Rețele sociale și viața cyberpunk

O opinie despre viața socială în internet

Mă uit la site-urile de ‘social networking’ cu mare și constantă mirare. Nu pricep care-i faza.

Prima oară a fost… dar care mai știe care a fost prima oară? Yahoo 360? Linked In? Hi5? Nu contează. Mi-am făcut cont pe toate astea pentru că am primit invitații de la toți prietenii care s-au conectat și au selectat ‘invite all my friends’ (treabă pusă implicit la site-uri).

Bun, what’s the story? Ce face un site de ‘social networking’ pentru mine? Cu ce mă unge pe suflet faptul că folosesc zece mii de site-uri pentru … pentru ce?Așa că am semănat de-a lungul istoriei nenumărate site-uri de social networking cu profilul meu. Nu mi se pare o treabă prea fericită, și nici nu văd la ce mi-ar folosi. site-urile de genul ăsta sunt absolut jenante, pentru că nu-ți oferă, realmente, NIMIC. Mă uit, de exemplu la Facebook – noua treabă la care îi făcea un pic de reclamă Eduard de la Microsoft. Total neconectat cu faptul că Microsoft, în aceeași zi, cumpără 5% din Facebook la valoarea de 10 miliarde de dolari/companie.

Și iarăși, fără ABSOLUT nici o legătură, se pare că google testează un rival pentru Second Life. Second Life care în sine este o idee falimentară, din punctul meu de vedere. Nu falimentară comercial, ci falimentară social. De ce ai nevoie de o cîmpie virtuală în care să îți creezi relații sociale? Cît de bună poate fi o bere băută în Second Life? Din nou simt că intru în categoria celor care ’nu-nțelege’, dar mi se pare absolut stupid și imund din punct de vedere social spațiul virtual.

Dar se pare că cineva are tot interesul să te țină legat de spațiul virtual. Cineva are tot interesul să-ți stingi suflarea în fața calculatorului, să tremuri în sevraj dacă ai lipsit zece minute din fața lui. Un sondaj făcut printre americani a arătat că foarte mulți (parcă 33% din cei intervievați) nu se pot despărți nici zece minute de telefonul mobil. Nu vedeți? Cineva are tot interesul să vă țină conectați, respirînd aer artificial cumpărat la 10 $ metrul cub și ingerînd chestii pe care ei le produc.

E trist ce se întîmplă. Într-o epocă în care filosofii au eliberat mintea umană, în care toate cunoștințele umane pot fi folosite pentru bunăstarea tuturor locuitorilor acestui pămînt, noi creem tărîmuri virtuale care vor pieri odată cu ultimul strop de benzină. Nu știu cu ce o să ne încălzească faptul că în traseul nostru virtual construim case de milioane de dolari, dacă noi stăm într-un bloc murdar cu vecini ce mor de foame. Și nu știu ce satisfacție poate avea discuția cu un prieten cînd vorbești cu degetele, nu cu gura.

Poate e timpul pentru o rebeliune cyberpunk. Cyberpunk, dacă nu știți, e genul acela SF care se ocupă printre altele exact cu predicții negre în legătură cu viitorul nostru internautic. Cyberpunk-ul și-a trăit epoca de aur în ‘80-‘90, și prin 2000 a murit. Exact în ziua în care am început să trăim o viață cyberpunk.

Avem nevoie de o rebeliune. O rebeliune reală. Pentru că toate inteligențele se duc pe apa sîmbetei, sau mai bine zis, pe țeava de internet.

Se pare că ne-am înțeles prost posibilitățile. Putem avea parte de cea mai curată și limpede apă, cea mai sănătoasă mîncare, cele mai bune condiții de sănătate. Și totuși bem Coca Cola, mîncăm de la McDonalds și trăim în România, cu spitale insalubre și medici plătiți de parcă ar spăla pe jos, nu ar vindeca oameni. Nici nu-i de mirare că oamenii inteligenți refulează într-un mediu aparent curat. Nu de alta, dar e greu să faci rendering la mizerie. Așa că formele sunt drepte, încăperile etern curate, relațiile au un aspect salubru, sanitar, pentru că nu presupune oameni care se ating decît prin taste…

Trăim o viață cyberpunk. Pentru toți, o dedicație: