Revoluția social media nu a revoluționat nimic

Am avut o discuție în care cineva era puternic entuziasmat de ce a reușit social media anul trecut. Inițial mă bufnise râsul, până când mi-am dat seama că problema e, de fapt, mult mai gravă de atât. Oamenii chiar cred că există o “revoluție social media”, și îmi doresc să îi dezamăgesc. Să începem însă cu o paralelă.

Acum 15 ani eram ferm convins că există un fenomen de “încălzire globală”1)Pentru că unii cititori nu au habar de opinia mea referitoare la buzzword-ecologici, vă rog citiți articolul în care explic pe larg poziția mea. În 1998 se înregistraseră cele mai înalte temperaturi din ultimii N ani, deci e clar, e nasol de tot, încălzirea globală ne va ucide pe toți prin fierbere. Proporțiile discuțiilor erau mult exagerate, dar discursul public nu a avut nicio problemă în a fi dominat de tema încălzirii globale.

La un moment dat, acum vreo 9 ani, am scris un articol lăcrimos despre încălzirea globală și global dimming. Problema e că pentru a explica fenomenul am inventat foarte multe informații dar rezultatul a fost atractiv și oamenii au citit prostia pe care o scrisesem. Informațiile erau personale, dar oamenii s-au regăsit în ele. Fără să vreau am încurajat un fenomen în care nu cred2)fenomenul la care mă refer e couch-activismul ecologist, și nu are nicio legătură cu faptul că planeta e poluată sau nu și oamenii, din păcate, m-au crezut, și au dat mai departe informațiile respective de bune.

Cam așa și cu revoluția social media. Oamenii care întrețin discuția despre revoluția social media o fac cu orice mijloace, mai ales că mulți dintre ei se finanțează din acest fenomen. Oamenii respectivi, pe care nu îi voi numi, nu au absolut niciun motiv să vă spună că revoluția “social media” nu există.

Ce s-a întâmplat anul trecut e un fenomen nestudiat suficient. Realitatea e că nimeni nu știe, de fapt, cum au fost câștigate alegerile, și prea puțini au făcut un “post-mortem” pe campania prezidențială, unul care să nu urle sus și tare că “soușăl media!” în sus și-n jos. Revoluția social media nu e în stare nici măcar să concedieze un șofer de la RAT Bv pentru că se distrează udând din cap până în picioare pietonii de pe trotuar.

Dar oamenii din social media nu au niciun interes ca voi3)și mai ales clienții lor, companiile care chiar produc ceva să știți puterea reală a social media. Dar am câteva întrebări pentru voi:

  1. Câte produse ați cumpărat după recomandări făcute pe Facebook? (atenție, nu un blog cu un link share-uit pe Facebook).
  2. Pe câte reclame de pe Facebook ați dat click, și de ce?
  3. Câte produse ați cumpărat dând click pe reclama de pe Facebook?
  4. Câți bani ați cheltuit bazându-vă pe informațiile de pe Facebook?

În cazul meu, răspunsul e zero pe linie, și mă gândesc că răspunsurile multora sunt zero pe linie. Speculez, desigur, dar așa cum Apple Store e de fapt Apple Game Store, la fel Facebook este Bârfă Incorporated, unde oamenii îi cred pe prietenii lor mai mult decât pe reprezentanții agențiilor de PR. Însă agențiile o să le arate tuturor companiilor: “uitați, domni dragi, cum revoluția social media a schimbat lucrurile în această țară!”. Real, însă, companiile nu vor avea parte decât de clienți care vânează gratuități, și nu vor atrage public care să își dorească să cumpere produsele lor.

Mă rog, nu e treaba mea, și nu e vorba de asta. Voiam doar să trag atenția asupra a două aspecte:

  1. Buzz-word-ul “social media” ascunde niște lucruri insuficient studiate, care nu dau rezultate, și ne deviază atenția de la adevăratele fenomene producătoare de rezultate. De unde știm noi că strategia de campanie a lui Klaus Iohannis nu a presupus furtul de voturi la scară largă? De unde știm că nu a presupus votul ‘mai târziu’, ca să se agite spiritele de la lipsa de echilibru din exit-poll-uri? Habar nu avem, o să vorbim despre “social media” în schimb.
  2. În valea de siliciu se vorbește că urmează să se spargă balonul social media. La noi, balonul ăsta acum se umflă tare, tare de tot. Din “anul în care social media a redevenit o chestie secundară”4)așa cum ar fi fost normal, 2015 se va transforma în “anul social media”. Din păcate, click-urile utilizatorilor de internet nu înseamnă prea mult, și nu aduc bani decât intermediarilor, piariștilor, și deloc companiilor.

Este de neconceput ca în 2015 să mai crezi în zâne magice sau în puterea social media. Dar fie, aruncați banii pe prostii. #socialmediaforever.

Maler_der_Grabkammer_des_Sennudem_001

NOTES   [ + ]

1. Pentru că unii cititori nu au habar de opinia mea referitoare la buzzword-ecologici, vă rog citiți articolul în care explic pe larg poziția mea
2. fenomenul la care mă refer e couch-activismul ecologist, și nu are nicio legătură cu faptul că planeta e poluată sau nu
3. și mai ales clienții lor, companiile care chiar produc ceva
4. așa cum ar fi fost normal

Comments

Revoluția social media nu a revoluționat nimic — 9 Comments

  1. Lumea uită repede. Aproape nimeni nu-şi mai aminteşte de criza DotCom. Care era cam acelaşi lucru.

  2. Salut, legat de partea cu Facebook si alegerile prezidentiale, din ce am vazut intr-un interviu oferit pentru Gandul live, Crin Antonescu a parut sa fi inteles ceva mai multe decat restul pareristilor, si anume ca Ponta nu a pierdut din cauza Facebook, social media si asa mai departe, ci din cauza ca a comis mult prea multe magarii iar Facebook a facut doar mai usoara raspandirea acestor stiri in randul celor care de obicei evita presa romaneasca, atat cea scrisa, cat si cea TV.

    In ceea ce priveste revolutia social media, te-as contrazice si ti-as da dreptate in acelasi timp. Uite, social media si Facebook sunt aspecte destul de importante in viata mea (pentru referinta, sunt un programator de 27 de ani, deci ma incadrez intr-o categorie aparte de utilizatori).

    Ca exemple concrete, prin intermediul Facebook am ajuns sa ma “imprietnesc” virtual cu domnul Florin Pitea, un cunoscut scriitor de SF autohton. Dumnealui posteaza des recomandari de carti sau update-uri literare (gen mesaje de pe Goodreads, cu X a ajuns la pagina Y din romanul Z), iar prin aceste posturi am descoperit multe titluri interesante, pe care fie le-am citit, fie le-am descarcat sau chiar le-am cumparat sau urmeaza sa le cumpar.
    O alta situatie, o prietena isi cumparase un Nintendo 3DS, a postat despre asta si i-am recomandat un accesoriu pentru el, accesoriu pe care il aveam si eu si de care aflasem, la randul meu, tot de pe Facebook. I-am facut recomandarea pe Facebook, i-am dat un link si l-a cumparat.

    Pe de alta parte, aceste exemple se incadreaza mai degraba la categoria “relatii interpersonale”, unde social media chiar mi se pare ca a revolutionat lumea, cel putin din perspectiva mea de tanar cu prieteni din tari sau chiar orase diferite, cu care imi este mult mai usor sa comunic.

    La categoria “relatii intre companie si client(i)”, lucrurile stau diferit. Facebook, Twitter si restul platformelor sunt utile pentru a fi la curent cu ultimele noutati, dar ca platforma de marketing nu poate avea succes decat daca intelegi exact ceea ce faci, lucru care nu se poate spune despre o buna bucata din cei care ofera astfel de servicii.

    P.S. cum sunt mai mult lurker si nu stiu cand voi mai considera ca am ceva de adaugat, profit de acest comentariu pentru a-ti transmite clasicile (dar meritatele) felicitari pentru blog si articole. Ai un mod foarte clar de a-ti expune ideile pentru care te invidiez 😀

  3. Pingback: Facebook te bagă la pușcărie? | Manuel Cheta

  4. Ceea ce noi numim acum social media este de fapt glasul poporului. Facebook-ul ne-a oferit doar un loc unde sa comunicam. Este o poiana a lui Iocan la un nivel mai mare (ca de la o ecutia de gradul 1 la una matrici cu 3 axe). Ceea ce evita unii sa spuna pe la noi este faptul ca Facebook-ul nu este chiar atat de strain de influentarea maselor intr-o anumita directie in timpul campaniilor electorale (in Franta, de exemplu, a facut la cerere putina curatenie in arhiva).

  5. Circuitul informaţiei / bârfei / propagandei prin Facebook “face ceva”. Avuţia lui Mark Zuckerberg o dovedeşte.

    “A face ceva” nu e totuna cu a fi o soluţie magică la ceva. Contraexemplu: calitatea presei tipărite stă undeva între un rahat şi o flegmă, şi asta din 2004-2005 încoace. Presa specializată (auto / foto / gaming / Ştiinţă Şi Tehnică / etc) a rezistat vreo câţiva ani după 2005 şi după aceea a căzut şi ea între flegme. Dar, cu toate astea, ziarul iese zilnic, angajaţii sunt plătiţi, paginile de reclamă sunt pline, lumea îl cumpără de la chioşc. Astfel încât presa tipărită “face ceva” şi se ţine în viaţă.

    O soluţie magică ar fi fost presa atunci când o ştire publicată ar fi avut impact: azi apar măgăriile lui Felix / Ponta / Videanu, mâine e demis şi are mascaţi la uşă.