De ce România votează contra educației sexuale în școli

Nu știam de ce a devenit atât de popular acest subiect zilele astea până și pe Twitter, și am văzut destul de rapid știrea referitoare la discuțiile din Parlament. Evident, nu e vorba că se elimină educația sexuală, ci se elimină sintagma „educație sexuală”. Nimic de substanță nu se modifică, însă cei de la PSD și PNL, ambele partide conservatoare, primul de dreapta, celălalt de stânga, vor să-și păstreze confuzul electorat mulțumit. Și sincer, nu e o problemă atât de mare cât s-ar putea crede. 12 ani de Religie nu reușesc să-i învețe pe copiii români să nu fure și să nu mintă, de ce ar schimba doi-trei ani de educație „sanitară” ceva?

Ca să fie clar, nu mă opun educației sexuale în școli, dar ceea ce voi scrie mai departe se referă la motivele pentru care România nu va adopta foarte curând o lege acceptabilă referitoare la educația sexuală, prostituție sau legalizarea drogurilor ușoare. Discutați pe orice subiect cu tangent cu problemele sexuale cu oameni de 50-60 de ani (majoritatea legislatorilor din România) și o să vedeți că dincolo de glumele fără perdea și câteva miștouri, oamenii o să retragă instinctiv într-o carapace ultra-conservatoare în care sexul e ceva urât despre care nu vorbește.

Și la suprafață aș spune că e vorba de un puritanism al comuniștilor, care după ce s-au dezis de propria lor ideologie (în care libertatea sexuală era printre idealuri) au șters orice formă de expresie a individului care ar putea să-i dea idei. Doar că nu e. Citiți basmele populare, cele culese de Petre Ispirescu, și numărați câte aluzii, glume sau cuvinte cu conotație sexuală găsiți. Zero? Spre zero? Ispirescu și mai toți culegătorii de folclor românesc au șters complet cam orice ar putea să deranjeze. Avem cel mai curat folclor, mai că începi să crezi că românii s-au înmulțit ca efect secundar la fotosinteză, și că Împăratul Roș se ducea în dormitor cu Împărăteasa ca să se roage, și să le aducă barza și lor un copil.

Avem așadar nu zece, nu cincizeci ci mai mult de o sută de ani de epurare a ideilor „necurate” din spațiul public. Trupele de hip-hop nu au fost împiedicate pentru că deranjau cu mesajele lor sociale sau violente, ci pentru că puneau în versurile lor cuvinte rușinoase pe care dacă le-aș scrie în această postare 50% din public ar roși, și ar reacționa cu „vai, Dorin, dar chiar trebuie să folosești cuvintele alea?”.

Bun, avem așadar o participare largă la un fenomen de epurare a oricărei expresii inconvenabile, în care făurim subspecia umană care se înmulțește prin rugăciune, respect față de organele statului și comunitate. Suntem după un program de mai bine de 100 de ani de bătut obrazul și aruncat cu rușine pe orice problemă sexuală. Voi cum credeți că am putea reacționa?

Nu foarte grozav. Și când văd activiștii din ONG-uri cum se zbat pentru educația sexuală mi se pare și mai groaznic. Bun, băieți și fete, înțeleg ce ziceți voi acolo, dar voi vă dați seama cu cine vorbiți? Că dacă vorbiți cu mine, crescut și cu frustrările sexuale ale optzeciștilor dar și cu eliberarea mentală a anilor ‘90, da, o să fiu receptiv. Dar când vorbiți cu omul ăla care e efectiv speriat să treacă peste zeci de ani de condiționare anti-sexualitate? Când vorbiți cu omul de la sat care a fost reprimat de fiecare dată când a făcut ce i-a trecut prin cap? Cât de mult ajută că sunteți atât de vehemenți, atât de agresivi, atât de sfidători?

Pentru că da, ăsta e felul în care se consideră că trebuie să faci activism: ca în cazul comunicării ateilor cu BOR, totul se face cu agresivitate, cu ură, cu superioritate, cu sfidare. Nu, oameni buni, lucrurile se fac în etape, se fac treceri succesive. Începi cu „educația sanitară”, că și aia e o idee bună, o lași mai moale cu agenda ta în care vrei ca toată lumea să nu se mai auto-eticheteze ca o literă în megaacronimul tău, aia e o treabă ca și caviarul, o faci puțin și doar la mesele foarte scumpe. O iei ușor, cu treburi practice.

Activismul românesc trebuie să învețe răbdarea. Activiștilor irlandezi le-a luat 35 de ani să schimbe lucrurile la ei în țară în legătură cu avortul. Ai noștri trebuie să învețe să nu se mai uite pentru soluții la nemți, la americani sau la britanici, ci să se uite la ăia pe care îi scuipă în ceafă cu dispreț și să învețe de la ei. Că pentru ei faci astea, nu pentru americani. Trebuie să înveți cine e omul din fața ta, să-i înțelegi istoria, să-i înțelegi problemele. După aia discuți de cum se servește caviarul.

Mno că nu m-am abținut.