Republica de la Brașov

Protestul a izbucnit cu violență cînd, la 6 fără 2 minute, Sergiu a luat prin surprindere dispozitivul jandarmeriei, mereu la datorie. Nu am fost acolo însă știu sigur că gestul revoluționar al lui Sergiu a lăsat urme adînci în istoria orașului, care se vor simți doar în sute de ani, precum efectul de fluture. Sacrificiul lui deosebit, laolaltă cu protestul lui vehement: „Conflict + Interese = Conflict de interese” a șocat prin violență, prin efectul percutant și prin teribilul vîrtej politicosocial ce avea să se manifeste în fața prefecturii Brașov.

Ceea ce a urmat a fost un sfert de oră de aparentă acalmie, urmat de un cutremur social: un protest de două ori mai consistent, coordonat mișelește de către Manu, care a venit cu texte pregătite pentru a manipula vocea mulțimii furioase. Un adevărat instigator, Manu a sfidat dispozitivul jandarmeriei și și-a asumat organizarea și coordonarea acestei mișcări menite să răstoarne ordinea și statul de drept. Atunci a apărut și presa, trei rătăciți care probabil o să pună ceva pe bloguri dacă nu o să le fie prea rușine. Presa mîrșavă mai mult ca sigur că va ascunde adevărul despre reprezentativitatea protestului. Trebuie înțeles că acest protest a fost un protest exponențial în baza zece, fiecare nou venit mai aducea un zero lîngă corpul deja puternic al protestului.

Haosul a devenit generalizat în momentul în care m-am alăturat eu. E clar, am venit cu o latură meditativă ce îndemna la calm, încercînd să mai stabilizez spiritele deja agitate ale protestatarilor ce blocaseră complet viața cetății. Mesajul meu a fost simplu: „Democrația originală: 22.12.1989 – 10.12.2013” cu o cruce desenată lîngă. Readuceam o notă spirituală, reaminteam legătura cetății cu biserica, reaminteam faptul că trebuie să abordăm o atitudine mai calmă, mai apropiată de Gandhi. La nivel spiritual deja eram al treilea zero atașat unui băț virtual ca să facem o mie de conștiințe protestatare. Parlamentul devenise congestionat aflînd că Prefectura Brașov se află sub asediu. În tot acest timp însă discuțiile au devenit mai calme, Sergiu încetîndu-și avansul centrifugal îndreptat către statul de drept și oprindu-se să ne explice implicațiile legale ale actului semnat în Parlament.

Punctul culminant al protestului a venit atunci cînd ni s-a alăturat și Radu. Dispozitivul jandarmeriei, clar depășit, s-a retras în fața furiei potențiale aduse și de aparatul foto pe care îl cărase după el. Panica s-a răspîndit în tot centrul vechi, evacuat din cauza furiei protestului nostru. După ce ne-am despărțit aveam să constatăm că nimeni nu mai stătea la terase, nimeni nu mai asculta muzică pe Republicii… de bună seamă protestul nostru a fost disruptiv pentru activitatea comercială din centrul orașului.

A fost momentul în care presa a trădat, plecînd în proporție de 66%, lăsîndu-ne o singură fereastră către voi, poporul.

Curînd, întreg protestul s-a destrămat. Sergiu, ostoindu-și setea revoluționară, a fost primul care să renunțe. Nimic nu a mai mers după aceea – e ca și cum din Liberté, Egalité, Fraternité a plecat fix virgula dintre ele, fix liantul care să lege forța revoluționară. Revoluția de la 2013 era înfrîntă. Republica de la Brașov, singurul punct de libertate din România anului 2013, era în declin.

Finalul tragic este o poveste despre renunțare. O lecție amară, înecată într-un pahar de vin fiert și o cafea cu frișcă.

Trăiască Republica de la Brașov! Vivat!