Rezultatele PISA nu sunt deloc surprinzătoare

Recunosc, nu am citit nimic despre șocanta stare a învățământului românesc așa cum e descrisă de rezultatele testelor de la Pisa. Sau testării PISA. Habar nu am dacă PISA e un acronim sau chiar e localitatea – dacă s-au trimis încolo niște hârtii cu testele copiilor români laolaltă cu ai celor singaporezi și hongkonghezi. Nu am citit zeci de mii de opinii, deși presupun că suntem revoltați ca societate, cu excepția celor care susțin PSD, pentru că ei își dau seama că e o falsă problemă, pentru că e ceva ce nu susține PSD-Partid Stat.

Pot însă să spun fără să mă consult cu PISA că românii ies din școală analfabeți funcțional, că nu sunt capabili să înțeleagă un text simplu, că nu sunt capabili să interacționeze normal, uman, și să rezolve o problemă simplă. Greșeala e în altă parte.

Știu, unii din voi sunteți revoltați. Vina e pasată peste tot – la elevi, la profesori, la părinți, la manageri, la guvern. În viziunea politică modernă, Dragnea i-a scris pe o foaie lui Dăncilă să dea o ordonanță de urgență ca toți copiii să iasă proști din școală, și ordonanța a trecut într-una din nopțile alea grele când noi ne luptam să apărăm justiția.

Problema mea e că treaba asta se întâmplă de 40 de ani, și nu vrem s-o recunoaștem. Am vreo 40 de ani, de când am existat școala în România a avut un singur scop: să creeze idioți pe bandă rulantă. Este scopul cel dintâi al școlii românești, scop nedeclarat, dar adoptat tacit de absolut toți cei implicați în sistemul de învățământ. Dar hai să scriem acest articol să ne amuzăm un pic cum niște analfabeți funcțional au idei despre cum s-ar putea repara sistemul de învățământ în așa fel încât să avem mai puțini analfabeți de-ăștia… ăăă… funcționali.

Pentru că trebuie să spunem că cifrele analfabetismului funcțional pe care le folosim (mai mult de jumătate) sunt niște cifre luate pe un eșantion de oameni de 18 ani, când au cea mai mare capacitate de adaptare, de învățare, de evoluție. Spre deosebire de analfabetismul „normal”, ăsta funcțional nu e o chestie de care scapi o dată și gata, ești scăpat. Nu. Analfabetismul funcțional e o chestie care se luptă constant cu cei aflați la limită. După vârsta de 18 ani, analfabetismul e un fenomen care crește, nu scade ca amploare.

Nu avem măsurători pe generația mea, de exemplu, oameni de 35-45 de ani. Nu există niciun motiv să credem că acum 20 de ani ar fi fost mult diferite rezultatele unui test similar celor la care au fost supuși oamenii ăștia pe care îi credem unici în lume prin incapacitatea lor de a atinge niște obiective simple precum înțelegerea unui text. Nu există niciun motiv să credem că alfabetizarea a fost un succes magnific pentru generația mea; analfabeții funcțional sunt niște oameni foarte activi, uneori ultra-funcționali, pentru că tocmai incapacitatea lor de a procesa un text îi face să-și urmeze instinctele și să creadă că au dreptate. România e plină de oameni de succes, ultra-funcționali, care sunt incapabili să priceapă un text. De fapt, aproape întreaga auto-intitulata elită intelectuală românească este analfabetă funcțional.

Marea problemă a României e, așadar, numărul foarte mare de analfabeți funcțional funcționali. Și în caz că vă miră această sintagmă, da, confirm, scriu acest articol numai și numai pentru a folosi această sintagmă, care mi-a venit în minte citind un status pe Twitter/Facebook al Soniei Bloțiu.

Ăia care zic analfabeți funcționali sunt proști grămezi.

Bun, totuși ar trebui să fim îngrijorați de lucrul ăsta, nu? Nu. Cred eu că îngrijorându-ne, suntem incapabili să răspundem corect crizei. Este ca o criză Seldon – cea mai bună cale e de a repara problema e de a lăsa lucrurile să se întâmple mai departe. Pentru că, nu uitați, noi, părinții noștri și copiii noștri suntem cu toții analfabeți funcțional, și nu avem capacitatea de a transcede limitările noastre. Ca s-o spun în stil magic SF&F, trebuie să lăsăm psihoistoria să ne călăuzească cu o mână magică.

Oricine are idei despre ce ar trebui rectificat în învățământ zice prostii. De exemplu, ai oameni care vor să pună mai multe materii, care vor să introducă materia X sau Y, care ar modifica măcar un pic soarta învățământului. Dar realitatea e că nu, oricât ai împodobi haznaua, rămâne o hazna. Sau, din contră, ai oameni care militează pentru reducerea orelor de curs, de parcă ei chiar și-ar dori să petreacă mai mult timp cu copiii lor – vorbim de mamele alea care îi plac lui Vali care stau la locul de joacă cu nasul în mobil. Da, sigur, ele doresc mai mult timp cu odraslele. FIX de asta au nevoie maximă.

Sau poate credeți că mai mult timp liber pentru elevi va fi un lucru pozitiv. Pentru că fix de chestia asta are nevoie un copil care nu are voie să iasă afară pentru că e poluarea mai ceva ca pe o platformă industrială, și care nu are voie să meargă de unul singur la școală și înapoi acasă. Mai mult timp liber. Și să fim serioși, chiar vrem gândire independentă pentru copii? Da, dar doar declarativ. Gândire independentă cât timp fac ce le zic io!

Întregul sistem de învățământ se perfecționează în a se mula din ce în ce mai bine pe tipul de analfabetism funcțional cel mai convenabil. Nu avem nevoie de analfabeți funcțional – avem nevoie de cei mai analfabeți funcțional – să ne uităm la felul în care adorăm super-specializarea sacrificând generalitatea până la un punct în care acceptăm și inadaptarea socială a indivizilor atâta timp cât rezultatul sacrificiului lor, un progres robotic în câmpul producției, este profitabil.

Întreg învățământul românesc este construit în așa fel încât să ne adâncim în acest tip de analfabetism. Ăsta e motivul pentru care reprezentantul sindicatelor din învățământ zice că „ăia care se descurcă la PISA nu ar avea nicio șansă în sistemul de învățământ românesc”. Rigorile sistemului nostru de învățământ sunt construite în aproape o sută de ani de evoluție.Tot sistemul e construit în direcția asta, și e ocupat cu analfabeți funcțional la toate nivelurile – sistemul este util, pentru că iată, nu ai văzut angajatori care să renunțe la cerința de a avea facultate pentru a te angaja ca tastator pe pagini de facebook. Și dacă tu, individ, citind ce zic eu aici, ai spune revoltat că ai renunța la cerința de facultate, e clar că lucrezi în IT, pentru că în IT, mai ales în programare, ai un nivel de analfabetism funcțional neregăsit nici măcar în redacția Ziarului Financiar sau în Biroul Executiv al PNL.

Nu poți să fii șocat de cifrele testărilor PISA, dacă te uiți la ce se întâmplă în societate. Pune un buton pe o ușă automatizată, și vezi exact cam care sunt reacțiile. Și dacă vrem schimbare reală, trebuie să începem de la un adevăr simplu și clar: chiar și reacțiile noastre exagerate, sentimentaliste, sunt o expresie a analfabetismului funcțional. Când simțim nevoia să plângem pe Facebook că copiii ăștia sunt nenorociți, e doar o repunere în scenă a scenei drobului de sare. Doar că noi avem toată casa plină numai cu drobi de-ăștia de sare, care doar așteaptă o pală de vânt să ne cadă în cap, în loc să mutăm și noi sarea în cămară. Ești șocat de scorurile PISA? Serios? Și ce ai făcut pentru a ataca această problemă pe care o ai?

Sunt printre primii care au scris despre analfabetismul funcțional în România. Când am scris, în 2014, despre lucrul ăsta, nu aveam nici cifre, nici statistici, nici nimic. Mă bucur că acum se discută despre analfabetismul funcțional. De fapt, nu, nu mă bucur. Pentru că niște analfabeți funcțional sunt incapabili să comunice coerent pe o idee altfel decât la nivel sentimental, brut, bazal. AF nu e o criză, nu e o problemă, nu e ceva rezolvabil. E o realitate, o stare de fapt, o chestiune pe care trebuie s-o acceptăm și s-o recunoaștem. Singura chestie șocantă e că analfabetismul funcțional nu a ajuns la 90-95% – procentele sunt încă mult prea mici. Cred că testele de la PISA nu sunt încă relevante. Revolta noastră referitoare la analfabetismul funcțional seamănă cu a cuiva care vine revoltat să zică că doi lei din 10 cheltuiți merg la stat, sau că un leu din zece dați pe mâncare merge la stat. De fapt stai, e plin internetul de de-ăștia.