt extraordinar de buni”. Nu, nu sunt buni, oamenii din IT-ul românesc nu sunt foarte buni, oricum ar întoarce-o recruiterii. Calitatea lor e foarte slabă, în mare parte pentru că există o lipsă de preocupare pentru fond, oamenii din programare trăiesc prea bine și nu își pot „ascuți” skill-urile pentru că lipsește acel element necesar numit „foamea”. Lipsește motivatorul, lipsește ambiția. Oamenii de IT din România sunt în general mediocri, rar buni, extrem de rar foarte buni.

Și, spune Andreea, „salariile oamenilor din IT sunt mai mari decât ale altora pentru că au una dintre meseriile cele mai grele de pe piață, pentru că aduc în firme sume enorme de bani și pentru că sunt prea puțini”. A doua parte a argumentației e corectă, prima parte e însă falsă. Și văd pe an ce trece cum meseria devine tot mai ușoară și cerințele de la programatori din ce în ce mai subțiri, în schimb pretențiile lor salariale sunt din ce în ce mai mari. Marginea de profit este astăzi mult mai mică, și România va trebui să-și schimbe profilul IT din cauza asta – salarii prea mari, nemeritate pentru oameni care nu își fac treaba.

Nu, nu mai sunt „sufocați de muncă”, sunt în marea lor majoritate ținuți în puf, lăsați să facă ce le trece prin cap, și la prima dificultate schimbă jobul pentru că sunt mulți oameni disperați să îi ia, pentru că nu-și caută oameni pe termen lung.

Și acum să explic, pe scurt:

  1. ITiștii sunt agresivi cu recruiterii pentru că recruiterii le permit asta. ITiștii sunt marfă bună, ușor de plasat, care își schimbă destul de des jobul, și ei știu asta – piața e foarte bogată, și fiecare e agresiv ca să ajungă în locuri mai bune.
  2. Există acea graniță magică pe care recruiterii o pun între ei și ITiști, crezând că ei fac lucruri magice. E o falsă impresie, majoritatea nu cunosc chestii prea avansate, și am vorbit mai des cu recruiteri cu potențial mai bun ca programator decât mulți programatori cărora le-am ținut interviuri tehnice.
  3. Mulți recruiteri nu cunosc sau nu înțeleg pretențiile ITiștilor buni. Ăsta e motivul pentru care foarte des, mobilitatea oamenilor de IT de nivel înalt se întâmplă fără recruiter, prin contact direct. De vreo zece ani încoace contactul meu cu recruiteri a fost întotdeauna la nivelul de: nu, mulțumesc, nu sunt interesat – doar cei care lucrează direct (ca angajați de HR) pentru firmele de IT mai știu ce vorbesc.